Obligație de a face. Decizia 180/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 180
Ședința publică de la 07 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 3: Valeria Cormanencu
Grefier
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul PRIMARUL MUNICIPIULUI împotriva deciziei civile nr.98 din 11.02.2008, pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații și, având ca obiect obligație de a face;
La apelul nominal din ședința publică se prezintă avocat pentru intimata -, lipsă recurentul și intimata -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina -în stadiul procesual al recursului - se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, prin serviciul registratură s-a depus chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru de 4 RON și 0,15 RON timbru judiciar.
Nemaifiind cereri de formulat, se constată recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru intimata -, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Invocă nulitatea recursului întrucât motivele nu se încadrează in cele prev.de art.304 Cod procedură civilă.
Instanța, având în vedere că s-a invocat excepția nulității recursului, constată că recursul este motivat iar motivele de circumscriu celor prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, și, respinge excepția nulității recursului.
Pe fond, avocat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea deciziei tribunalului, ca fiind legală și temeinică. În mod corect instanța de apel a reținut că s-a respectat autorizația de construcție. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași la data de 25.07.2006, reclamantul Primarul Municipiului Iac hemat în judecată pârâta - pentru a desființa pe cheltuiala sa construcția realizată nelegal, ori să fie autorizat reclamantul să execute lucrarea pe cheltuiala pârâtei.
În drept reclamantul își întemeiază cererea pe dispozițiile art.28 al.3 și art.32 din Legea nr.50/1991 motivând în fapt că pârâta a fost sancționată contravențional prin procesul-verbal nr.151/25.XI.2005 urmare executării unei extinderi la imobilul proprietatea sa. Deși s-a dispus sistarea lucrărilor până la obținerea autorizației, pârâta a finalizat lucrarea.
Judecătoria Iași prin sentința 2713 din 13 martie 2007 respinge acțiunea, constatând că prin procesul-verbal de contravenție nr.151 din 25.11.2005 pârâta - a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 1000 RON pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.26 al.3 din Legea 50/1991 republicată, fiind depistată că a executat o extindere la imobilul existent fără deținerea în prealabil a autorizației de construcție.
Cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv certificat de urbanism emis la 14.02.2007 și documentația înaintată la Primăria Municipiului I sub nr.19319 din 12.03.2007, este dovedit că pârâta a întreprins toate demersurile pentru a intra în legalitate, urmând să fie eliberată autorizația de construcție.
Reține instanța de fond că, întrucât pârâta cu bună credință a făcut demersurile necesare pentru intrarea în legalitate, acțiunea este neîntemeiată.
Tribunalul Iași prin decizia civilă nr.98 din 11.02.2008 respinge apelul declarat de Primarul Municipiului I și păstrează sentința atacată.
Pentru a pronunța hotărârea tribunalul a constatat că pârâta a făcut dovada că a întreprins demersurile pentru a intra în legalitate, în sensul că a depus certificatul de urbanism nr.893/4.02.2007 și documentația înaintată de Primăria municipiului I sub nr.18319/12.03.2007 și în baza art.7 alin.3 din Legea nr.50/1991 i s-a solicitat să o completeze cu elemente suplimentare potrivit adresei din 31.03.2007 emisă de Serviciul Urbanism.
Reține tribunalul că întocmirea documentației suplimentare este însă cu neputință pentru pârâtă, chiar și pentru simplul motiv că aceasta nu poate obține acordul notarial al intervenientei, cu care se află în mod evident în conflict.
Astfel se ajunge la situația absurdă în care neprezentându-se întocmai întreaga documentație solicitată, nu i se eliberează autorizația și neobținând autorizația de construire nu poate intra în legalitate, și ca atare, s-ar impune demolarea.
În cuprinsul hotărârii atacate se arată că legiuitorul a prevăzut demolarea ca pe un act de excepție, aplicabil ori de câte ori nu se mai poate restabili legalitatea din cauze ce vizează în principal condițiile de realizare a construcției. Or, în cauză, neobținerea autorizației necesare în termenul stabilit de procesul-verbal de contravenție nu-i este imputabil pârâtei, atâta timp cât lipsa acordului notarial al unuia dintre vecini este rezultatul conflictului în care se găsesc părțile și pentru care ambele deopotrivă au sancțiuni contravenționale pentru fapte similare.
Demolarea construcției nu se impune, pârâta fiind obligată să urmeze procedura prevăzută de lege pentru obținerea autorizației de construcție, sens în care a procedat.
În faza judecății în apel a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului -, care este vecină, s-a aflat în coproprietate cu pârâta, starea de indiviziune încetând în anul 1997 prin sentința civilă nr.11085/5.02.1997.
Intervenienta a susținut că pârâta a edificat o construcție nouă, în baza autorizației nr.506/22.06.2000 dată pentru "reparații capitale", prin care nu i s-a respectat servitutea de vedere și de picătură a streșinilor; asupra cererii de intervenție tribunalul nu s-a pronunțat prin dispozitivul hotărârii.
Împotriva hotărârii date de Tribunalul Iașia declarat recurs Primarul Municipiului I, invocând aplicarea greșită a legii, art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs se susține că instanțele au apreciat greșit probatoriul administrat și dispozițiile imperative în materia disciplinei în construcții.
Se arată că fiind dovedită sancționarea intimatei-pârâte, conform art.32 din Legea nr.50/1991 și dispusă măsura complementară, ce nu a fost adusă la îndeplinire, ceea ce a determinat sesizarea instanței de judecată. Faptul că intimata a obținut certificat de urbanism, care nu ține loc de autorizație, nu dovedește că acțiunea este neîntemeiată, fiind doar un act de informare, nu înseamnă că s-a intrat în legalitate.
Analizând lucrările dosarului Curtea constată că situația de fapt reținută în hotărârea atacată are corespondent în probele dosarului, dispozițiile legale în materie fiind corect aplicate.
Astfel, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 25.XI.2005 pârâta - este sancționată contravențional pentru executarea unei extinderi la imobilul proprietatea sa, în temeiul art.26 al.3 din Legea nr.50/1991.
totodată s-a dispus sistarea lucrărilor și intrarea în legalitate prin obținerea autorizației până la data de 15.02.2006.
Cu înscrisurile depuse la dosar, autorizația de construire nr.506 din 22.06.2000, cererile și comunicările Direcției de Control, Serviciul control urbanism I - Primăria Municipiului I, Inspectoratului Județean în Construcții I, concluziile raportului de expertiză tehnică (probă administrată în primă instanță) și a suplimentului la raportul de expertiză tehnică judiciară, în apel (25-32) rezultă că pârâta are emisă autorizație de construcție, a întocmit documentația tehnică necesară pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției (proiect, plan de situație) însă nu s-a emis autorizația de autoritatea competentă.
Recursul nu este întemeiat.
În aplicarea dispozițiilor art.28 al.(1) din Legea nr.50/1991, odată cu stabilirea amenzii pentru contravențiile prevăzute în art.26 din lege republicată după caz, se poate dispune, într-un termen stabilit în procesul-verbal și luarea măsurilor de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizației, în speță de obținere a autorizației de construcție.
În cauză fiind emisă autorizația nr.506/2000, se impunea numai completarea acesteia și pentru lucrările ce nu erau prevăzute.
În art.32 Legea nr.50/1991 prevede în cazul persoanelor sancționate contravențional ce nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal, dreptul autorității ce a aplicat sancțiunea de a sesiza instanța de judecată pentru a se dispune încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației, fie desființarea construcțiilor realizate nelegal.
În cauză este făcută dovada certă că intimata s-a conformat pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin procesul-verbal de contravenție. Depășirea termenului stabilit de organul de control nu este imputabilă intimatei, așa cum corect a reținut tribunalul, ci procedurilor administrative pe care le-a urmat.
Demolarea construcțiilor executate este o măsură de excepție, ce poate fi dispusă numai atunci când "contravenientul" nu a acționat pentru a aduce la îndeplinire măsurile dispuse prin procesul-verbal, situație în care nu se află intimata.
Faptul că nu s-a obținut autorizația până la data de 15.02.2006, nu justifică desființarea construcției, fiind în curs procedura administrativă, ce impune obținerea de avize, acorduri legale.
Pentru considerentele expuse, instanța în temeiul art.312 Cod procedură civilă respinge recursul.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Primarul Municipiului I împotriva deciziei civile nr.98/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.
Intimata - nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
21.2008.-
Președinte:Cristiana AngelescuJudecători:Cristiana Angelescu, Viorica Olariu, Valeria Cormanencu
