Obligație de a face. Decizia 183/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2195/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 183
Ședința publică din 11.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat, împotriva deciziei civile nr. 844 din 29.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă consilierul juridic, în calitate de reprezentant al recurentei pârâte Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat, în baza delegației aflate la dosar și avocatul, în calitate de reprezentant al intimaților reclamanți și.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată, modificarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pe fond.
Susține că obiectul acțiunii de față nu îl constituie prevederile Legii nr. 10/2001, ci obligația de a face, iar, în raport de valoarea litigiului, în mod corect pricina a fost soluționată de judecătorie ca instanță de fond.
Avocatul intimaților reclamanți și susține că acțiunea are caracter patrimonial, iar față de valoarea litigiului, ce depășește suma de 500.000 lei, în mod corect instanța de apel a trimis cauza spre rejudecare.
Solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 22.10.2008 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta -, solicitând să fie obligată la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent prin compensare cu alte bunuri imobile aflate în circuitul civil, deținute de aceasta, până la concurența valorică a întregului imobil retrocedat prin hotărărea instanței, pretins imposibil de a fi pusă în executare în natură, la plata de daune interese calculate de la data rămânerii definitive și irevocabile a deciziei civile nr. 1832/28.09.2004 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, care să acopere prejudiciul cauzat reclamanților prin lipsa de folosință a imobilului care urma să fie retrocedat de pârâtă și la plata de daune cominatorii de 3700 lei pentru fiecare zi de întârziere.
În drept au fost invocate dispozițiile art.109 Cod de procedură civilă, art.1 alin.2, art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001 și art.1 pct.1.7 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de calitate procesuală pasivă, totodată solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.2515/13.02.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 Baf ost admisă excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamanți ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții care critică hotărârea pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei de calitate procesuală pasivă, fără să aibă în vedere că prin decizia civilă nr.1832/28.09.2004 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, pârâta a fost obligată să restituie reclamanților în integralitate imobilul situat în satul, comuna, Jud. I, alcătuit din teren în suprafață de 7423 mp și construcție. Că întreg imobilul revendicat de reclamanți se află în administrarea pârâtei și că aceasta a recunoscut calitatea sa de debitor al obligației de retrocedare ce a fost instituită în sarcina sa prin hotărâre irevocabilă.
La motivul doi de apel s-a susținut că acțiunea formulată de reclamanți este formulată în raport de prevederile art.1 alin.2 din legea nr.10/2001 și art.1 pct.1.7 din Normele metodologice de aplicare unitară a acestui act normativ, arătându-se că pârâta are în administrare în imediata vecinătate a lotului proprietatea apelanților, o serie de terenuri care cuprind toate calitățile prevăzute de lege pentru a putea opera compensarea, conform normelor legale în materie.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat întrucât în mod corect s-a stabilit de către prima instanță că nu există identitate între persoana chemată în judecată în calitate de pârât și cel care este pretins obligat în cadrul raportului juridic de drept substanțial dedus judecății.
Prin decizia civilă nr.844/A/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă s-a admis apelul formulat de apelanții reclamanți, a fost anulată sentința civilă și s-a reținut cauza în pronunțare în primă instanță la Tribunalul București.
Împotriva deciziei civile de mai sus a declarat recurs recurenta pârâtă -, criticând următoarele aspecte:
- acțiunea nu este o contestație formulată în baza Legii nr.10/2001 pentru a fi competent Tribunalul București;
- reclamanții invocă prevederile art.28 din Legea nr.10/2001;
- în cauză reclamanții nu și-au precizat valoarea pretențiilor, nu a fost efectuată o expertiză tehnică de evaluare, iar instanța nu putea aprecia.
În drept: art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Intimații au depus o întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Astfel, conform deciziei nr.IX din 20.03.2006 a, secția civilă a tribunalului este instanța competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
În acest sens și decizia nr.XX din 19.- a
A se reține că reclamanții își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.26 din Legea nr.10/2001.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT, împotriva deciziei civile nr.844 A din 29.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/22.02.2010
-----------------------------------------
- Secția a III-a -
-
Jud.Sector 1 -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma, Ioana
