Obligație de a face. Decizia 1868/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1868/R/2008
Ședința publică din 06 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Carmen Maria Conț Silvia
: -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul G, împotriva deciziei civile nr.316/A din 05 iunie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanții, B și având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâtul recurent personal și reprezentantul reclamanților intimați, avocat din Baroul Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 02 oct.2008, reclamanții intimați au depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca inadmisibil și ca nefondat, menținerea în totalitate a deciziei recurate și obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței depuse la dosar.
Pârâtul-recurent depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în valoare de 8 lei (15) și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei (2 verso).
Se înmânează pârâtului recurent un exemplar din întâmpinare.
Întrebați fiind, atât pârâtul recurent, cât și reprezentantul reclamanților intimați arată că dosarul de partaj nu a fost încă soluționat, se află pe rolul Judecătoriei Cluj și se efectuează expertiza dispusă în cauză.
Reprezentantul reclamanților intimați susține excepția inadmisibilității recursului și arată că acesta a fost redactat de către un avocat, dar nu a fost semnat de către avocat. Menționează că avocatul care a redactat recursul nu cunoștea faptul că pe parcursul procesului au fost abrogate pct.10 si 11 din art.304 pr.civ. Pârâtul recurent solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului.
Pârâtul recurent și reprezentantul reclamanților intimați arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Pârâtul recurent solicită admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțate în apel, în sensul exonerării sale de la plata cheltuielilor de judecată și arată că nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului ca inadmisibil și ca nefondat, menținerea în totalitate a deciziei recurate pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în sumă de 1.200 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar (16). Arată că este surprins de faptul că pârâtul recurent și-a schimbat poziția procesuală în sensul că solicită doar înlăturarea obligării sale la plata către reclamanții intimați a cheltuielilor de judecată în apel, iar în viziunea sa, art. 309.pr.civ. a fost invocat doar de circumstanță. Precizează ca imobilul în litigiu reprezintă proprietatea pe cote părți a părților și conform prevederilor Legii 50/1991, fiecare coproprietar are obligația să nu schimbe destinația imobilului, are dreptul să administreze bunul și să facă reparații. Mai arată că în orice situație de renovare se cere consimțământul tuturor coproprietarilor.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3127/17.03.2008, pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, B și, în contradictoriu cu pârâtul G și, în consecință, pârâtul a fost obligat să-și dea acordul în vederea consolidării imobilului situat în C-N,-, înscris în CF nr. 9075 C; a fost respinsă cererea de obligare a pârâtului la a le permite reclamanților accesul în imobil, respectiv, de a-și da acordul în vederea restructurării etajului imobilului, a mansardării, a refacerii șarpantei și a construirii unei piscine; pârâtul a fost obligat la 816,6 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, părțile sunt coproprietare asupra imobilului în litigiu, pârâtul în cotă de 1/6 parte, iar reclamanții, împreună, în cotă de 5/6 parte, pârâtul locuind efectiv în acest imobil, la parterul casei. . de la subsol și etaj sunt închise iar cheile sunt deținute de către reclamanți, în special de către reclamantul, astfel încât se impune respingerea capătului de cerere prin care se solicită obligarea pârâtului la a le permite reclamanților accesul în imobil. Având în vedere probațiunea depusă la dosarul cauzei, certificatul de urbanism, fotografii ale imobilului, etc. s-a apreciat de către instanța de fond este întemeiat petitul referitor la obligarea pârâtului la a-și da acordul în vederea consolidării imobilului în litigiu, având în vedere că acesta este într-o stare de degradare pronunțată, fiind absolut necesare lucrările de consolidare. În ceea ce privește lucrările de restructurare a etajului, de mansardare, de construirea unei piscine, acestea nu se impun câtă vreme în clădire locuiește doar pârâtul, părțile sunt în proces de sistare a stării de indiviziune asupra imobilului, și câtă vreme există posibilitatea ca în urma partajului întregul imobil să-i fie atribuit pârâtului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamanții, B și, solicitând, ca urmare a admiterii apelului, admiterea în parte a acțiunii pe care au formulat-
Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 316/A/05.06.2008, pronunțată în dosar nr-, a admis în parte apelul reclamanților, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul obligării pârâtului să le permită reclamanților accesul în imobil și să-și dea acordul în vederea refacerii șarpantei la imobil, în caz contrar hotărârea urmând să țină loc de acord pentru refacerea șarpantei și pentru lucrările de consolidare a imobilului; au fost menținute restul dispozițiilor din sentință; intimatul a fost obligat la 808,3 lei cheltuieli de judecată în favoarea apelanților.
La pronunțarea acestei soluții tribunalul a luat în considerare faptul că imobilul din litigiu are o singură cale de acces la parterul și etajul imobilului, iar cheia care asigură accesul prin această unică cale de acces, nu este deținută de reclamanți, deși aceștia sunt coproprietari asupra imobilului, având dreptul de a exercita în egală măsură dreptul de proprietate asupra întregului imobil, întocmai ca și pârâtul, iar nu doar asupra unei părți determinate din acesta. Lucrările de restructurare a etajului imobilului, respectiv, mansardarea, construirea unei piscine, sunt de natură a modifica valoarea imobilului, și întrucât între părți există un proces de partaj, este de presupus că efectuarea acestor lucrări cu caracter voluptorii ar fi de natură să determine atribuirea imobilului către reclamanți, ca urmare a modificării valorice a imobilului. În schimb, refacerea șarpantei este necesară, pentru evitarea degradării imobilului, aceasta încadrându-se în categoria lucrărilor de consolidare, admise de altfel și de prima instanță. Ca urmare a admiterii în parte a apelului reclamanților, acestora li s-au acordat parțial cheltuielile de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul G, solicitând admiterea recursului, întrucât soluția recurată este nelegală parțial, cu consecința modificării acesteia, în sensul respingerii în totalitate a apelului reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că soluția dată petitului de obligare a pârâtului la a le permite reclamanților accesul în imobil, a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind deci prezent motivul de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civ. În mod eronat instanța de apel a reconsiderat probele administrate în fața primei instanțe, concluzionând în mod greșit că respingerea acestui petit de către instanța de fond a fost nejustificată. Din probațiunea administrată în cauză, precum și din recunoașterile reclamanților, a reieșit cu claritate faptul că încăperile de la subsol și de la etaj sunt închise, iar cheile sunt deținute de reclamanți, în special de către reclamantul, aspect dovedit de chiar fotografiile depuse în probațiune la dosar, și care dovedesc faptul că reclamanții au avut acces în imobil pentru că altfel nu puteau executa acele fotografii. Din aceleași fotografii rezultă că reclamanții adăpostesc câini la demisol și au îngrădit o parte din curtea interioară. În realitate, reclamanții nu doresc accesul efectiv în întregul imobil, ci doar la subsol și etaj, aspect dovedit de ordonanța președințială ce a format obiectul dosarului nr-, în care reclamanții au solicitat ca până la finalizarea procesului de sistare a stării de indiviziune să li se atribuie folosința etajului, a pivniței către și a parterului către recurent. Coproprietatea nu înseamnă exercitarea abuzivă a dreptului, iar aplicarea unei alte analize stării de fapt concrete înseamnă a le permite reclamanților să aibă acces oricând în încăperea în care recurentul doarme împreună cu familia sa, creându-și astfel un adevărat cui a lui. Reclamanții nu au decât să promoveze acțiune de partaj de folosință, până la acest moment existând un partaj de folosință faptică, neconcretizat în mod scriptic. Niciodată recurentul nu le-a îngrădit reclamanților accesul în imobil.
Și soluția dată petitului de obligare a pârâtului la a-și da acordul în vederea consolidării clădirii, a restructurării mansardei, a etajului, a șarpantei, la construirea unei piscine, este lipsită de temei legal, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civ. câtă vreme nu se motivează în drept admiterea acestui capăt de cerere, folosindu-se în mod greșit analogia dintre situația din speță și raporturile juridice contractuale, deși, temeiul de drept invocat de reclamanți, art. 1077-1079. civ. este inaplicabil în speță, în cazul în care pârâtul nu ar respecta o hotărâre judecătorească de obligare la acord, reclamanții având posibilitate să uzeze de dispozițiile art. 5803.pr.civ. Nu se indică nici un temei legal care să oblige un coproprietar să-și dea acordul la modificări cu privire la imobilul coproprietate, nici o probă din dosar nedemonstrând faptul că refacerea șarpantei se încadrează în lucrările necesare și urgente de consolidare, toate aceste lucrări reprezentând lucrări voluptorii.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanții intimați au solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că recursul reclamantului, deși se prevalează de dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. în realitate nu conține nici un fel de motive de nelegalitate, ci doar aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.
Recursul este nefondat.
Ca urmare a abrogării 10 și 11 ale art. 304.pr.civ. prin art. I pct. 1111din nr.OUG 138/2000, introdus ulterior prin art. I pct. 39 din Legea nr. 219/2005, respectiv prin art. I pct. 112 din nr.OUG 138/2000 - texte legale care permiteau invocarea în recurs a unor motive de netemeinicie a hotărârii recurate, axate pe greșita apreciere a probelor administrate în cauză, respectiv pe omisiunea instanței ce a pronunțat hotărârea recurată de a se pronunța asupra unei probe hotărâtoare în cauză - în recurs nu mai pot fi invocate nici un fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, care să implice o reanalizare a stării de fapt, o reproducere a considerentelor de fapt ale cauzei, o reapreciere a probațiunii administrate în fața primelor două instanțe, ori o reiterare a probelor deja administrate.
Singurele motive care pot fi invocate în recurs sunt cele de strictă nelegalitate a hotărârii recurate, motivele de recurs trebuind să fie circumscrise pct. 1-9 ale art. 304.pr.civ.
Se constată că motivele de recurs invocate de recurent vizează preponderent aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, greșita apreciere a probelor de către instanța de apel, ignorarea de către instanța de apel a probațiunii administrate în cauză, etc. intrând deci sub incidența pct. 10 și 11 ale art. 304.pr.civ. în prezent abrogate, recursul părând astfel a fi, așa cum pertinent au observat reclamanții intimați, inadmisibil sub aceste aspecte de netemeinicie.
Curtea constată însă că, totuși, sunt două aspecte în recursul pârâtului care s-ar circumscrie în pct. 9 al art. 304.pr.civ. respectiv greșita obligare a pârâtului, de către instanța de apel, la cheltuieli de judecată în favoarea apelanților reclamanți și greșita aplicare a art. 1077-1079. civ.
Deși în memoriul de recurs recurentul nu a criticat explicit soluția instanței de apel, de obligare a sa la cheltuieli de judecată către apelanții reclamanți, totuși, din solicitarea sa de modificare a deciziei recurate, în sensul respingerii în totalitate a apelului reclamanților, se deduce faptul că a criticat soluția instanței de apel și sub aspectul acordării către apelanți a cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 274.pr.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, art. 275.pr.civ. prevăzând că există posibilitatea exonerării pârâtului de plata cheltuielilor de judecată cu condiția ca acesta să fi recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului și să nu fi fost pus în întârziere, înainte de chemarea în judecată.
În consecință, pentru ca recursul pârâtului să fie admisibil sub acest aspect, ar fi fost necesar ca pârâtul intimat, în fața instanței de apel, să fi recunoscut pretențiile apelanților, respectiv, să-și fi manifestat poziția procesuală în sensul că este de acord cu admiterea apelului reclamanților.
Or, așa cum se poate constata din simpla studiere a dosarului de apel, prin întâmpinarea depusă în instanța de apel la data de 2 iunie 2008 ( 12-14 dosar apel), intimatul pârât a solicitat respingerea în întregime a apelului reclamanților.
Nefiind prezentă situația reglementată de art. 275.pr.civ. respectiv intimatul manifestând o opoziție fermă și explicită față de admiterea apelului reclamanților, în mod corect și legal tribunalul a făcut aplicarea art. 274.pr.civ. respectiv, a dispus obligarea intimatului la cheltuieli de judecată în apel către apelanți, proporțional cu pretențiile admise.
În consecință, Curtea constată că sub aspectul soluției date petitului referitor la cheltuielile de judecată în apel, tribunalul a pronunțat o soluție legală, în cauză nefiind prezent motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9.pr.civ.
Nu este prezent nici motivul de recurs, afirmativ încadrat tot în punctul 9 al art. 304.pr.civ. referitor la așa-zisa greșită aplicare a art. 1077-1079. civ. având în vedere următoarele:
Art. 1077-1079. civ. reglementează cadrul legal privitor la efectele obligațiilor de a face, a nu face, ori a da, între creditorii respectiv, debitorii unei atari obligații.
Este adevărat că între părți nu există raporturi contractuale, însă, dată fiind calitatea lor de coproprietari asupra imobilului în litigiu, în virtutea principiului unanimității care guvernează regimul juridic al coproprietății, fiecare coproprietar are obligații vis-a-vis de ceilalți coproprietari, cu privire la modul în care fiecare din aceștia este ținut să exercite atributele dreptului de proprietate asupra bunului aflat în coproprietate.
Prin urmare, în virtutea acestor obligații ce revin coproprietarilor, dat fiind principiul unanimității, fiecare coproprietar este obligat la a face ori a nu face ceva, de natură a nu stânjeni cu nimic exercitarea dreptului de coproprietate de către ceilalți coproprietari, respectiv, a efectua lucrări de conservare ori de administrare sau de dispoziție materială a bunului, lucrări absolut necesare pentru buna întreținere și conservare a bunului aflat în coproprietate.
Așa fiind, Curtea constată că nici acest motiv de recurs nu este incident în cauză.
Pe cale de consecință, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse, Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recursul.
În temeiul art. 274.pr.civ. recurentul va fi obligat să le plătească intimaților suma de 1.200 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial aferent contractului de asistență juridică nr. 75/01.10.2008, justificat prin chitanța de plată nr. -/01.10.2008 ( 14, 16).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul G împotriva deciziei civile nr. 316/A din 05 iunie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților, B și suma de 1.200 lei cheltuieli de judecată de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./dact.
2 ex./07.10.2008
jud.apel: /
jud.primă instanță:
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Carmen Maria Conț Silvia
