Obligație de a face. Decizia 1772/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1772/R/2008
Ședința publică din 25 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTORI: Eugenia Pușcașiu, Andrea Țuluș Ana Ionescu GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.136 din 6 mai 2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâții și, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentului reclamant, dinm Baroul Cluj cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul intimaților, av., din Baroul Brașov cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 12 septembrie 2008, intimații pârâți au înregistrat la dosar întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului, act din care un exemplar s-a comunicat reprezentantei recurentului reclamant.
Reprezentanta recurentului depune la dosar în probațiune un set de fotografii și trei fotografii scanate privind stâlpul a cărui demolare o cere.
Reprezentantul intimaților depune la dosar un set de fotografii în care se poate evidenția granița dintre cele două clădiri, și în copie: decizia civilă nr.2378/2004 a Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosarul nr.11984/2004, sentința civilă nr.4247/2004 a Judecătoriei Baia Mare pronunțată în dosarul nr.11984/2004 și decizia civilă nr.77/2006 a Curții de APEL CLUJ pronunțată în dosarul nr.16689/2005.
Nefiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de ridicat, instannța constată prezentul recurs în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare orale.
Reprezentanta recurentului reclamant susține recursul așa cum este formulat solicită, în principal, admiterea lui conform prevederilor art.304 pct.9 proc. civ. modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea hotărârii instanței de fond cu consecința admiterii acțiunii reclamantului prin care a solicitat demolarea unui stâlp din beton, a porții de la stradă aflată pe porțiunea dintre zidul casei proprietatea reclamantului și linia de hotar dintre proprietățile părților, precum și ridicarea de pe terenul acestuia a arbustului de și a viței de vie. Mai arată că recurentul nu-și poate folosi proprietatea și din acest motiv este în conflict permament cu pârâții.
In subsidiar, solicită admiterea recursului și în situația în care instanța apreciază că nu este suficient probator administrat în cauză solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului.
Reprezentantul intimaților pârâți solicită respingerea recursului conform întâmpinării de la dosar și menținerea deciziei atacate, ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 488/30 ianuarie 2008 Judecătoriei Baia Mares -a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și, domiciliați în localitatea B M,-, jud. M, s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți și în contradictoriu cu reclamantul-pârât .S-a respins cererile părților privind acordarea cheltuielilor de judecată.
În considerentele sentinței s-a arătat că raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză preia concluziile lucrării de expertiză ce face parte integrantă din Sentința civilă nr. 6240/2002, sub aspectul amplasamentului liniei de hotar dintre proprietățile părților, confirmându-le încă o dată.
Astfel s-a aratat că pe terenul proprietatea reclamantului și identificat sub nr.top.167 și 1320/9 este amplasată casa veche cu nr.34 și o casă nouă.
Pe terenul proprietatea pârâților identificat pe parcelele cu nr.top.168 și 169/1 este amplasată casa de locuit a acestora, de la nr.32 și o altă casă aflată în construcție.
Raportul de expertiză astfel efectuat a concluzionat faptul că lipit de peretele casei cu nr.34, proprietatea reclamantului, este amplasat un stâlp de susținere a porții pârâților, stâlp care este plantat pe terenul proprietatea reclamantului, precum și aceea că pe același teren a fost plantată o parte din vița de vie a pârâților și un arbust de.
Toate aceste aspecte au fost evidențiate cu M exactitate în anexa nr.1 a raportului de expertiză efectuat în cauză, reprezentând planul de amplasament al proprietăților părților.
În interogatoriul său, luat la solicitarea reclamantului, pârâtul a aratat că în toamna anului 1975 montat stâlpul din beton de la stradă și a completat cu șipci din lemn porțiunea dintre acesta și poarta sa, precum și faptul că în perioada 1967-1968 plantat vița de vie și arbustul de.
Dată fiind starea de fapt mai sus expusă, s-a considerat că, în cauză își găsesc aplicabilitatea dispozițiile care reglementează instituția accesiunii imobiliare artificiale.
Astfel, potrivit art.492 Cod civil, proprietarul terenului este prezumat a fi și proprietarul construcțiilor sau plantațiilor executate pe acesta și edificate pe cheltuiala sa, prezumție ce poate fi răsturnată prin proba contrarie. Art.494 cod civil din același cod reglementează drepturile ce se din ridicarea unor construcții sau executarea unor plantații de către un terț.
În cazul accesiunii imobiliare artificiale, reglementat de art.494 Cod civil, și anume cel în care construcțiile și plantațiile au fost făcute de o persoană cu materialele sale și pe terenul proprietatea altuia, proprietarul terenului poate alege între a ține pentru sine acele construcții și plantații sau a cere obligarea acelei persoane să le ridice de pe terenul său.
În speță, reclamantul în calitate de proprietar al terenului pe care se află construcțiile și plantațiile de mai sus, nu a fost interesat de păstrarea lucrărilor, ci a cerut, respectiv pârâților, să le ridice.
Într-o atare situație se impune analizarea bunei sau relei-credințe a în efectuarea lucrărilor, așa cum se poate deduce din prevederile art.494 alin.3 Cod civil.
Dovada relei-credințe a celui care a construit trebuie să fie făcută de către proprietarul fondului pe care s-a construit, întrucât potrivit art.1899 alin.2 Cod civil, buna credință se prezumă, prezumție care este însă relativă și poate fi răsturnată prin proba contrarie.
În speță, s-a constatat însă că reclamantul nu a reușit să dovedească faptul că pârâții au fost de rea-credință la momentul efectuării lucrărilor a căror ridicare se solicită a fi obligați aceștia.
În doctrină s-a statuat aceea că buna-credință a este necesar să existe în momentul în care s-au efectuat lucrările. Sub acest aspect art.487 Cod civil dispune: "constructorul devine de rea-credință din momentul în care viciile titlului său i-au devenit cunoscute".
Martorul, audiat la solicitarea reclamantului, a arătat că în ceea ce privește stâlpul de la poartă, plantat conform raportului de expertiză pe terenul proprietatea reclamantului, acesta a fost construit de către pârâți, imediat după Revoluția din 1989, fără însă a putea preciza o anumită dată. Martorul a mai arătat că nu știe dacă la acel moment au existat discuții între părți cu privire la amplasarea acelui stâlp.
Același martor a mai declarat că pe amplasamentul situat între colțul casei vechi a reclamantului, cu nr.34 și casa nouă a familiei, a fost plantată de vie și un arbust de, arătând totodată că acest lucru crede că s-a întâmplat în urmă cu 8 sau 10 ani, necunoscând nici dacă de această dată între părți au avut loc discuții privind locul în care au fost plantate cele de mai sus.
Raportul de expertiză efectuat în cauză situează în același loc vița de vie și arbustul de, respectiv pe suprafața conturată de punctele 25,24,23,25".
Celălalt martor audiat în cauză, este proprietarul de la care pârâții și au cumpărat imobilul situat pe-, lucru care s-a petrecut după anul 1965. Martorul a arătat că la acea dată de la colțul casei din interiorul curții, a familiei, și spatele curții, a existat un gard despărțitor, însă între colțul casei familiei, situat spre strada - și în celălalt din interiorul curții, nu a existat niciodată un gard despărțitor.
De asemenea, din depoziția martorului se deduce faptul că la momentul la care acesta i-a transmis dreptul de proprietate familiei asupra imobilului de la nr.32, limita de proprietate dintre cele două imobile o constituia spatele casei reclamantului, de la nr.34, și nu picătura streașinii, așa cum s-a statuat prin raportul de expertiză ce a stat la baza hotărârii judecătorești prin care s-a dispus grănițuirea celor două proprietăți.
Prin urmare, față de probele administrate în cauză, din care rezultă faptul că stâlpul de la gard a fost construit de către pârâți imediat după Revoluția din 1989, iar vița de vie și arbustul de au fost plantate în urmă cu 8 sau 10 ani, s-a apreciat de către instanță că nu poate fi reținută reaua-credință a pârâților în executarea acestor lucrări.
Aceasta deoarece, pârâții au considerat la acea dată că sunt proprietarii terenului. Numai ulterior efectuării acestor lucrări, ce constituie obiectul pricinii, între părți a fost purtat procesul privind stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile părților, proces în urma căruia, fiecare dintre părțile litigante și-a cunoscut cu adevărat și în concret întinderea terenului proprietatea sa. Așa cum rezultă din dosarul execuțional nr.996/2003 al Judecătoriei Baia Mare hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, a rămas irevocabilă la data de 05.09.2003 (5).
Or, construcțiile și plantațiile a căror ridicare se solicită, au fost efectuate cu mult înaintea acestei date, astfel că pârâții nu pot fi considerați constructori de rea-credință.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, s-a apreciat de către instanță că acțiunea civilă formulată de reclamanți nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, iar prin decizia civilă 136 din 6 mai 2008 a Tribunalului Maramureș, s-a respins apelul pentru următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate în cauză și analizate judicios de către prima instanță s-a conturat starea de fapt care nu poate fi privită din perspectivă juridică decât prin prisma instituției accesiunii imobiliare artificiale. Potrivit prevederilor art. 494 Cod civil drepturile proprietarului terenului diferă în funcție de buna sau de reaua credință a. Posibilitatea obligării pârâtului la ridicarea construcțiilor, plantațiilor sau lucrărilor este recunoscută doar în cazul pârâtului care la momentul efectuării lucrărilor a fost de rea-credință. Cum din probele testimoniale reiese că stâlpul de la gard a fost construit imediat după Revoluție, raportat la data rămânerii irevocabile a sentinței prin care s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților - anul 2005, nu se poate reține reaua credință a pârâților.
Într-o altă cauză înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare sub nr. 616/2004, Curtea de APEL CLUJ prin deciziile civile nr. 2378/A/2004 și 77/R/2006 s-a pronunțat în același sens, litigiul purtându-se între aceleași părți vizând, e drept, alte construcții, dar raționamentul aplicat atunci e aplicabil și în această cauză. S-a arătat în considerentele deciziei pronunțate în apel că reaua-credință nu poate fi reținută atâta vreme cât construcția a fost ridicată anterior datei la care s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților.
Critica apelanților privitoare la faptul că prin soluția pe care a pronunțat-o, prima instanță a "scos din vigoare" sentința civilă nr. 6240/2002 a Judecătoriei Baia Mare prin care s-a admis acțiunea în revendicare a reclamantului este neîntemeiată.
Așa cum s-a arătat mai sus, aplicabile în cauză sunt prevederile art. 494. Nerecunoscându-i proprietarului terenului dreptul de a cere demolarea lucrărilor efectuate cu bună-credință, legiuitorul a restrâns exercitarea dreptului de proprietate asupra terenului. Așa cum s-a arătat în literatura de specialitate reluarea stăpânirii asupra terenului nu este posibilă decât odată cu exercitarea dreptului de accesiune în forma pozitivă. Punând în balanță buna-credință a unui neproprietar cu pasivitatea proprietarului, legea a ales să protejeze buna-credință în temeiul principiului echității, descurajând în acest mod și pasivitatea proprietarului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință - admiterea acțiunii în sensul obligarii pârâților la demolarea unui stâlp de beton și a porții de la strada aflate pe terenul reclamantului.
Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea hotărârii având în vedere următoarele considerente:
Astfel, recurentul susține că instanța a făcut o greșită aplicare și interpretare a legii față de obiectul dedus judecății față de dispozițiile sentinței civile 6240/2002 a Judecătoriei Baia Mare (rămasă irevocabilă) și prin care pârâții au fost obligați să lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 8,2 mp teren pe care se află situate stâlpul din beton și o parte a porții proprietatea intimaților, a căror demolare s-a solicitat.
În aceeași idee recurentul susține că este în imposibilitate de a folosi terenul revendicat și de a se bucura de prerogativele dreptului de proprietate și de a putea monta gardul despărțitor dintre cele 2 proprietăți.
Recurentul susține că instanța de apel în mod greșit a reținut incidența art.494 civ. ce vizează accesiunea imobiliară întrucât construcțiile a căror demolare a solicitat-o nu fac decât să-i îngrădească și să-i împiedice exercitarea dreptului de proprietate asupra terenului.
În drept, au fost invocate dispoz.art.304 pct. 9 pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă la filele 12-13, intimații și s-au opus admiterii recursului învederând faptul că stâlpul de beton nu îl împiedică pe reclamant în folosința terenului revendicat iar montarea unui gard despărțitor nu este încă oportună.
Examinînd hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304 pct. 9 pr.civ. curtea de apel reține următoarele:
Acțiunea reclamantului viza obligarea pârâților la demolarea unui stâlp din beton, a unei părți din poarta de la stradă, la ridicarea viței de vie și unui arbust de, toate situate pe terenul proprietatea reclamantilor, identificate cu CF 4662 B M nr.top 1320/9. de aceste petite initiale, recurentul a solicitat prin recursul declarat modificarea hotaririi instantei de apel in sensul admiterii apelului si pe cale de consecinta admiterea actiunii doar in sensul obligarii piritilor la demolarea unui stilp de beton si a portii dela strada aflata pe portiunea dintre zidul casei proprietatea reclamantului si linia de hotar dintre proprietatile partilor.
Or, față de aceasta solicitare a reclamantului, de dispozițiile sentinței civile 6240/18 septembrie 2002 Judecătoriei Baia Mare, se impun a fi reținute următoarele aspecte:
:Prin sentința civilă nr.6240/18 septe.2002 Judecătoria Baia Mare dos.civ.4352/1998 s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului - CF 4662 nr.top 1320/9 și CF 2081 nr.top 167 - și proprietatea pârâților și - înscrisă în CF 1994 nr.top 168 și 169/1 pe aliniamentul 1, 25, 26, 21 și 32, linie de hotar marcată cu culoarea pe planul de situație din anexa 1 raportului de expertiză întocmit de ing. raport ce face parte idntegrantă din hotărârea susmenționată.
Prin aceeași hotărâre, pârâții de azi au fost obligați să-i lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică folosință și posesie suprafața de 8,2 mp teren identificat sub nr.top 167 înscris în CF nr.2081 B M și sub nr.top 1320/9 înscris în CF 4662 B
Această hotărâre a rămas irevocabilă prin decizia civilă 3/8 ianuarie 2003 Tribunalului Maramureș.
Or, față de dispozițiile hotărârii judecătorești sus evocate, prin care pârâții au fost obligați în cadrul unei acțiuni în revendicare să lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică folosință terenuld e 8,2 mp (identificat în raportul de expertiză a ing., raport ce face parte integrantă din hotărâre), instanța de apel nu a dat eficiență dispoz.art.480 civ. în condițiile în care reclamanții nu-și pot exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului de 8,2 mp.
Aceasta cu atât mai mult cu cât așa cum rezultă din procesul verbal de executare din 4.06.2003 (dos.execuțional nr.114/2003 încheiat de executorul judecătoresc G) terenul de 8,2 mp a și fost delimitat prin tăruși.
Expertiza tehnică efectuată în cauză la instanța de fond de expert, a evidentiat faptul că lipit de peretele casei proprietatea reclamantului este amplasat stâlpul de susținere și poarta pârâților, acestea fiind amplasate pe terenul reclamantului, parcela cu nr.top 1326/9.
Față de această situație, în care stâlpul de beton și poarta pârâților se află pe terenul reclamantului, este fără posibilitate de echivoc că reclamantul este împiedicat în exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate în ce privește porțiunea de 8,2 mp (cu privire la care pârâții au fost obligați prin sentința civilă 6240/2002 să o lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică folosință).
Ca atare, față desituatia faptica de statuările și constatările făcute de expert în ce privește amplasamentul stâlpului de beton și a porții pârâților pe terenul revendicat de reclamant, nu pot fi incidente disp.art.494 civ. ce vizează accesiunea imobiliară, la care face referireinstanta de apel
Așa fiind, de cele expuse instanța reține că fiind prezente dispoziitiile art.304 pct. 9.pr.civ.si raportat la precizarea facuta in motivele de recurs in sensul ca solicita doar demolarea stilpului de beton portii piritilor ce afla pe terenul sau, urmeaza se admite recursul reclamantului, a se modifica hotărârea instanței de apel în sensul admiterii apelului împotriva sentinței civile nr.488/30 ianuarie 2008 pe care o schimbă parțial în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului, și-i obligă pe pârâți să demoleze stâlpul de beton și poarta de la strada ce sunt situate pe terenul reclamantului, parcela cu nr.top 1320/9 CF 4662 BMc onform raportului de expertiză întocmit de ing. expertiză ce face parte idntegrantă din prezent a hotărâre, urmând a fi menținute celelalte dispoziții.
În temeiul art.274 pr.civ. urmează a fi obligați pârâții să plătească recurentului suma de 3534 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.136 din 6 mai 2008 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.488 din 30 ianuarie 2008 a Judecătoriei Baia Mare, pe care o schimbă parțial, în sensul că admite în parte acțiunea civilă exercitată de reclamantul împotriva pârâților, și, în consecință:
Obligă pârâții să demoleze stâlpul de beton și poarta de la stradă situate pe terenul reclamanților, parcela cu nr.top.1320/9, CF 4662 B M, conform raportului de expertiză întocmit de ing., parte integrantă din prezenta decizie.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă pârâții să-i plătească reclamantului suma de 3534 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.PE/CA
06.11.2008 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Eugenia PușcașiuJudecători:Eugenia Pușcașiu, Andrea Țuluș Ana Ionescu
