Obligație de a face. Decizia 181/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 181
Ședința publică de la 06 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Buliga Georgeta
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Elena
JUDECĂTOR 3: Andronic Adriana
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe recurentul și pe intimata SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT gaze " " M, având ca obiect obligația de a face împotriva deciziei civile numărul 18 din 14.01.2009 pronunțată de tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de av. și reprezentantul societății intimate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul - în stadiul procesual al recursului - se află la al doilea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pe excepția nulității recursului invocată de intimată prin întâmpinare.
Av. pentru recurent solicită respingerea excepției arătând că motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Reprezentantul societății intimate solicită admiterea excepției invocate prin întâmpinare arătând că nu s-au indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul.
Cauza rămâne în pronunțare pe excepție.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 661/22.01.2007, pronunțată de Judecătoria Iașis -au dispus următoarele:
1. Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului invocată de pârâtă.
2. Respinge acțiunea formulată de reclamantul -, domiciliat în I,-,. 809,. C,.3, parter, în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Gaze "" - Sucursala de Transport Gaze, cu sediul în Mediaș, Str. - nr.11, județul
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
1. Excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, invocată de pârâtă este neîntemeiată și, ca atare, instanța o va respinge, în cauză nefiind aplicabile prevederile Decretul 167/1958.
Astfel, pârâta nu a făcut dovada datei finalizării proiectului și, respectiv, a amplasării conductei pe terenul reclamantului, pentru a se putea stabili timpul care a trecut de atunci.
2. Prezenta acțiune este neîntemeiată pentru motivele ce vor fi expuse mai jos:
Reclamantul este proprietarul terenului de 1000 mp. situați în 60, parcela 2708/18 din, jud. I, comuna (intravilan) conform titlului de proprietate nr. 82241/31.01.1992 - fila 38.
Reclamantul nu a făcut dovada că a schimbat categoria de folosință a terenului din arabil, conform titlului în teren destinat construcțiilor.
Conducta subterană nu afectează posibilitatea cultivării terenului.
Conform art. 23 al.2. din Legea nr. 351/2004, conducta face parte din și din proprietatea publică a statului, fiind de importanță strategică.
Activitatea de transport de gaze naturale a fost declarată serviciu public de interes național (art.21 din Legea nr. 351/2004).
Conform art. 96 se interzice terților să realizeze construcții de orice fel în zona de siguranță a conductelor de gaze naturale.
Conform art. 86, 88 și 89 din Legea nr. 351/2004, pârâta a dobândit un drept de uz și de servitute asupra terenurilor reclamantului.
Legea prevede și în ce condiții se acordă despăgubiri, proprietarilor (art.91).
Pe de altă parte nu rezultă că la data acordului din 5.11.1994, pârâta ar fi fost de rea-credință, respectiv că ar fi știut că acordul nu este semnat de proprietar.
Ulterior, s-a constatat că acordul nu a fost semnat nici de și nici de (filele 28 - 29) conform rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 2414/P/2005.
Or, în acest caz, pârâta nu poate fi obligată la ridicarea conductei.
Se constată și că înlocuirea conductei s-a făcut pentru că aceasta era uzată și nu din alte motive (conform adreselor depuse în xerocopie la dosar - filele 19, 29, 11, 12 și 13).
În raport cu toate aceste considerente instanța a respins prezenta acțiune.
Prin decizia civilă nr. 18 din 12. ianuarie 2009 tribunalul Iașia respins apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile 661/22.01.2007 a Judecătoriei Iași.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
În prezenta cauză reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Societatea Națională de Transport Gaze "" să-și ridice pe cheltuiala proprie conducta de gaz metan amplasată pe terenul proprietatea sa și să plătească daune de 50.000 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive hotărârii.
În fapt, tribunalul reține că reclamantul este proprietarul suprafeței de 1000. teren arabil, intravilan, situat pe teritoriul satului, com., jud. I, situat în, PZ7 08/18, 2709/18, teren pentru care i s-a constituit dreptul de proprietate în baza titlului nr. 82241/31.01.1992 (fila 38 dosar fond).
Instanța de control judiciar constată că pe terenul proprietatea reclamantului a fost amplasată de către pârâtă o conductă de gaz metan evidențiată în planul de situație anexă la raportul de expertiză depus la fila 174 dosar, conductă ce alimentează cu gaze naturale Cartierul, și comuna.
Instanța reține că, la comanda beneficiarului Mediaș (actual Mediaș), B, pe baza contractului de proiectare nr. 13/02.07.1991, în calitate de proiectant de specialitate a întocmit în anul 1991 proiectul nr. 901/13 " conductă 20" alimentarea cu gaze la " în faza PE +, care cuprinde înlocuirea unui tronson de conductă în lungime de 5,54 Km.
La dosar s-au depus: memoriul tehnic, care evidențiază necesitatea și oportunitatea executării lucrărilor de reparație capitală a conductei de racord gaze, presiune înaltă existentă pentru consumatorul industrial I (actual I); comanda de proiectare a beneficiarului; proces verbal din data de 11.07.1991 (anexă la comanda de proiectare) încheiat între reprezentanții beneficiarului și a proiectantului, cu ocazia stabilirii de comun acord, a lucrărilor necesare pentru reparația conductei de gaze naturale existente; desenul nr. 31-389 "Schița traseului" la scara 1:5000.
La data de 4.03.1993, beneficiarul lucrării a convocat reprezentanții proiectantului și ai pentru a reconsidera soluția de montaj a conductei, având în vedere schimbările intervenite ulterior elaborării documentației (conform notei de discuție din data de 4.03.1993).
În anul 1994, a solicitat proiectantului B, în calitate de elaborator al documentației inițiale (proiect nr. 901/13 - 1991) unele lucrări suplimentare, care includeau înlocuirea a încă două tronsoane ale conductei de racord gaze pentru I, ca urmare a construcțiilor apărute în acest interval de timp în zona amplasamentului conductei de gaze, construcții care nu respectau distanțele minime de siguranță normate, conform normativului de proiectare a conductelor de transport gaze naturale, presiune înaltă, în vigoare la data respectivă.
În baza minutei încheiată cu reprezentantul beneficiarului lucrărilor de RK a conductei de gaze încheiată în data de 25.02.1994, proiectul inițial a fost completat cu planul de situație în zona - desen nr. 94-350.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei coroborate cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert ing., tribunalul constată că devierea traseului conductei în zona pe terenul reclamantului, deși nu a fost prevăzută în proiectul inițial s-a realizat în anul 1994 în baza minutei încheiată la data de 25.02.1994 între beneficiarul "" și proiectantul pentru a se putea crea zona de protecție pe o distanță de circa 1000. necesitatea modificării ivindu-se datorită faptului că din momentul realizării documentației inițiale și până la realizarea proiectului în zonă au fost edificate construcții ce diminuau zona de protecție a conductei de gaz metan, scopul fiind creșterea siguranței în exploatare a conductei de gaz existentă, potrivit prevederilor 486/1993.
De asemenea, tribunalul reține, că în concluziile raportului de expertiză (filele 169-170 dosar) s-a constatat, contrar susținerilor apelantului că există posibilitatea efectuării unei construcții pe terenul proprietatea reclamantului, condiționată însă de trecerea conductei în clasa 4 de locație. Conform normelor în vigoare, pentru clasa 4 de locație distanța dintre conductă și construcție se poate reduce până la 6 iar din planul de situație rezultă că această distanță este de 7.
Tribunalul constată că în mod legal și temeinic instanța de fond a respins reclamantului cererea privind obligarea pârâtei la ridicarea conductei de gaz metan. Aceasta se justifică întrucât în prezent conducta 20 - I este conectată la Sistemul Național de Transport gaz și conform Legii 351/2004 pârâta are obligația de a menține sistemul în condiții de securitate și siguranță și de a nu întrerupe alimentarea cu gaze consumatorilor.
Deși apelantul a invocat faptul că măsura solicitată se impune a fi dispusă de instanță în temeiul dispozițiilor art. 44 din Constituție ce garantează dreptul de proprietate, instanța reține că potrivit art. 7 din Constituție "Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului revin proprietarului".
Ori în speță se reține că potrivit art. 23 alin. 2 din Legea nr. 351/2004 și anexa 1 din Legea nr. 213/1998 face parte din domeniul public al Statului fiind de importanță strategică. În baza art. 21 (1) din Legea nr. 315/2004 activitatea de transport gaze naturale a fost declarată serviciu public de interes național.
Tribunalul constată de asemenea, că potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea a decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor.
În mod constant Curtea Europeană a drepturilor Omului a statuat că trebuie să existe un "just echilibru între protecția dreptului de proprietate al persoanei la respectarea bunurilor sale și exigențele interesului general". Ori protecția unui interes general impune în litigiul dedus judecății respingerea cererii reclamantului.
Tribunalul constată că în mod întemeiat instanța de fond a reținut că lucrările au fost executate de pârâtă cu bună credință întrucât la momentul devierii conductei de gaz metan documentația necesară conținea și înscrisul intitulat "Acord" (fila 17 dosar fond) încheiat la 9.11.1994 prin care proprietarul reclamant achiesa asupra amplasării conductei pe terenul său.
Faptul că ulterior, la 13.01.2006 s-a constatat, prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 2414/P/2005 că semnătura de pe înscrisul anterior menționat nu aparținea reclamantului nu poate înlătura prezumția bunei credințe a pârâtei, care la data realizării lucrărilor nu avea cunoștință de împrejurarea că în realitate acordul purta o semnătură falsificată.
În doctrină s-a statuat ca bună credință e imperios necesar să stea la baza exercitării tuturor drepturilor civile în sensul că acestea trebuie exercitate cu intenția dreaptă, cu loialitate, diligență și prudență.
reprezintă convingerea pozitivă a subiectului de drept de a nu acționa în disprețul legii, încălcând o normă juridică sau nesocotind dreptul sau interesul legitim al altui subiect de drept.
Pentru ca buna credință să-și producă efectele specifice este necesar ca subiectul de drept care acționează cu onestitate să se afle în același timp într-o eroare scuzabilă. Cât privește caracterul scuzabil acesta se întemeiază pe diligența și prudența deoarece nu este suficient ca subiectul de drept să aibă convingerea că acționează în spiritul legii ci mai este necesar ca respectiva convingere să nu fie neglijenta sau imprudenta ci să fie bazată pe un examen critic al dreptului dobândit.
Pentru analiza legitimității dreptului dobândit pentru a evita acțiunea neglijența sau imprudentă doctrina nu cere subiectului de drept aprofundarea normelor juridice ci se cere o diligență medie.
Ori probele administrate relevă că elementele definitorii ale conceptului de bună-credință sunt întrunite în speță în persoana pârâtei.
Tribunalul constată însă, statuând în echitate că, atât timp cât devierea conductei pe terenul reclamantului s-a realizat, fără a exista un acord valabil exprimat al acestuia (astfel cum s-a constatat pe parcursul derulării cercetărilor penale în dosarul nr. 2414/p/2005) acord ce era necesar din perspectiva art. 96 lit. a din legea 351/2005 devierea conductei realizându-se motivat de faptul că pe traseul racordului - I s-au construit locuințe ce nu respectă culoarul de protecție a conductei de gaz metan, rămâne în sarcina pârâtei obligația de a realiza lucrările ce se impun pentru trecerea conductei într-o clasă de locație care să permită realizarea unei construcții pe terenul reclamantului în situația în care se va realiza schimbarea categoriei de folosință a terenului intravilan din teren arabil în teren construibil.
Instanța reține că în cuprinsul suplimentului la raportul de expertiză (fila 222 dosar) expertul ing. a concluzionat în sensul că există posibilitatea efectuării unei construcții pe terenul reclamantului condiționat de trecerea conductei în clasa a 4 de locație, trecere ce presupune anumite modificări în ce privește izolația anticorozivă a acesteia și verificarea grosimii peretelui țevii pentru a corespunde normativelor în materie.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimata Societatea Națională de Transport Gaze "" Mediaș a invocat excepția nulității recursului, motivat de aceea că cele arătate de recurent în cererea formulată nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 303 alin.1 Cod procedură civilă recursul trebuie motivat prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, iar conform art.306 alin. 1 Cod procedură civilă recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. 2, care se referă la motivele de ordine publică.
În sensul art. 303 alin. 2 Cod procedură civilă care prevede că fiecare motiv de recurs va fi arătat și dezvoltat separat, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs arătat, regulă care se aplică fiecărui motiv în parte.
Potrivit legii nu orice nemulțumire a părții poate duce la modificarea ori la casarea hotărârii recurate.
Deoarece recurentul a formulat drept dezvoltare a motivelor de recurs doar generalități cu privire la situația de fapt - istoricul conflictului dintre părți și la interpretarea probelor administrate în cauză - criticile nu sunt susceptibile de încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute expres de art. 304 pct.1- 9 Cod procedură civilă.
Prin urmare recursul nefiind motivat așa cum o cer dispozițiile înscrise în art. 303 alin. 2 Cod procedură civilă se va constata nulitatea lui, conform art. 306 alin. l Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 18 din 14.01.2009 pronunțată de tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
29.05.2009
tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Buliga GeorgetaJudecători:Buliga Georgeta, Gheorghiu Elena, Andronic Adriana
