Obligație de a face. Decizia 187/2009. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 187/

Ședința publică de la 18 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Anica Ioan

JUDECĂTOR 2: Luminita Solea

JUDECĂTOR 3: Simona Bacsin

Grefier - - -

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta,domiciliată în G,str.- nr.47 B,împotriva deciziei civile nr.457 din 24 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimații, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:recurenta personal și asistată de av. și intimații,ambii personal,lipsă fiind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care;

Apărătorul recurentei depune la dosar un raport de expertiză extrajudiciară. Cu privire la excepția tardivității,motivării recursului invocată de intimată,solicită respingerea acesteia ca nefondată pentru următoarele considerente. Hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost primită de recurent la data de 09.12.2008.Recursul a fost declarat la data de 05.11.2008, iar motivele de recurs au fost depuse la data de 22.12.2008,după cum se poate observa în termenul prevăzut de lege. Într-adevăr, există depuse la dosar motive simple de recurs în februarie,dar acestea nu aduc nimic nou față de cele aflate la dosar.

Curtea acordă cuvântul atât pe excepție cât și pe fond.

Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,avându-se în vedere considerentele expuse pe larg în motivele scrise de recurs aflate la dosar,și cele susținute în apel,și în rejudecare admiterea acțiunii și obligarea pârâților să-și ridice gardul din bolțari. Precizează că nu înțelege să susțină motivul de recurs prev.de art.3041Cod procedură civilă. Depune la dosar un supliment de concluzii formulate de recurentă. Cu cheltuieli de judecată.

Intimatul învederează instanței că și-a expus pe larg punctul de vedere în întâmpinarea depusă la dosar și pentru aceste considerente solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate anterior,pe care le consideră temeinice și legale.

Intimata solicită respingerea recursului ca nefondat.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr.4221 din 18.09.2006 reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și solicitând obligarea acestora la ridicarea construcțiilor și gardului construit cu încălcarea dreptului său de proprietate, sub sancțiunea unor daune-cominatorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere. Solicită și cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta arată că este proprietara imobilului din G,-, iar pârâții și-au construit un gard lipit de peretele casei sale, degradându-i un perete al bucătăriei. De asemenea, gardul a fost construit prin desființarea gardului vechi de pe linia de hotar.

In drept nu a invocat nici un temei.

Pârâții legal citați au formulat întâmpinare prin care au arătat că sunt proprietarii imobilului din G,- din decembrie 2002. Imobilul reclamantei este într-o stare avansată de degradare, pârâții amplasând scânduri între magazia lor și peretele-hotar al reclamantei. Gardul nou din beton respectă linia de hotar și a fost construit pe cheltuiala pârâților în aprilie 2005.

Mai precizează că între părți a mai existat un proces înregistrat sub nr.4731/1996 prin care a revendicat 1,50 mp pe toată lungimea hotarului.

Solicită respingerea acțiunii ca nefondată.

Ulterior primei zile de înfățișare pârâții au formulat și cerere reconvențională prin care solicită obligarea reclamantei să-și repare sau să dărâme construcția anexă degradată amplasată pe hotarul dintre proprietăți, să revină la hotarul vechi cu zidul casei și soclul peretelui și să schimbe scurgerea apei pluviale de pe construcțiile sale.

In motivare au reiterat motivele din întâmpinare, arătând în plus că fiul lor, nu are calitate procesuală pasivă, nefiind proprietar.

Reclamanta prin apărător a arătat că este de acord cu judecarea cererii reconvenționale formulate cu depășirea termenului legal împreună cu acțiunea formulată de ea.

Prin cererea înregistrată pe rolul aceleiași instanțe sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând același lucru, respectiv obligarea lor la ridicarea construcțiilor și a gardului zidite, în mod abuziv, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 150 lei pe zi de întârziere.

Prin încheierea din 12.02.2007 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.

Prin încheierea din 5.03.2007 s-a admis excepția conexității și s-a dispus conexarea dosarului nr- la dosar nr-.

La cererea părților a fost administrată proba cu expertiza tehnica de specialitate și s-a efectuat cercetare locala.

Prin sentința civilă nr. 7292/8.10.2007 a Judecătoriei Galați au fost respinse acțiunea principală și cea conexă formulată de reclamanta ca nefondate. A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâții și - A fost obligată reclamanta să-și repare construcția anexă degradată edificat de pârâți. A fost obligată reclamanta să schimbe direcția de scurgere a apelor pluviale către proprietatea sa. Au fost respinse restul pretențiilor ca nefondate.

A fost obligată reclamanta către pârâți la plata sumei de 27,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a reținut în motivarea hotărârii că reclamanta a devenit proprietara imobilului din G,- compus din teren în suprafață de 402 mp și casa de locuit și, separat, magazie cu beci și cameră construite din cărămidă și acoperite cu tablă.

Pârâții și sunt proprietarii imobilului vecin, de la nr.49, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5999/13.12.2002 din care rezultă că au dobândit astfel suprafața de 544 mp (posedând în realitate 704,75 mp) și trei construcții separate: o locuință, o magazie și un garaj.

Din expertiza efectuată în cauză de expert pe baza celor constatate în teren și a actelor prezentate de părți rezultă că în afară de garajul construit de pârâți în anul 2005, toate celelalte construcții sunt anterioare dobândirii lor de către actualii proprietari.

Un aspect constatat atât prin expertiză cât și ca urmare a cercetării locale efectuate de instanță este acela că hotarul ce desparte cele doua proprietăți este aproape în întregime constituit din pereții caselor sau ai anexelor gospodărești.

Astfel, la intrarea în curți garajul pârâților este lipit de casa reclamanților, fiecare perete fiind pe linia de hotar. In continuare, hotarul este de fapt peretele din spate al casei reclamantei și în continuarea acestuia se află gardul din beton construit de pârâți.

Nemulțumirea reclamantei constă în aceea că atunci când pârâții au înlocuit gardul vechi cu cel nou, din bolțari și beton, acesta, fiind mai gros, a intrat pe proprietatea sa în loc să fie construit înspre proprietatea pârâților. Nu se respectă astfel expertiza efectuată în 1996 de expert și nici schița aferentă actului din 1973.

Având în vedere că reclamanta nu s-a folosit în dovedirea susținerilor sale de alte înscrisuri decât titlul său de proprietate (contractul de vânzare-cumpărare de la fila 2), instanța nu a putut avea în vedere decât acest act, în care se arată clar că ea are în proprietate suprafața de 402 mp, diferența fiind proprietatea lui. Intrucât reclamanta nu a făcut nici o probă cu privire la diferența de teren, din actul menționat instanța nu poate decât să deducă faptul că cealaltă J de teren aparține lui, soțul decedat al reclamantei, terenul fiind dobândit de la mama acestuia.

Din schița aferentă acestui contract de vânzare (fila 6) rezultă că linia de hotar dintre reclamanta și pârâți este dreaptă.

De asemenea, prin expertiza efectuată de expert în 1996, invocată de reclamantă, s-a constatat că vechiul gard din scândură, deteriorat și la acea dată, era deplasat înspre proprietatea reclamantei cu 25 de cm, pe distanța e - e (a se vedea schița de la fila 8), propunându-se ca hotar linia d - e, marcată cu roșu.

Aceeași expertiză invocată de reclamantă în apărarea sa a mai constatat însă și faptul că ambele proprietăți sunt în realitate mai întinse decât este menționat în actele de dobândire.

Comparând situația de fapt actuală cu cea reținută prin expertiză de exp. în 1996, expertul concluzionează că, într-adevăr, gardul nou edificat de pârâți nu respectă aliniamentul vechi însă nu în sensul afirmat de reclamantă, ci invers, fiind construit înspre proprietatea pârâților.

In schimb, B construită de reclamantă fără autorizație de construire a ieșit din vechiul amplasament cu 25 de cm spre pârâți.

Coroborând schița actului de vânzare-cumpărare al reclamantei, cu schița anexă la expertiza efectuată de expert și cea efectuată de expert, precum și cu constatările de la fața locului instanța reține că, în fapt, nu există nici un motiv de dispută între părți, nefiind încălcat vreun drept de proprietate.

Nici garajul, nici gardul construite de pârâți nu intră pe terenul reclamantei și nu aduc atingere dreptului său de proprietate, astfel că nu se impune desființarea lor.

De asemenea, din toate schițele anterior menționate rezultă același lucru, în sensul că proprietățile sunt mai late înspre strada -, îngustându-se treptat spre celălalt capăt, astfel ca susținerea reclamantei că proprietatea sa este un dreptunghi și nu un trapez nu este reală.

Pentru considerentele anterior arătate instanța a respins atât acțiunea principală cât și acțiunea conexă ca nefondate.

In ceea ce privește cererea reconvențională, s- reținut că într-adevăr, construcția anexă a reclamantei, aflată în continuarea zidului edificat de pârâți, având peretele din spate exact pe linia hotarului este într-o stare foarte avansată de degradare, fiind practic inutilizabilă. Podul acestei anexe este din scânduri verticale foarte uzate iar peretele este din paiantă, astfel că pârâții au umplut golul dintre acest perete și peretele propriei bucătării cu scânduri și pari, încercând să prevină o eventuală prăbușire a acestei anexe peste bucătăria lor.

Având în vedere amplasamentul acestei anexe gospodărești a reclamantei, modul în care a fost construită și faptul că, nefiind îngrijită și reparată duce la scurgerea apelor pluviale în curtea pârâților, instanța a apreciat întemeiată cererea acestora și a obligat reclamanta să o repare, reparația incluzând si o modalitate de scurgere a apei pluviale pe terenul acesteia.

In ceea ce privește însă mutarea zidului casei si a soclului peretelui casei reclamantei a apreciat că cererea este neîntemeiată întrucât casa construită cu peretele exact pe linia de hotar a fost dobândită de către reclamantă în acest fel și amplasamentul acesteia nu a format obiectul expertizei, pârâții-reclamanți nesolicitând administrarea vreunei probe în dovedirea susținerii lor.

Având în vedere cele anterior menționate, cererea reconvențională a fost admisă doar în parte.

In temeiul disp. art. 274 pr.civ. a fost obligată reclamanta-pârâta la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru și timbru judiciar.

Prin decizia civilă nr.457/2008 a Tribunalului Galați,s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Pentru a decide astfel,instanța a reținut următoarele:

Cererea reconvențională formulată de pârâții a fost depusă la primul termen de judecată, respectiv 27.11.2006 în dosarul nr- al Judecătoriei Galați și care a fost conexat la dosarul - al aceleiași instanțe în care s-a pronunțat sentința nr. 7292/2007.

Au fost respectate dispozițiile art. 119 pr.civ. depunerea acesteia fiind făcută la prima zi de înfățișare, astfel că în mod corect instanța de fond a procedat la soluționarea acesteia.

Raportul de expertiză tehnică topometrică instrumentat cu ocazia soluționării prezentului apel atestă că, construcțiile anexă ale părților sunt amplasate față de gradul reclamantei la o distanță cuprinsă între 47 și 20 cm. Gardul din bolțari edificat de pârâți în anul 2005 fost executat fără autorizație de construire și se află la o distanță de 5 cm față de linia de hotar stabilită prin sentința civilă nr. 325/1997 a Judecătoriei Galați.

Obiecțiunile formulate de către reclamanta au fost respinse la termenul de judecată din data de 21.10.2008 expertul răspunzând la obiectivele stabilite de către instanță.

Prin sentința civilă nr. 325/1997 a Judecătoriei Galați s-a dispus grănițuirea proprietăților părților.

Garajul și gardul din beton au fost edificate de către pârâți pe terenul proprietatea acestora. Gardul nou executat nu respectă traseul celui vechi, dar ambele expertize ( fond și apel) au atestat că acesta este executat pe terenul pârâților.

Fosta bucătărie a reclamantei se afla într-adevăr într-o stare avansată de degradare, având peretele de pe hotar tasat și înclinat înspre proprietatea pârâților, fiind necesar să-l sprijine cu țevi metalice și scânduri pentru a nu se prăbuși peste construcțiile acestora.

Probele administrate în apel confirmă situația de fapt reținută de către instanța de fond.

Pe de altă parte, nu pot fi reținute nici motivele referitoare la neluarea în considerare a succesiunii în timp a actelor de proprietate ale părților.

Aceste acte nu au fost modificate prin nici o hotărâre judecătorească și față de obiectul acțiunii principale și al cererii reconvenționale nu se impunea acest lucru. Instanța nu a fost sesizată cu nici un capăt de cerere referitor la revendicarea vreunei suprafețe de teren iar linia de hotar stabilită în anul 1997 prin expertiza întocmită de expertul nu a fost modificată, În aceste condiții stabilirea situației de fapt a fost făcută avându-se în vedere exclusiv actele de proprietate al părților și nu și pe cele ale autorilor lor.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a criticat soluțiile instanțelor sub următoarele aspecte:

1. - Situația de fapt reținută de instanța de fond nu este reală,următoarele susțineri necorespunzând adevărului:

a) "Astfel la intrarea în curți garajul pârâților este lipit de casa reclamanților,

b) "În fapt,reclamanta a devenit proprietara imobilului din G,str.- nr.47,compus din teren în suprafață de 402 mp și casă de locuit și,separat magazie cu beci și cameră construită din cărămidă și acoperită cu tablă."

c) "Având în vedere că reclamanta nu s-a folosit în dovedirea susținerilor sale de alte înscrisuri decât titlul său de proprietate,instanța nu poate avea în vedere decât acest act,în care se arată clar că are în proprietate suprafața de 402 mp, diferența fiind proprietatea lui. Întrucât reclamanta nu a făcut nici o probă cu privire la diferența de teren, din actul menționat,instanța nu poate decât să deducă că cealaltă J din teren aparține lui,soțul decedat al reclamantei,terenul fiind dobândit de la mama acestuia."

2. - De asemenea,motivarea instanței de apel nu stabilește corect realitatea existentă în teren,ci se rezumă să menționeze că probele administrate în apel confirmă situația de fapt reținută de către instanța de fond.

Apreciază recurenta că experții nu au identificat corect care sunt limitele și vecinătățile proprietăților în litigiu,ci au făcut-o proprietară pe pe un teren ce aparține celorlalți proprietari și,iar stabilirea amplasamentului pârâților și s-a făcut în urma indicațiilor părțrilor ce au stat la baza întocmirii documentației cadastrale.

Nici reținerea Tribunalului Galați că fosta bucătărie a reclamantei se află într-o stare avansată de degradare,având peretele de pe linia de hotar tasat și înclinat spre proprietatea pârâților nu corespunde realității.

3. - Cu privire la cererea reconvențională,din expertiza întocmită de domnul rezultă că pârâții nu sunt proprietari pe o distanță de 47 cm.astfel încât ar fi de acord cu schimbarea direcției de scurgere a apelor,doar dacă se face dovada că soții sunt proprietari pe spațiul respectiv.

În concluzie,a solicitat modificarea sau casarea deciziei Tribunalului Galați și rejudecarea pricinii în fond sau trimiterea spre rejudecare la Tribunalul Galați.

Pârâții reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat constatarea nulității recursului pentru nemotivarea în termen și,în subsidiar,respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate,instanța reține următoarele:

Cu privire la excepția de nemotivare în termen a recursului,aceasta este nefondată.

Deși recurenta a declarat recursul la 05.11.2008 și l-a motivat la 22.12.2008,raportat la data comunicării 09.12.2008 acesta este în termen.Potrivit art.303 alin.2 Cod procedură civilă,"Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii,chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Criticile recurentei vizând greșita stabilire a situației de fapt ca urmare a interpretării eronate și părtinitoare a probatoriului administrat nu pot fi valorificate pe calea recursului. În prezent,recursul este o cale extraordinară de atac ce nu poate fi promovată decât pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art.304 Cod procedură civilă. Pct.11 al.art.304, singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșitei stabiliri a situației de fapt a fost abrogat.

În concluzie,în această fază procesuală nu e posibilă analiza nemulțumirilor invocate de recurentă,legate de interpretarea probelor administrate.

Din aceste considerente,având în vedere disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă,va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,ca nefondată, excepția nulității recursului.

Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de reclamanta, domiciliată în G,- B împotriva deciziei civile nr.457 din 24 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimații,având ca obiect obligație de a face.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

: - /20.023.2009

: /30.03.2009

2 ex.

FOND:

APEL: -

Președinte:Anica Ioan
Judecători:Anica Ioan, Luminita Solea, Simona Bacsin

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 187/2009. Curtea de Apel Galati