Obligație de a face. Decizia 1868/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (7733/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1868/
Ședința din ședința publică de la 24.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
****************************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.5365 din data de 24.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.21.846/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă INTERNAȚIONAL -
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-reclamantă, prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/18.02.2009 și intimata-pârâtă, prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/27.02.2009, după care,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata-pârâtă, prin avocat, depune la dosar întâmpinare, un exemplar pentru instanță și un exemplar pentru partea adversă, înmânat prin intermediul președintelui completului.
Reprezentantul avocat al intimatei-pârâte solicită cauza la a doua strigare pentru a lua cunoștință de cuprinsul întâmpinării.
Curtea lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei au răspuns recurenta-reclamantă prin avocat, cu delegație la dosar și intimata-pârâtă prin avocat, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta-reclamantă, prin avocat, invocă tardivitatea formulării întâmpinării. Depune la dosar înscrisuri, în fotocopie, certificate pentru conformitate cu originalul, respectiv, o foaie din registrul medical, adeverința nr.15/27.05.2008 emisă de Internațional, adeverința de salariat nr.16/27.05.2009, emisă de aceeași societate, convocare nr.18/30.05.2009 emisă de Internațional, răspunsul la interogatoriu, propus de contestatoare intimatei. Arată că între cele două părți a mai existat un litigiu ce a avut ca obiect " contestație decizie de concediere", care a fost soluționat pe fond și înscrisurile au fost depuse la acel dosar. Mai arată că aceste înscrisuri fac dovada ieșirii actelor de la societate. Toate adresele, trei tipuri cu număr diferit de înregistrare fac dovada relei credințe a intimatei.
Intimata, prin avocat, arată că a transmis adeverința odată cu convocarea la cercetarea disciplinară, însă nu a fost ridicată. Nu solicită termen să ia cunoștință de înscrisurile comunicate la acest termen.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare. Arată că angajatorul i-a trimis în același plic adeverința solicitată pentru perioada de spitalizare și o convocare la cercetarea disciplinară. De asemenea, că a făcut dovada că s-a judecat cu privire la decizia de concediere și nu se face vorbire în sentință de conținutul plicului. Adeverința s-a comunicat în fața instanței. Nu solicită cheltuieli de judecată în această fază procesuală.
Intimata-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică. Arată că recurenta-reclamantă a solicitat eliberarea unei adeverințe dar intenția acesteia a fost de a verifica dacă au încetat raporturile de muncă. Aceasta nu s-a prezentat pentru a ridica adeverința astfel încât i s-a transmis împreună cu convocarea la cercetarea disciplinară. A fost necesar să se apeleze la curier pentru a i se transmite înscrisurile.
În temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă, Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civilă nr.5365 din data de 24.07.2008, pronunțată în dosarul nr.21846/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins acțiunea privind pe reclamanta, în contradictoriu cu pârâta INTERNAȚIONAL -, ca rămasă fără obiect.
A respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat pârâtei eliberare unei adeverințe care să ateste calitatea de salariat, fiindu-i necesară pentru eliberarea certificatului de concediu medical.
A mai reținut că societatea pârâtă a comunicat prin poștă această adeverință, la data de 30.05.2008, dar plicul a fost returnat la destinație cu mențiunea"expirat termen de păstrare"(copie plic depus la dosar).
Ulterior, adeverința a fost retransmisă prin curier rapid, la data de 26.06.2008, reclamanta intrând în posesia acestui document la data de 27.07.2008, dovada comunicării existând la dosar.
Ținând cont și de susținerile reclamantei, în sensul că a intrat în posesia adeverinței nr.16/27.05.2008, instanța de fond a respins acțiunea, ca fiind rămasa fără obiect.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, prima instanță a apreciat că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente: potrivit dispoziților art.275 Cod proc. civilă, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Astfel, a reținut că pârâta din prezenta cauză și-a îndeplinit obligația instituită de Codul muncii, de a elibera reclamantei adeverința solicitată, înainte de promovarea prezentei acțiuni, care este data de 06.06.2008, iar, așa cum s-a arătat mai sus, adeverința a fost transmisă prima dată prin poștă, cu confirmare de primire, la data de 30.06.2008.
Constatând că sunt îndeplinite prevederile art.275 Cod proc. civilă, instanța de fond a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, motivat în termenul legal, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta-reclamantă a solicitat, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea cercetării fondului, prin administrarea întregului ansamblu probator necesar cauzei.
În subsidiar, dacă, totuși, se va concluziona că probațiunea scrisă este suficientă, recurenta-reclamantă solicită modificarea, în tot a sentinței atacate, în sensul de a se constata că acțiunea a rămas fără obiect și obligarea pârâtei-intimate la plata cheltuielilor de judecată, în fond și în recurs, constând în onorariu avocațial, conform chitanțelor justificative.
În motivarea, în fapt, a cererii de recurs, se arată că, la data de 06.06.2008, recurenta-reclamantă aaî naintat cererea de chemare in judecată, având ca obiect obligarea angajatorului său la eliberarea unei adeverințe, care să ateste calitatea sa de angajat și, implicit, îndeplinirea obligației de plată a contribuțiilor legale către bugetul asigurărilor de sănătate.
Se mai arată că, întrucât a fost necesară spitalizarea în perioada 28 - 30.05.2008, salariata recurentă a solicitat actul menționat, atât în scris, cât și verbal, angajatorului său, care, însă, a refuzat eliberarea adeverinței, în mod nejustificat.
Recurenta-reclamantă menționează că, ulterior, a înțeles care a fost motivul real al acestui refuz, în sensul ca, în cursul judecării în fond a dosarului, ei i s-au înmanat acte care făceau dovada intenției angajatorului de a înceta, sub orice formă, relațiile sale de muncă.
La data de 30.05.2008, întrucat îi fusese refuzată, verbal, eliberarea actului solicitat, recurenta arată că a transmis, prin curier, către angajator, o notificare, prin care solicita eliberarea unei adeverințe și a unei copii a contractului individual de muncă, fiind bolnavă și șocată de atitudinea acestuia, însă nu a primit nici un răspuns la aceasta solicitare, așa cum nu a primit nici copia contractului de muncă, deși a specificat acest lucru.
Mai arată că, la data de 26.06.2008, în fata instanței de fond, societatea intimată-pârâtă i-a înmânat o adeverință, datată 27.05.2008, deși la acea dată nici nu era bolnavă, deci, practic, nu îi era necesar un astfel de act.
Menționează că, împreună cu adeverința, i s-a înmânat, însă și o Convocare la cercetarea disciplinară, stabilită pentru data de 09.06.2008, convocare ce era înregistrată la data de 30.05.2008, când recurenta-intimtă era în spital, fapt cunoscut de către angajator. La aceasta era alăturată dovada de returnare a plicului, plic despre care recurenta susține că nu i-a fost comunicat
Învederează recurenta-reclamantă că, în acel moment, a înțeles de ce angajatorul îi refuza eliberarea actului, deoarece intenția acestuia era aceea de a înceta raporturile de muncă, însă, atât timp cât salariata se afla în spital, apare în mod evident ca fiind abuzivă maniera în care angajatorul a înțeles sa pună capăt relațiilor de muncă.
Susține recurenta că intimata-pârâtă a acționat cu rea-credință, sens în care arată că reaua-credință a societății angajatoare se regăsește chiar și în modul în care aceasta a indus în eroare instanța de fond, afirmând, în mod nereal, că în acel plic, care conținea Convocarea la cercetarea disciplinară prealabilă, s-ar fi aflat și adeverința datată 27.05.2008, dată la care recurenta era la serviciu.
Cât privește motivele de recurs, respectiv criticile aduse sentinței atacate, recurenta solicită instanței de recurs ca, în raport de dispozițiile art.3041Cod proc. civilă, să examineze cauza sub toate aspectele și să constate ușurința cu care, în mod nelegal și netemeinic, instanța de fond reținut că adeverința în discuție ar fi fost comunicată la data de 30.05.2008, plicul fiind returnat.
Învederează recurenta că intimata-pârâtă nu a declarat la primul termen de judecată că nu se opune la admiterea acțiunii reclamantei, ci, inducând în eroare instanța, a precizat că ar fi comunicat adeverința solicitată, depunând la dosarul de fond un plic prin care a fost comunicat un alt act.
Recurenta mai susține că, ignorând în totalitate înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut, în mod greșit, că ei (salariatei) i s-ar fi comunicat adeverința solicitată, aspect față de care a apreciat, de asemenea, în mod greșit, că alături de convocarea transmisă, dar neprimită, s-ar fi aflat și acel act.
Solicită instanței de recurs să observe faptul că ea, salariata, s-a aflat în spital în perioada 28 - 30.05.2008, motiv pentru care însăși măsura convocării la cercetare disciplinară este abuzivă și, totodată, în contradicție cu dispozițiile legale în materie, întrucât este fără putere de tăgadă faptul că salariata aflându-se în incapacitate temporară de muncă, pe cale de consecință, contractul său individual de muncă era suspendat.
Mai mult, susține recurenta-reclamantă, instanța de fond a reținut în mod greșit că adeverința i-a fost comunicată, fără, însă, a exista nicio dovadă că acel act i-a fost transmis alături de Convocarea la cercetare disciplinară și, pe de altă parte, fără a observa cu atenție cursul evenimentelor prezentate, susținute în totalitate de actele depuse la dosar, instanța a refuzat să observe că adeverința este datată 27.05.2008, dată la care nici nu îi era necesar salariatei recurente un astfel de act.
Mai susține recurenta-reclamantă că prima instanță nu a făcut altceva decât să interpreteze greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și întelesul lămurit al acestuia.
În acest sens, recurenta arată că, atât timp cât, în calitate de salariată a intimatei-pârâte, era îndreptățită la eliberarea unei adeverințe, iar acest act îi era absolut necesar, în mod netemeinic a reținut instanța de fond că ea nu s-ar fi prezentat pentru a ridica documentul solicitat, care era deosebit de important pentru ea.
Totodată, menționează și faptul nici nu putea să se deplaseze, din aceleași motive de sănătate pentru care a solicitat adeverința.
Întrucât ulterior formulării cererii de chemare în judecată s-a eliberat adeverința necesară, recurenta-reclamantă consideră că instanța de fond ar fi trebuit să constate că acțiunea a rămas fără obiect și, nicidecum că pârâta ar fi achiesat la pretențiile reclamantei.
Mai solicită instanței de control judiciar să observe că numai declanșarea acestui litigiu a determinat-o pe intimata-pârâtă să dea curs solicitării salariatei recurente, însă nicidecum la primul termen de judecată, ci mult după acesta.
Deși în mod greșit prima instanță a reținut că s-ar fi achiesat la pretențiile reclamantei, aceasta nu mai face nici o referire la cheltuielile de judecată solicitate de către intimata-pârâtă, astfel că acest aspect, ce conduce la critica hotărârii pronunțate, poate contura concluzia că instanța de fond nu a apreciat nici un moment asupra gravității litigiului cu care a fost investită.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă, doar generic, dispozițiile art.3041și art.274 - 277 Cod proc. civilă, precum și normele de drept substanțial ale Codului muncii (adoptat prin Legea nr.53/2003), ale Legii nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și OUG nr.158/2005.
Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din OUG nr.158 din 17 noiembrie 2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate
"(1)Persoanele asiguratepentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asigurați,au dreptul, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, pe perioada în care au domiciliul sau reședința pe teritoriul României,la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, dacă:
. desfășoară activități pe bază de contract individual de muncăsau în baza raportului de serviciu; -.".
Conform dispozițiilor art.3 din aceeași ordonanță de urgență:
"Dreptul la concediileși indemnizațiile prevăzute la art. 2 alin. (1)este condiționat de plata contribuției de asigurări sociale de sănătatedestinată suportării acestor indemnizații, denumită în continuare contribuție pentru concedii și indemnizații.".
Totodată, în art.7 din ordonanța susmenționată:
"Stagiul minim de cotizarepentru acordarea drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) - d) este de6 luni realizate în ultimele 12 luni anterioarelunii pentru care se acordă concediul medical.".
Așadar, pentru a beneficia de concediu medical, precum și de indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, salariata recurentă-reclamantă trebuia să prezinte un act de certificare (o adeverință), din care să reiasă îndeplinirea cerințelor instituite prin dispozițiile legale suscitate.
Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art.40 alin.2 lit. h din Codul muncii, care prevăd că:
"Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: -
h)să elibereze, la cerere, toatedocumentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului; -."
Ca urmare, angajatorul, în temeiul acestui text de lege, nu putea refuza eliberarea adeverinței solicitată de recurenta-reclamantă.-
De altfel, acesta s-a și conformat și a eliberat adeverința solicitată, pe care, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, a expediat-o prin serviciile poștale, câtă vreme salariata nu s-a prezentat să o ridice de la unitate și chiar a și reexpediat-o, până când s-a confirmat primirea.
Față de acest aspect, Curtea apreciază că, în mod corect, prima instanță a constatat că acțiunea introductivă a rămas fără obiect.
De altfel, chiar recurenta-reclamantă arată, în cuprinsul cererii de recurs, că ea consideră că instanța de fond ar fi trebuit să constate că acțiunea a rămas fără obiect, însă se arată nemulțumită de faptul că s-a reținut la fond că societatea pârâtă ar fi achiesat la pretențiile reclamantei, asspect ce a avut efect asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, ce i-a fost respinsă, din acest motiv, ca neîntemeiată.
Ca urmare, recursul vizează soluția de respingere a capătului de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuileilor de judecată pe care ea le-a efectuat cu prilejul judecării cauzei în fond.
Curtea apreciază că, sub acest aspect, criticile recurentei-reclamante sunt nefondate, astfel că vor fi înlăturate ca atare.
Astfel, Curtea reține că în mod corect a apreciat prima instanță că sunt aplicabile dispozițiile art.275 din Codul d e procedură civilă, atâta timp cât adeverința în discuție poartă data de 27.05.2008 și a fost comunicată, prin serviciile poștale la data de 30.05.2008, (plicul fiind, inițial, returnat la destinație cu mențiuneaexpirat termen de păstrare), iar, ulterior, această adeverință a fost retransmisă, prin curier rapid, la data de 26.06.2008, reclamanta intrând în posesia acestui document la data de 27.07.2008, (dovada comunicării există în dosarul de fond).
Ori, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată, pe rolul tribunalului, la data de 06.06.2008, deci ulterior datelor menționate mai sus (data adeverinței și data primei expedieri prin serviciile poștale - data de 27.05.2008 și, respectiv, data de 30.05.2008.
Totodată, Curtea mai are în vedere și aspectul că societatea intimată,la termenul din data de 20.06.2008, când s-a soluționat cererea reclamantei de preschimbare a termenului de judecată acordat la fond -deci înainte, chiar, de primul termen de judecată în fond-, a comunicat primei instanțe documentele privind eliberarea și prima expediere, prin poștă, a adeverinței solicitate de salariată, prilej cu care a și menționat că aceasta poate să ridice adeverința de la sediul societății.
Ca urmare, apar ca lipsite de conținut juridic susținerile recurentei-reclamante în sensul că societatea pârâră, la fond, nu ar fi recunoscut, la primul termen, pretențiile formulate în cererea de chemare în judecată.
De asemenea, Curtea reține căexced obiectului prezentei cauzesusținerile recurentei-reclamante referitoare la modul de comunicare a la cercetarea disciplinară prealabilă, fiind lipsit de relevanță, în speță, dacă aceasta a fost comunicată odată cu adeverința sau separat.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă.
Apreciind că recurenta-reclamantă a căzut în pretenții, Curtea,în temeiul dispozițiilor art.274 alin.1 Cod proc. civilă, o va obliga pe aceasta, către intimata-pârâtă INTERNAȚIONAL -, laplata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, reprezentând onorariul de avocat,însă doar în cuantum de 950 lei, ci nu în cuantum de 2.380 lei, așa cum a solicitat societatea intimată și cum se menționează în chitanța nr.161/23.03.2009 și în factura fiscală nr.274/23.03.2009, aflate la dosarul de recurs.
Astfel, Curtea a făcut aplicarea dispozițiilor art.274 alin.3 din Codul d e procedură civilă, micșorând corespunzător onorariul, întrucât a apreciat că acesta este nepotrivit de mare față de complexitatea cauzei, precum și față de diligențele depuse de avocatul intimatei-pârâte, câtă vreme recursul s-a judecat încă de la primul termen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.5365 din data de 24.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.21.846/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă INTERNAȚIONAL -
Obligă recurenta să plătească intimatei cheltuieli de judecată, în valoare de 950 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 29.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Ilie Nadia Raluca
Judecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
