Obligație de a face. Decizia 1789/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1789/R/2009
Ședința publică din 2 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
-- -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul MUNICIPIUL C-N, împotriva deciziei civile nr. 200/A/01.04.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta intimată, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate, avocat, lipsă fiind reprezentantul reclamantului recurent.
Recursul este timbrat cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei (10) și cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei (11).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, reprezentantul pârâtei intimate, avocat, depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 422/2009.
Se prezintă în instanță o doamnă consilier juridic, care arată că nu are mandat pentru a se prezenta în cauză, dar depune la dosar timbrajul datorat de reclamantul recurent Municipiul C-N pentru recursul declarat în prezenta cauză, respectiv nr. 2103 din 01.10.2009, care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea constată că recursul a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este legal timbrat.
Curtea constată că, prin registratura instanței, la data de 25 septembrie 2009, pârâta intimată, prin avocat, a depus la dosar întâmpinare (2 exemplare), prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamantul Municipiul C-N, în principal ca inadmisibil și în secundar ca nefondat și menținerea ca legală a deciziei recurate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile orale și acordă cuvântul reprezentantului pârâtei intimate asupra excepției invocate prin întâmpinare, respectiv, asupra excepției privind inadmisibilitatea acelor motive de recurs, referitoare la netemeinicia deciziei atacate și la reevaluarea stării de fapt, și asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate arată că prin motivele de recurs nu se invocă o nelegalitate a hotărârii atacate, ci o netemeinicie a hotărârii recurate, motivele de recurs fiind structurate pe două categorii, din care o categorie se referă la buna credință a părții și o altă categorie se referă la chestiuni de ordin tehnic, care au fost deja probate prin expertizele efectuate în cauză. Solicită respingerea recursului declarat de reclamantul Municipiul C-N, în principal ca inadmisibil și în secundar ca nefondat și menținerea ca legală a deciziei recurate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care le susține oral. Arată că, la nivelul anului 2005, exista o practică în ceea ce privește începerea lucrărilor de construcții, fără obținerea prealabilă a unei autorizații de construire, iar simpla lipsă a unui act administrativ nu poate conduce la desființarea construcției. De asemenea, arată că pârâta intimată este o femeie cu un copil, care și-a construit o casă unde să poată locui, a efectuat două expertize pe cheltuiala sa și a realizat ceea ce s-a prevăzut prin autorizația de construire eliberată ulterior începerii edificării construcției. Totodată, arată că domnul expert Rac onstatat atât faptul că în zonă au avut loc alunecări de teren, cât și faptul că s-au efectuat lucrările, conform autorizației de construire eliberată pentru imobilul în litigiu.
Întrebat fiind, reprezentantul pârâtei intimate arată că susține excepția invocată la fond, respectiv, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 9177/18.08.2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -, s- admis acțiunea civilă formulată de reclamantul Municipiul C-N, reprezentat prin Primar, împotriva pârâtei, fiind obligată pârâta la desființarea lucrărilor de construcție executate nelegal în C-N,- C și aducerea terenului la starea inițială, în termen de 2 luni, de la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței. Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 10,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că pârâta, în calitate de beneficiar al imobilului situat pe- C din C-N, a executat lucrări de construcție, constând în finalizarea structurii de rezistență din grinzi de lemn, precum și finisarea interioară și exterioară a construcției, fără a deține autorizație de construcție.
La controlul efectuat în data de 14.04.2006, dimensiunile în plan ale construcției realizată pe structură ușoară erau de cca. 7 x 9.
Beneficiara deținea certificatul de urbanism nr. 673 din 07.03.2005 și avea depusă documentația în vederea obținerii autorizației de construire, ce conține zid de sprijin și drenaj.
Întrucât s-au încălcat prevederile art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 republicată, s-a întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 334 din 19.05.2006, prin care s-a dispus oprirea imediată a lucrărilor, obținerea autorizației de construire în regim de urgență (existând pericolul alunecărilor de teren) și executarea unui zid de sprijin pe baza unei expertize tehnice în termen de 90 de zile.
În urma controlului efectuat în data de 10.01.2007, s-a constatat că pârâta nu s-a conformat măsurilor dispuse prin procesul verbal cu numărul de mai sus.
Pârâta a efectuat în cunoștință de cauză lucrări de construire în mod nelegal, fără deținerea autorizației de construire. Astfel, prin certificatul de urbanism nr. 673/07.03.2005, act informativ ce nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții și nu ține loc de autorizație de construire, s-a solicitat efectuarea studiului geotehnic, ca studiu de specialitate. Conform studiului geotehnic, cap. IV, "stabilitatea precară a amplasamentului nu este favorabilă construcțiilor deoarece există risc real de alunecare a terenului".
Cunoscând restricțiile impuse prin studiul geotehnic, pârâta și-a schimbat opțiunea de edificare a unei case de vacanță cu cea de edificare a unei locuințe, "pe propria răspundere, cu asumarea riscului de deteriorare a construcției" (raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic pag. 3).
Edificarea acestei construcții neautorizate a fost unul dintre factorii care au provocat alunecarea de teren din primăvara anului 2006, întrucât, în urma acesteia, a rezultat un volum mare de pământ depozitat pe amplasament și s-au creat gropi și contrapante care au favorizat infiltrațiile de apă în teren (Raportul de expertiză tehnică nr. 20/2006, întocmit de prof. dr. ing. R, precum și raportul de expertiză întocmit de expertul pag. 4). Această alunecare a afectat nu doar construcția edificată fără autorizație de construire, ci întregul amplasament, inclusiv parcelele vecine.
Prin declarațiile celor doi martori audiați în cauză au fost evidențiate consecințele deosebit de grave ale acestei alunecări (spargerea unei conducte de apă și surparea scărilor de acces la imobile), precum și faptul că nici una din alunecările de teren precedente nu a avut o asemenea amploare.
Măsurile luate de pârâtă în urma acestei alunecări "nu îndepărtează total pericolul concret de noi alunecări, existența pe amplasament a casei aducând o încărcare suplimentară pe teren care, teoretic, sporește riscul de alunecare" (raportul de expertiză efectuat de expertul ).
Acest expert a apreciat că starea actuală a construcției nu prezintă siguranță nici în eventualitatea efectuării unor măsuri ce se impun ca stringente "executarea de trotuare betonate de cca. 1 lățime și pe laturile de est și nord ale pantei, de rigole betonate, cu pante corespunzătoare, să se facă o sistematizare verticală care să asigure evacuarea rapidă a apei (pag. 10 din expertiză), întrucât concluzia finală este aceea că "amplasamentul rămâne în continuare o problemă".
Pe lângă aceste probleme, nici la momentul edificării și nici în prezent, construcția nu îndeplinește toate cerințele urbanistice impuse în vederea autorizării (respectiv, asigurarea unui acces auto, carosabil de minim 4 lățime din circulația publică, direct sau prin drept de servitute, și asigurarea staționării auto în interiorul parcelei, în afara circulației publice, precum și prevederile studiului geotehnic privind stabilitatea precară a amplasamentului).
Această concluzie reiese și din răspunsurile reclamantului la cererea de autorizare a pârâtei, precum și din raportul de expertiză.
Serviciul autorizări construcții din cadrul reclamantului și-a exprimat poziția, în sensul că "nu ne putem asuma responsabilitatea degradării sau chiar a distrugerii construcției prin eliberarea autorizației de construire".
menținerii acestei construcții nu poate avea la bază simpla presupunere că pârâta ar avea interesul întreținerii și îngrijirii acesteia (după cum apreciază expertul ), din moment ce în discuție este siguranța unei zone întregi, ce a fost deja afectată prin atitudinea pârâtei de ignorare a cerințelor urbanistice impuse prin certificatul de urbanism precum și a avertizărilor și restricțiilor arătate în studiul geotehnic.
Împotriva sentinței civile nr. 9177/18.08.2008, pronunțată de Judecătoria Cluj -N, a formulat apel, în termen legal, pârâta,solicitând anularea hotărârii ca fiind pronunțată de o instanță necompetentă material, iar, în subsidiar, schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului, apelanta arată că instanța care a pronunțat hotărârea nu era competentă material, construcția a cărei demolare s-a solicitat având o valoare ce depășește 500.000 lei. Necompetența fiind o excepție de ordine publică, iar raportat la prevederile art. 105 alin. 1. proc. civ, actele de procedură îndeplinite de către un judecător necompetent sunt nule.
Hotărârea pronunțată este nulă, fiind nemotivată. Considerentele constituie o copie fidelă a motivelor invocate de către reclamant, nici unul din motivele invocate de către pârâtă nu este analizat, indicat ori dezvoltat în cuprinsul considerentelor. Procesul deliberativ al instanței se reduce la a alege motivarea reclamantului, fără a oferi o argumentație proprie pentru această alegere. Ca urmare, nu se poate stabili modalitatea de formare a convingerii instanței și dispozitivul este expresia însușirii depline fără nici o rezervă sau demers cognitiv a susținerilor unei părți.
În lipsa unei analize coroborate a probelor și a arătării motivelor pentru care sunt îndepărtate anumite probe îndeosebi cele științifice, precum și modalitatea de interpretare și soluționare a contradicțiilor dintre probele administrate și a chestiunilor de drept litigioasă se poate concluziona că nu a fost cercetat fondul cauzei. Modalitatea în care a pledat prima instanță prezintă o gravitate sporită, cu atât mai mult cu cât constituie o atingere a dreptului de proprietate, precum și dreptul la un proces echitabil ce implică dreptul de a beneficia de evaluarea cauzei de către o instanță imparțială, precum și dreptul la un proces efectiv.
Prin decizia civilă nr. 200/A/01.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a respins excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj -N; s-a admis apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 9177/18.08.2008, dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, pe care a schimbat-o în întregime, în sensul că s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamatul Municipiul C-N, reprezentat prin Primar, împotriva pârâtei, pentru obligare la demolarea construcției și aducerea terenului în starea inițială.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut în considerentele deciziei următoarele:
Cu privire la primul motiv de apel, vizând necompetența materială a primei instanțe, tribunalul a apreciat că acesta este nefondat.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la desființarea lucrărilor edificate nelegal și aducerea terenului în situația anterioară. Este vorba de o obligație de a face, neevaluabilă în bani și pentru care legea nu prevede o competență specială, fiind incidente dispozițiile art.1 alin.1 proc. civ. În consecință, competența aparține judecătoriei în primă instanță, indiferent de valoarea construcției care se solicită a fi demolată.
Sentința pronunțată de prima instanță este motivată, iar prin pronunțarea sa a fost cercetat și fondul cauzei. Au fost analizate probele administrate în cauză, iar faptul că prima instanță a reținut și o parte din motivările reclamantei nu duce la concluzia lipsei procesului deliberativ. Nu este necesar pentru motivarea hotărârii și cercetarea fondului cauzei să se răspundă detailat tuturor argumentelor părților, ci este necesar din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit. Este necesar ca instanța să analizeze probele, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și norma de drept incidentă în cauză, fapt ce în cauză a avut loc.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că pârâta a solicitat Primăriei municipiului C-N eliberarea unei autorizații de construire, iar, la această cerere, la data de 19.09.2005, cu adresa nr. 62092/43 i se răspunde că este necesar să depună CF actualizat, plan de situație, întrucât zona este destinată pentru locuințe nu i se aprobă casa de vacanță.
Ulterior, pârâta a solicitat autorizație de construire pentru casă familială, iar, prin adresa nr. 75850/43 din 3.11.2005, i se răspunde că documentația a fost respinsă, deoarece zona respectivă prezintă alunecări. La 15.12.2005, pârâtei i se răspunde, prin adresa nr. 82622/43 eliberată de Primăria municipiului C-N, că documentația pentru eliberarea autorizației trebuie completată cu "nu are acces la calea publică de 4. conform certificatului de urbanism".
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 33/19.05./2006 încheiat de reprezentanții reclamantului, s-a constatat că pârâta a efectuat lucrări de construire fără a deține autorizație de construire cerută de legislația în vigoare. Lucrările constau în finalizarea structurii de rezistență din grinzi de lemn, finisare parțială a exteriorului și se efectuează lucrări la finisajele interioare. Dimensiunile construcției, realizată pe structură ușoară este de 7/9 mp. Beneficiara a obținut certificatul de urbanism nr. 673/2005 și are documentație depusă în vederea obținerii autorizației de construire.
S-a dispus oprirea imediată a lucrărilor, obținerea autorizației de construire în regim de urgență și executarea unui zid de sprijin pe baza unei expertize tehnice. S-a acordat un termen de 90 de zile pentru îndeplinirea măsurilor stabilite.
Prin urmare, măsurile stabilite aveau în vedere faptul că această construcție edificată nu reprezenta pericol, că s-a acceptat soluția de menținere, condițiile fiind obținerea autorizației în regim de urgență și edificarea zidului de sprijin.
La 19.06.2006 pârâtei i se comunică faptul că autorizația nu poate fi eliberată, întrucât nu se respectă cap. III din "Nota de constatare", întocmită de expert Fosti și studiul geotehnic.
Potrivit notei de constatare din 26.09.2006, întocmită de Comitetul local pentru Situații de urgență, pârâta a constatat existența a două expertize, una care se referă la terenul și imobilul proprietate și o expertiză care stabilește necesitatea executării unui zid de sprijin pe terenul proprietatea Statului Român în administrarea Consiliului Local.
Prima expertiză, întocmită de expert Fosti, stabilea executarea unor drenuri în spic și în plan longitudinal pentru captarea apelor din amonte de teren și de imobil, care ar elimina una din cauzele principale ale alunecării de teren.
Comisia a constatat că au fost efectuate drenurile, conform proiectului care face parte din expertiză, precum și lucrări de sistematizare verticală, lucrări care continuă exclusiv cu delimitarea perimetrului, lucrări de împădurire și înierbare, motiv pentru care s-a solicitat sprijinul Serviciului.
Datorită faptului că expertiza privind execuția unui zid de sprijin pe teritoriul Statului Român, precum și având în vedere valoarea mare a acestor lucrări, pârâta a solicitat sprijin financiar pentru efectuarea expertizei și a studiilor geo, precum și a lucrărilor de construire. de alunecare fiind activ în continuare și în lipsa unei decizii a Consiliului Local de sprijin, aceasta a efectuat pe cheltuiala sa și această expertiză.
Concluzia comisiei a fost aceea că pârâta a executat măsurile dispuse prin nota de constatate a C la punctul 2.1 și 2.3 partea aferentă proprietății și se impune realizarea măsurii privind obținerea autorizației de construire pentru lucrările de primă necesitate, în regim de urgență.
Conform expertizei întocmite, tot în baza procesului verbal de constatare, de către expert R cu privire la modul în care alunecarea de teren a afectat construcția, precum și cu privire la cauzele alunecării și stabilitatea amplasamentului, evitarea extinderii alunecării, asigurarea rezistenței, stabilității clădirii și legalității acesteia, cauza alunecării se datorează unei alunecări anterioare din anul 1999, energiei mare de a versantului, a lipsei amenajărilor de suprafață și adâncime cu rol de dirijare și captare a apelor de suprafață și a celor subterane, a deranjării versantului de lucrările de execuție a construcției în cauză.
Pentru stabilirea echilibrului versantului și împiedicarea extinderii alunecărilor s-a propus executarea unor lucrări de consolidare și susținere, drenuri de captare și controlare dirijată a apei, amenajarea suprafeței terenului cu pante continui, fără adâncituri și contrapante, executarea unor rigole care să preia apa, un zid de sprijin în aval, efectuarea unor fundații izolate, încastrate sub planul de alunecare, pe latura din aval a casei.
Cu ocazia soluționării cauzei la fond s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate din ale cărei concluzii reiese că partea de versant pe care se găsește terenul pârâtei este instabil, nu se recomandă construirea, dar, dacă totuși se construiește, se recomandă executarea de construcții ușoare. Nu casa este cauza alunecărilor produse în zonă, greutatea casei care este din lemn nu influențează stabilitatea versantului. Lucrările propuse a fi efectuate pentru stabilizarea terenului au fost integral efectuate de către pârâtă. Lucrările efectuate de către pârâtă contribuie substanțial la stabilitatea terenului, iar cauzele care ar putea produce noi alunecări se datorează terenului vălurit din amonte de proprietatea pârâtei, de pe alte proprietăți, cu terase în contrapantă și desfundat ce permite înfiltrări masive. unor alunecări viitoare datorită existenței construcției pârâtei crește de la 0,68 la 0,70. Măsurile luate de proprietara casei prin lucrările executate, elimină aproape integral cauzele care s-ar putea crea pe amplasament pentru eventuale alunecări, sunt de natură a compensa sporul de risc datorat încărcării suplimentare a terenului prin existența casei. În zona de amplasare a casei nu este posibil accesul auto, accesul fiind același și la casele învecinate.
În fine, în amonte, la cca. 70. de proprietatea pârâtei se construiește un bloc, care constituie o adevărată amenințare la stabilitatea zonei.
Concluziile expertului u sunt identice cu cele din expertizele întocmite de pârâtă anterior declanșării procesului, expertul susținând că, în prezent, casa pârâtei nu este amenințată din punct de vedere al stabilității, că lucrările efectuate de pârâtă au un impact pozitiv asupra zonei, că este oportună menținerea casei pentru a fi locuită și pentru întreținerea ei și a întregului lot. Expertul nu a putut stabili dacă demolarea construcției și aducerea terenului în situația inițială ar aduce un spor de stabilitate zonei, în condițiile în care factorul de instabilitate nu îl prezintă construcția, ci infiltrațiile de apă din sol.
Din întregul probatoriu examinat în cauză reiese că, deși reclamantul a avut de la început cunoștință despre alunecările de teren și imposibilitatea realizării accesului auto, nu acestea au fost măsurile dispuse ca fiind necesare pentru obținerea autorizației de construire. Apoi, încă de la început, s-a avut în vedere că această construcție se încadrează în, că respectă cerințele urbanistice, POT-ul, regimul de aliniere, etc. alegându-se soluția de menținere a construcției și nu de demolare. Altfel, se poate cu ușurință constata că, deși expertiza întocmită în cauză și nota de constatare a C au relevat faptul că pârâta a realizat toate lucrările stabilite în sarcina sa prin expertizele întocmite, reclamantul este de rea-credință, impunând la fiecare depunere a documentației noi condiții, care nu constituiau o problemă la momentul întocmirii procesului verbal de constare, care a declanșat practic acest demers juridic. A supune pârâta la nenumărate costuri pentru întocmirea unor expertize, la efectuarea unor lucrări de stabilizare care profită întregii zone nu doar propriului imobil, pentru a invoca în final că totuși construcția nu poate fi autorizată, deoarece terenul prezintă alunecări și că imobilul nu are parcare, reprezintă un abuz din partea reclamantului.
Așa cum reiese din concluziile experților, care au întocmit lucrări în cauză, după efectuarea lucrărilor de consolidare, construcția prezintă siguranță în exploatare, iar aducerea terenului în situația anterioară nu ar avea efect pozitiv cu privire la stabilitatea zonei. Că este așa, reiese din concluziile experților care arată că, prin lucrările efectuate de pârâtă, stabilitatea zonei a fost integral îmbunătățită, iar menținerea construcției nu are efecte negative cu privire la stabilitatea terenului, altele fiind cauzele care ar putea declanșa noi alunecări de teren.
Tribunalul a apreciat că, raportat la momentul încheierii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, după îndeplinirea de către pârâtă a măsurilor dispuse prin acesta, reclamantul avea obligație autorizării construcției neputând impune noi condiții, decât în măsura în care acestea se datorau unor factori externi care au intervenit ulterior.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul a apreciat că reținerile primei instanțe referitoare la raportul de expertiză sunt trunchiate și rupte din context, în condițiile în care expertul a propus menținerea construcției, că soluția de demolare nu se justifică în condițiile în care pârâta a îndeplinit toate măsurile dispuse cu ocazia întocmirii procesului verbal, că demolarea nu se justifică și prin prisma faptului că lucrările de consolidare au consecințe pozitive cu privire la întreaga zonă și nu justifică desființarea lor. În fine, autorizația de construire nu are alt scop decât acela de a asigura aplicarea măsurilor legale referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor, condiții care în speță au fost îndeplinite de către pârâtă, neeliberarea acesteia nefiindu-i imputabilă pârâtei.
Urmare a celor de mai sus, tribunalul a apreciat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, astfel că, în temeiul art. 296. proc. civ. a admis apelul declarat de pârâta, respingând acțiunea civilă formulată de reclamatul Municipiul C-N, reprezentat prin Primar pentru obligarea la demolarea construcției și aducerea terenului în starea inițială.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Municipiul C-N prin Primar, solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii de obligare a pârâtei la desființarea lucrărilor de construcție executate nelegal și aducerea imobilului la starea inițială, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 și 9. proc. civ. reiterându-se cele solicitate prin acțiunea introductivă de instanță, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la desființarea lucrărilor de construcție executate nelegal în C-N,- C și aducerea imobilului la starea inițială, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Tot în motivarea recursului au fost reproduse în detaliu cele invocate în motivarea cererii introductive de instanță și a fost reprodusă exhaustiv starea de fapt a cauzei, recurentul arătând textual următoarele:
"În motivarea acestei acțiuni, am arătat că, în fapt, s-a constatat că pârâta, în calitate de beneficiar al imobilului, situat pe- C, a executat lucrări de construcție, constând în finalizarea structurii de rezistență din grinzi de lemn, precum și finisarea interioară și exterioară a construcției, fără a deține autorizație de construire.
La controlul efectuat în data de 14.04.2006, dimensiunile în plan ale construcției, realizată pe structură ușoară erau de cca. 7 x 9. Menționăm că beneficiara deținea certificatul de urbanism nr. 673 din 7.03.2005 și avea depusă documentația în vederea obținerii autorizației de construire, ce conține zid de sprijin și drenaj.
Întrucât s-au încălcat prevederile art. 26 alin. l lit. a din Legea nr. 50/1991 rep, s-a întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 334 din 19.05.2006, prin care s-a dispus oprirea imediată a lucrărilor, obținerea autorizației de construire în regim de urgență (existând pericolul alunecărilor de teren) și executarea unui zid de sprijin pe baza unei expertize tehnice în termen de 90 de zile.
În urma controlului efectuat în data 10.01.2007, s-a constatat că d-na nu s-a conformat măsurilor dispuse prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 334 din 19.05.2006.
Întrucât pârâta nu a respectat măsurile dispuse de organele de control, am formulat prezenta acțiune, solicitând Instanțe obligarea pârâtei la desființarea lucrărilor de construcție executate nelegal în C-N,- C, și aducerea terenului la starea inițială".
Tot în motivarea recursului au fost reproduse detaliat cele dispuse de prima instanță, de Tribunalul Cluj, arătându-se că, în mod greșit, instanța de apel, a admis apelul declarat de și, în consecință, a respins acțiunea civilă de obligare a pârâtei la desființarea lucrărilor de construcție executate nelegal în C-N,- C și aducerea imobilului la starea inițială, această decizie fiind netemeinică și nelegală, întrucât, instanța a soluționat procesul cu aplicarea greșită a legii la starea de fapt dedusă judecății și cu interpretarea eronată a materialului probator administrat în cauză, sens în care sunt aplicabile prevederile art. 304 pct. 8 și 9. proc. civ.
În mod nelegal instanța de apel și-a întemeiat soluția pe o pretinsă rea-credință a reclamantei pe parcursul întregului proces, de la sancționarea contravențională până la formularea acestei acțiuni, reținând eronat că reclamanta, deși a avut de la început cunoștință despre alunecările de teren și imposibilitatea realizării accesului auto, nu a ales aceste măsuri ca fiind necesare pentru obținerea autorizației de construire, ci mai mult, a ales soluția de menținere a construcției și nu pe cea de demolare a acesteia.
Prin procesul-verbal s-a prevăzut, ca și măsură complementară, luarea măsurilor pentru lucrări de prima intervenție, urgente, cu caracter excepțional, determinate de alunecările de teren. Formularea textuală a măsurii complementare dispuse este "obținerea autorizației de construire în regim de urgență (existând pericolul alunecărilor de teren)" și este pe deplin justificata, prin raportare la situația faptica din momentul întocmirii procesului-verbal. Este de observat faptul că autorizarea lucrărilor în regim de urgența, presupune în mod obligatoriu, după cum rezulta din art. 7 alin. 16 din Legea "nr. 50/1991 rep. precum și din art. 13 alin. 1 din Normele metodologice, ca "documentația legala necesară să fie definitivata pe parcursul sau la încheierea executării lucrărilor, cu respectarea avizelor legale".
Prin urmare, la momentul întocmirii procesului-verbal prioritate aveau aceste măsuri, înaintea celor de ordin general, precum imposibilitatea realizării accesului auto (inspectorii de specialitate din cadrul Poliției Comunitare nu aveau cum sa cunoască cerințele ce vor fi stabilite prin certificatul de urbanism, căruia îi revine acest rol). Astfel, nu se poate reține ca ar fi fost un abuz din partea instituției noastre solicitarea de efectuare a unor expertize și respectiv de executare a unor lucrări de consolidare, din moment ce acestea se impuneau la acel moment pentru stabilizarea zonei afectate de edificarea acestei construcții fără autorizație.
S-a reținut reaua-credință a reclamantei în promovarea acțiunii și datorită convingerii instanței de apel că la acest moment construcția îndeplinește toate cerințele pentru obținerea autorizației de construire, neeliberarea acesteia nefiindu-i imputabilă pârâtei.
S-a arătat de către recurent faptul că, nici la momentul edificării și nici în prezent, construcția nu îndeplinește toate cerințele urbanistice impuse în vederea autorizații (respectiv, asigurarea unui acces auto carosabil de min. 4 lățime din circulația publica, direct sau prin drept de servitute, și asigurarea staționarii auto în interiorul parcelei, în afara circulației publice, precum și prevederile studiului geotehnic privind stabilitatea precara a amplasamentului).
Aceasta concluzie reiese din toate răspunsurile reclamantei la cererea de autorizare a pârâtei, precum și din raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de expert tehnic (p. 6-7).
În urma studierii acestui raport de expertiză, Serviciul Autorizări Construcții și-a exprimat poziția în sensul că recurenta nu își poate asuma responsabilitatea degradării sau chiar a distrugerii construcției prin eliberarea autorizației de construire.
menținerii acestei construcții nu poate avea la bază simpla presupunere că pârâta ar avea interesul întreținerii și îngrijirii acesteia (după cum apreciază expert tehnic ) din moment ce în discuție este siguranța unei zone întregi, ce a fost deja afectata prin atitudinea pârâtei de ignorare a cerințelor urbanistice impuse prin certificatul de urbanism, precum și a avertizărilor și restricțiilor arătate în studiul geotehnic.
S-a subliniat de către recurentă faptul că prevederile exprese ale art. 28 alin. 3 din Legea nr. 50/1991 rep. potrivit căruia "măsura desființării construcțiilor se aplica și în situația în care la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției contravenientul nu a obținut autorizația necesară". Ori, nici până la aceasta data apelanta nu deține autorizație pentru lucrările executate.
În plus, problema refuzului de eliberare a autorizației de construire este de competența instanței de contencios administrativ, care însă nu a fost sesizata de către pârâta pentru obligarea recurentei la eliberarea autorizației de construire. Prin urmare, sunt nelegale reținerile instanței, potrivit cărora după îndeplinirea de către pârâtă a măsurilor dispuse prin procesul-verbal recurenta ar fi avut obligația autorizării construcției, respectiv, că neeliberarea acesteia nu îi este imputabilă pârâtei.
și nelegal este și raționamentul instanței, potrivit căruia soluția de demolare nu se justifică nici raportat la faptul ca pârâta ar fi îndeplinit toate masurile dispuse cu ocazia întocmirii procesului-verbal, nici raportat la faptul ca lucrările de consolidare au consecințe pozitive cu privire la întreaga zona.
Pârâta, arată recurenta, nu și-a îndeplinit toate obligațiile impuse în sarcina sa prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției din moment ce nici până la acest moment nu deține autorizația de construire, nefiind îndeplinite condiții esențiale pentru eliberarea acesteia.
În ceea ce privește situația actuală a construcției, trebuie subliniat faptul ca măsurile luate de pârâtă în urma alunecării de teren "nu îndepărtează total pericolul concret de noi alunecări - existența pe amplasament a casei aducând o încărcare suplimentara pe teren, care, teoretic, sporește riscul de alunecare" (raportul de expertiza tehnică judiciară întocmit de expert tehnic, p. 6).
Mai mult, expertul tehnic apreciază ca starea actuala a construcției nu prezintă siguranța nici în eventualitatea efectuării unor măsuri ce se impun ca stringente "executarea de trotuare betonate de cca. 1. lățime și pe laturile de și Nord ale pantei -, de rigole betonate, cu pante corespunzătoare -, sa se facă o sistematizare verticala care sa asigure evacuarea rapida a apei" (raportul de expertiza tehnica judiciara, p. 10), întrucât concluzia finala este aceea ca "amplasamentul rămâne în continuare o problema" (p. 11).
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta intimată a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, cu motivarea că motivele invocate în memoriul de recurs nu se încadrează în punctele 8 și 9 ale art. 304. proc. civ. fiind în realitate motive de netemeinicie, iar nu de nelegalitate.
Recursul este nefondat.
de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare a probațiunii administrate și o expunere a corespondenței tensionate dintre părți.
Se constată, așadar, de către C că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale corespondenței dintre recurent și intimată, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, etc. singurul eventual motiv de nelegalitate conținut în memoriul de recurs, și care s-ar putea circumscrie punctului 9 al art. 304 proc. civ. fiind cel referitor la încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 28 alin. 3 din Legea nr. 50/1991, precum și a acestei legi în ansamblul său.
Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, etc. intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304. proc. civ. în prezent abrogate.
Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 proc. civ. prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate nici un fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 proc. civ.
În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.
Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă, prin întâmpinare, este fondată în parte, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.
În ceea ce privește motivul de recurs care, afirmativ, s-ar circumscrie punctului 9 al art. 304. proc. civ. Curtea constată următoarele:
Recurentul a susținut că, la pronunțarea soluției sale, instanța de apel a nesocotit prevederile art. 28 alin. 3 din Legea nr. 50/1991, republicată, conform cărora, măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară, text legal care, în opinia recurentului, ar fi aplicabil în cauză datorită faptului că, nici până la acest moment pârâta intimată nu deține autorizație pentru lucrările executate.
Curtea constată că această susținere a recurentului nu poate fi primită, având în vedere următoarele considerente:
Starea de fapt stabilită de instanța de apel, pe baza unei aprecieri pertinente a unei probațiuni administrate în cauză, stare de fapt la care instanța de recurs este obligată să se raporteze, a relevat faptul că pârâta și-a îndeplinit toate măsurile dispuse în sarcina sa cu ocazia întocmirii procesului verbal de contravenție, însă, în pofida acestei împrejurări, recurentul nu a eliberat nici până la această dată autorizația de construire pentru pârâtă.
Pe de altă parte, aceeași stare de fapt evidențiată amănunțit de instanța de apel, și pe care instanța de recurs trebuie să o aibă în vedere pentru a verifica dacă la această stare de fapt s-a făcut o corectă aplicare a legii incidente, relevă împrejurarea că demolarea nu se justifică, întrucât lucrările de consolidare făcute de intimată au consecințe pozitive cu privire la întreaga zonă.
Din circumstanțele de fapt ale cauzei, astfel cum au fost ele evidențiate de către instanța de apel, rezultă concluzia indubitabilă că pârâta a îndeplinit toate măsurile pe care organul constatator le-a stabilit în sarcina sa cu ocazia întocmirii procesului verbal constatator al contravenției, situație în care textul art. 28 alin. 3 din Legea nr. 50/1991, republicată, nu poate fi analizat, ca fiind incident în cauză, decât în strânsă corelație cu aplicarea dispozițiilor art. 32 din aceeași lege, din a căror economie rezultă faptul că se poate dispune demolarea construcției de către instanța de judecată, în baza solicitării făcute de organul constatator, doar dacă persoana sancționată contravențional nu s-a conformat măsurilor dispuse în sarcina sa cu ocazia întocmirii procesului verbal de contravenție.
Art. 28 prevede următoarele: "(1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.
(2) Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanța. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii și cultelor.
(3) Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară".
Potrivit art. 32 din Legea nr. 50/1991, republicată, "(1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
(2) În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limita de executare a masurilor prevăzute la alin. (1).
(3) În cazul nerespectării termenelor limita stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de politie, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate".
Prin urmare, câtă vreme pârâta și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa cu ocazia întocmirii procesului verbal constatator al contravenției, prin luarea tuturor măsurilor dispuse de organul constatator, Curtea constată că, în cauză, nu își găsesc aplicare prevederile art. 28 din Legea nr. 50/1991, republicată.
Orice alte considerente referitoare la modul în care se derulează procedura administrativă de obținere a autorizației, la îndeplinirea sau neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor ce-i incumbă în vederea obținerii acestei autorizații, nu pot fi cenzurate în prezentul cadru procesual, ele putând fi valorificate doar în fața instanței de contencios administrativ.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9. proc. civ. Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
Intimata a solicitat cheltuieli de judecată, însă, acestea nu au fost dovedite, astfel încât, în temeiul art. 274. proc. civ. rap. la art. 1169.civ. Curtea urmează să respingă această solicitare a intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul MUNICIPIUL C-N împotriva deciziei civile nr. 200/A din 01 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 02 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
--- - --- - -- -
GREFIER
-
Red./dact.MM
4ex./06.10.2009
Jud.fond:
Jud.apel: /
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
