Obligație de a face. Decizia 1833/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(8600/2008)
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1833R
Ședința publică din 23.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Zuluf Petronela Iulia I
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta-reclamantă, și de recurenta-intimata - Grădinița Germană,împotriva sentinței civile nr.6057 din data de 01.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.16379/3/LM/2008.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 13.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la 20.03.2009 și pentru azi 23.03.2009, când a hotărât următoarele;
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6057 din data de 01.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.16379/3/LM/2008, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta CA - Grădinița Germană, a fost obligată pârâta să permită reclamantei accesul la locul de muncă - Grădinița Germană și exercitarea activităților corespunzătoare funcției de educator, a fost obligată pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data de 27.03.2008, până la data la care se va permite reluarea activității, precum și să achite impozitul și cotele de contribuție la asigurările sociale salariilor cuvenite reclamantei.
Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâta să înregistreze la ITM contractul de muncă încheiat cu reclamanta începând cu data de 19.02.2008, și să înmâneze reclamantei un exemplar, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererea reconvențională, precum și cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 19.02.2008, contestatoarea și - a început activitatea în funcția de educatoare la Grădinița Germană B, prestarea muncii încetând la data de 26.03.2008, la cererea angajatorului care nu a mai permis prezentarea la locul de muncă a salariatei. Contractul individual de muncă a fost întocmit în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă, angajatorul fiind reprezentat, așa cum se menționează în cuprinsul actului, de numitul. Contractul poartă semnătura salariatei și a reprezentantului angajatorului, precum și ștampila angajatorului.
La data de 26.03.2008, intimata a comunicat contestatoarei că este necesară semnarea unui nou contract, ce stabilește condițiile de muncă finale, iar refuzul semnării contractului are ca rezultat angajarea unei alte persoane pe postul respectiv. Se solicită contestatoarei ca până la clarificarea raportului de muncă să își întrerupă activitatea. Nu a fost emisă o decizie de concediere, însă contestatoarei nu i-a mai fost permis accesul la locul de muncă, aspect ce rezultă din corespondența purtată de părți, confirmat și prin întâmpinare.
Ulterior comunicării din 26.03.2008, între părți are loc o corespondență din care rezultă că angajatorul este nemulțumit de anumite mențiuni din contractul de muncă care au fost inserate de reclamantă, fără acordul său, considerând nevalabil acest act.
Contractul individual de muncă este un contract consensual, deoarece se încheie prin simplul acord de voință al părților, manifestarea lor de voință, neînsoțită de niciun fel de formă, fiind suficientă pentru formarea valabilă a contractului.
Deși Codul Muncii, prin art.16 alin.1 impune încheierea contractului numai în formă scrisă, contractul de muncă nu se transformă într-un contract solemn. Forma scrisă este reglementată în interesul părților, "ad probationem" și nu "ad validitaem", astfel că dacă părțile înțeleg să însoțească manifestarea de voință printr-un înscris care o consemnează, o fac nu pentru a da validitate contractului, ci pentru a-și asigura un mijloc de probă privind încheierea și conținutul acestuia.
Alineatul 2 al art.16 CM prevede că în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice mijloc de probă.
Prestarea muncii prin desfășurarea atribuțiilor specifice funcției de educatoare într-o grădiniță aparținând intimatei constituie elemente ale contractului individual de muncă, a cărui existență a fost dovedită astfel, independent de existența actului scris.
Intimata a arătat că suma de 680 EURO remisă contestatoarei a avut caracterul unui ajutor, nefiind contraprestația muncii depuse de salariata. Chiar dacă angajatorul nu și-a îndeplinit obligația de plată a salariului, existența raporturilor de muncă a fost dovedită, întrucât contestatoarea a prestat munca specifică funcției de educatoare, în cadrul unei relații de subordonare față de intimată.
Contractul individual de muncă este obligatoriu între părți, iar încetarea sa este dominată de principiul legalității, ceea ce înseamnă că modurile și cazurile în care poate interveni, motivele, condițiile și procedura încetării sunt reglementate de lege. Așadar, pentru a pune capăt raportului de muncă cu contestatoarea, intimata avea obligația de a se încadra în modalitățile de încetare prevăzute de art. 55 CM, ori aprecierea angajatorului cu privire la nevalabilitatea unor clauze contractuale nu constituie un astfel de caz. Pentru a interveni încetarea de drept a contractului de muncă nulitatea absolută trebuie constatată prin acordul părților sau de instanță, conform art. 56 lit.e CM. Practic, refuzul angajatorului de a permite salariatului să se mai prezinte la locul de muncă echivalează cu o concediere, ce nu este justificată în condițiile Codului Muncii, prin emiterea unei decizii motivate în fapt și în drept, cu respectarea procedurii specifice cazului de încetare a contractului de muncă.
Prin cererea reconvențională s-a solicitat constarea nulității relative a contractului pentru lipsa consimțământului reprezentantului angajatorului, ce a fost indus în eroare prin mijloace dolosive pentru a încheia actul juridic. S-a susținut că preotul a fost determinat de soțul contestatoarei să semneze un contract de muncă ce nu avea toate rubricile completate, prin invocarea unei prevederi a legislației germane care solicită înregistrarea salariatului ca nerezident ce realizează venituri salariale în străinătate, ce i-ar fi înlesnit procedura angajării în România, pentru ca ulterior, rubricile să fie completate de contestatoare, fără acordul și fără o prealabila negociere cu angajatorul. Aceste completări, arată intimata, se referă la data încheierii contractului, prevederea salariului în Euro și nu în moneda națională, perioada de probă.
Dolul este acel viciu de consimțământ care constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru aod etermina să încheie un act juridic. Mijloacele viclene întrebuințate trebuie să fie determinante pentru încheierea contractului. Angajatorul pretinde că invocând necesitatea unui contract în formă scrisă pentru autoritățile germane, care ar fi facilitat angajarea în România, contestatoarea, prin intermediul soțului său (ce avea rolul unui reprezentant, în condițiile în care contestatoarea nu cunoștea limba română) l-a determinat pe preotul să semneze "în alb". Aceasta însemnă că, dacă ar fi cunoscut că în realitate contestatoarea nu ar fi avut nevoie de un contract în forma scrisă, reprezentantul angajatorului nu și-ar fi exprimat consimțământul cu privire la încheierea raportului de muncă. în primul rând, așa cum am arătat, forma scrisă a contractului de muncă nu este o condiție de validitate a actului, consimțământul angajatorului cu privire la începerea raporturilor de muncă s-a manifestat prin acceptarea prestării muncii de către contestatoare. Pe de altă parte, nu se poate reține că invocarea necesității încheierii în formă scrisă a contractului, pentru ușurarea formalităților necesare venirii în România a contestatoarei, constituie mijloace viclene, în lipsa cărora angajatorul, prin reprezentant, nu ar fi consimțit la încheierea contractului de muncă. Obligația încheierii în formă scrisă a contractului de muncă este prevăzută și de legislația română și revine angajatorului, acesta urmând să întocmească actul în două exemplare, cu scop probator. Contractul depus la dosar conține o singură modificare, cu privire la data începerii contractului - 19.02.2008 în loc de 01.02.2008, precum și consemnări olografe cu privire la numele reprezentantului angajatorului, data nașterii și CNP aparținând salariatei, data întocmirii contractului. Semnătura de la rubrica " angajator" nu a fost contestată, cu rezerva că aceasta nu avea calitatea de reprezentant al angajatorului, în schimb s-a arătat că anumite elemente ce au fost negociate de părți nu se reflectă în actul scris fiind modificate de contestatoare.
Semnarea de către o persoană fără drept de reprezentare a angajatorului a unui contract de muncă nu poate fi cauză de nevalabilitate a contractului, în condițiile în care contestatoarea a prestat munca de educatoare în unitatea intimatei, de unde rezultă consimțământul angajatorului la începerea raportului de muncă.
Exprimarea salariului în Euro nu constituie cauza de nulitate a contractului, căci art.154 Codul Muncii prevede că salariul trebuie să fie exprimat în bani, condiție îndeplinită în cauză.
Cu privire la perioada de probă, stabilită prin contract la 2 zile, se observă că au fost respectate prevederile art.31 alin.1 Codul Muncii, care o limitează la 30 de zile pentru funcțiile de execuție. Nu se observă nicio modificare a contractului la această rubrică, în corespondența dintre părți purtată după prestarea muncii timp de peste o lună făcându-se referire la o eroare materială (2 zile în loc de 21).
Nu îi poate fi imputată salariatei lipsa unui al doilea exemplar al contractului de muncă, căci obligația de întocmire a contractului în formă scrisă revine angajatorului, conform art.16 alin.2 Codul Muncii.
Potrivit art.29 Codul Muncii, angajatorul are obligația de a verifica prealabil încheierii contractului de muncă aptitudinile profesionale ale persoanei care solicită angajarea, prin urmare și îndeplinirea condițiilor de studii. Angajatorul a permis salariatei să își exercite funcția fără verificarea condiției de studii, pentru ca apoi să solicite nulitatea contractului pentru acest motiv. Nu este îngăduit ca angajatorul, care nu își îndeplinește propriile obligații, să invoce apoi nevalabilitatea contractului prevalându-se de propria incorectitudine. Pe de altă parte, nulitatea contractului poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condițiilor impuse de lege.
Intimata a invocat nulitatea absolută a contractului individual de muncă față de clauzele privind deducerea sumei de 100 Euro din salariu pentru folosirea prestărilor de servicii în grădiniță a fiicei contestatoarei și stabilirea salariului în Euro. Instanța reține, față de dispozițiile art. 57 alin.4 CM, că dacă o clauză stabilește drepturi sau obligații pentru salariați, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispozițiile legale sau convenționale aplicabile, neavând ca efect nulitatea contractului. Plata salariului se face în bani, conform art.161 Codul Muncii, urmând să fie echivalentul în lei al salariului în Euro convenit de părți. Angajatorul poate să ofere angajaților avantaje de natură salarială, cum ar fi plata serviciilor de grădiniță folosite de copilul reclamantei, însă orice sume asimilate salariului sunt impozabile conform art.43 Codul fiscal. Din moment ce salariul net a fost negociat prin contractul de muncă, salariul brut trebuie sa acopere impozitul pe venit și sumele destinate fondurilor speciale, evidențele contabile reflectând operațiunile de deducere, astfel că părțile nu au posibilitatea de a eluda dispozițiile Codului fiscal.O clauză prin părțile au înțeles să micșoreze impozitul asupra veniturilor salariale nu poate produce efecte juridice, fiind aplicabile dispozițiile imperative ale Codului fiscal referitoare la acest aspect.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul legal, reclamanta și pârâta CA - Grădinița Germană, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.274 pr.civ. documentele depuse de recurenta-reclamantă la dosar în dovedirea cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat fiind concludente și suficiente pentru ca respectivele cheltuieli să poată fi imputate pârâtei.
S-a arătat în acest sens că facturile menționate în cererea de recurs
cu excepția ultimei dintre ele, au fost achitate de recurenta-reclamantă în timpul desfășurării procesului, simplul fapt că apărătorii acesteia din fața instanței de fond nu au depus înscrisurile respective la dosar nefiind un motiv temeinic, în prezența celorlalte documente depuse, respectiv facturi, pentru respingerea cererii privind cheltuielile de judecată.
În susținerea recursului său, întemeiat pe dispozițiile art.3041pr.civ. recurenta - Grădinița Germană, a arătat că, n mod greșit instanța de fond a dispus reintegrarea intimatei în cadrul Grădiniței Germane, în baza unui contract individual de munca nul.
S-a arătat că instanța de fond a apreciat ca valabilă varianta de contract datata 19.02.2008, dispunând înscrierea acesteia la Inspectoratul Teritorial d e Munca de către subscrisa, însă alabilitatea înscrisului este afectată de numeroase cauze de nulitate, respectiv faptul că subscrisa nu și-a manifestat niciodată consimțământul cu privire la aceasta varianta a contractului, varianta modificata in mod unilateral de către intimata, iar în al doilea rând, schimbul de corespondenta s-a petrecut între intimata si preotul, persoana ce nu avea atribuții in sensul angajării de personal in cadrul Bisericii. Acesta putea sa poarte discuții si negocieri cu persoane din afara Bisericii, dar nu avea nicidecum prerogative in sensul semnării unui contract de munca. Potrivit organigramei Bisericii si a fisei postului d-lui, acesta nu putea sa reprezinte Grădinița in cadrul unor raporturi de munca. Singura persoana in măsura sa încheie contracte de munca in numele Grădiniței Germane era, aceasta ocupând postul de director educațional.
Recurenta a mai nvederat instanței și faptul că nu a intrat niciodată în posesia unor documente din care sa rezulte faptul ca intimata ar avea calificarea profesională necesară pentru a ocupa postul de educatoare.
S-a mai arătat că instanța nu a ținut cont de dispozițiile art.57 din Codul Muncii, potrivit cărora nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabila a contractului individual de munca atrage nulitatea acestuia, ci dimpotrivă, a apreciat ca motivele de nulitate mai sus invocate sunt acoperite in condițiile în care "contestatoarea a prestat munca de educatoare în unitatea intimatei, de unde rezulta consimțământul angajatorului la începerea raportului de muncă."
Recurenta a mai susținut și faptul că deși n considerentele hotărârii instanța precizează faptul ca forma scrisa a contractului individual de munca este prevăzuta "ad validitatem" si nu "ad probationem" de către legislația in materie, motiv pentru care, contractul dintre părți este valabil, chiar in situația in care nu a fost redactat in scris, însă motivele de validitate pe care recurenta le-a invocat nu se refereau la neîndeplinirea condițiilor de forma, ci la neîndeplinirea condițiilor referitoare la consimțământ si capacitate.
Recurenta a mai arătat și faptul că instanța de fond a respins proba cu martori solicitată, abătându-se în acest fel de la prevederile art.16 alin.2 din Codul Muncii.
Prin întâmpinarea formulată de intimata, a solicitat respingerea recursului formulat de - Grădinița Germană, ca nefondat.
Prin notele de ședință formulate la termenul din 13.03.2009, recurenta - Grădinița Germană, a solicitat admiterea recursului propriu și respingerea recursului declarat de recurenta, depunând în susținerea recursului înscrisuri constând în fișa individuală a postului Directorului Pedagogic.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
În mod greșit instanța de fond a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, înscrisurile depuse de aceasta atât cu prilejul judecării fondului, cât și în recurs, constând în: Ordin de plată nr.00001/25.06.2008, pentru suma de 10.383,05 (echivalent în euro - 2.833,87 - 1 euro = 3,6639 lei), conform facturii nr.0742/13.05.2008; Ordinul de plată nr.00002/25.06.2008, pentru suma de 4.411,35 (echivalent în euro 1.204 - 1 euro = 3,6639 lei), conform facturii nr.0757/02.06.2008; dovada tranzacției prin care s-a efectuat plata prin Bank, pentru suma de 1.828,57 lei (echivalent în euro - 510,85 - 1 euro = 3,5794 lei), conform facturii nr.0835/14.07.2008; extrasul de cont din data de 26.09.2008, emis de Bank care atestă plata sumei de 4.944,74 lei (echivalent în euro - 1.342,65 - 1 euro = 3,6828 lei), conform facturii nr. 0991/10.09.2008, făcând dovada sumei total achitată de recurentă, pentru prestarea serviciilor de avocatură de către avocatul ales, fiind de 21 .567,71 lei echivalentul a 5.891,37 EURO, sumă pe care recurenta-reclamantă era îndreptățită să o primească, având în vedere soluția de admitere în parte a acțiunii formulate.
Față de cele mai sus arătate, în temeiul art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de recurenta, și va modifica în parte sentința atacată, în sensul obligării pârâtei reclamante - Grădinița Germană, la plata către reclamanta, la 21.567,71 lei, cheltuieli de judecată.
Trecând la recursul formulat de - Grădinița Germană, Curtea constată că nu poate fi reținută nulitatea contractului de muncă încheiat între părți la data de 19.02.2008, având în vedere susținerile privind lipsa consimțământului recurentei-intimate pentru încheierea contractului din data de 19.02.2008, și nici cele privind semnarea contractului de către o persoană neautorizată în acest sens, deoarece negocierile purtate pentru angajarea la instituția recurentă s-au purtat de către reclamantă cu preotul, care a prezentat proiectul unui contract de muncă semnat și ștampilat cu însemnele Bisericii, ceea ce o creat o puternică aparență de drept că, persoana respectivă este cea autorizată pentru încheierea contractului a cărui nulitate se invocă.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut că, semnarea de către o persoană fără drept de reprezentare a angajatorului a unui contract de muncă nu poate fi cauză de nevalabilitate a contractului, în condițiile în care contestatoarea a prestat munca de educatoare în unitatea intimatei, de unde rezultă consimțământul angajatorului la derularea raportului de muncă.
Nu poate fi reținută nici împrejurarea referitoare la inexistența consimțământului recurentei-intimate pentru încheierea contractului din data de 19.02.2008, deoarece în fața instanței de fond a fost depus un contract scris, semnat și ștampilat de aceasta din care rezultă că reclamanta a desfășurat activitate specifică postului său de educatoare în cadrul grădiniței, activitate pentru care a fost retribuită, cu suma de 680 EURO.
Vor fi înlăturate și criticile referitoare la faptul că, recurenta nu a intrat niciodată în posesia unor documente din care să rezulte faptul că intimata ar avea calificarea profesională necesară pentru a ocupa postul de educatoare, deoarece potrivit art.29 Codul Muncii, angajatorul are obligația de a verifica anterior încheierii contractului de muncă aptitudinile profesionale ale persoanei care solicită angajarea nefiind permis ca un angajator ce a permis salariatei exercitarea unei funcții fără a verifica îndeplinirea condițiilor de studii, pentru ca ulterior să solicite nulitatea contractului, din acest motiv.
Va fi înlăturată și critica referitoare la faptul că instanța de fond nu a ținut seama de dispozițiile art.57 din Codul Muncii, aceasta reținând corect faptul că reclamanta a prestat munca de educatoare în unitatea intimată, aspect ce este interpretat ca un consimțământ al angajatorului în ceea ce privește începerea raportului de muncă.
Corecte sunt susținerile instanței de fond și în ceea ce privește faptul că forma scrisă a contractului individual de muncă este o cerință prevăzută de legislația în materie ad validitatem și ad probaționem, contractul individual de muncă fiind un contract consensual, deoarece se încheie prin simplul acord de voință al părților, manifestarea de voință a părților fiind suficientă pentru formarea valabilă a contractului, iar din probatoriul administrat în cauză nerezultând neîndeplinirea condițiilor referitoare la consimțământ și capacitate.
Or, prestarea muncii prin desfășurarea atribuțiilor specifice funcției de educatoare în cadrul unei grădinițe aparținând recurentei-intimate, constituie elemente ale contractului individual de muncă, raporturile de muncă dintre părți fiind astfel dovedite.
Va fi înlăturată și critica referitoare la respingerea probei testimoniale, din cuprinsul încheierii de la termenul din data de 26.09.2008, rezultând că recurenta-intimată a solicitat audierea preotului pe aspecte modalității negocierii purtate între părți, instanța de fond respingând în mod corect această probă ca nefiind utilă cauzei față de faptele de dovedit, aceste aspecte rezultând din proba cu înscrisuri administrată în cauză.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul formulat de recurenta - Grădinița Germană, ca nefondat.
În temeiul art.274 pr.civ. Curtea va obliga intimata-recurentă - Grădinița Germană, la 833 lei, cheltuieli de judecată către recurenta-intimată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.6057 din data de 01.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.16379/3/LM/2008.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Obligă pârâta-reclamanta - Grădinița Germană, la plata către reclamanta, la 21.567,71 lei, cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimata - Grădinița Germană, împotriva aceleiași sentințe.
Obligă intimata-recurentă - Grădinița Germană, la 833 lei, cheltuieli de judecată către recurenta-intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
08.04.2009
Jud. fond: Dalina;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Zuluf Petronela Iulia
