Obligație de a face. Decizia 1880/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1880/R/2009 | |
Ședința publică din 7 octombrie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor | --- - |
JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta | - - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta și, respectiv de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 116/A din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 30 septembrie 2009, a cărei încheiere de ședință face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 426/3.07.2008 a Judecătoriei Tg. L s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și, și în consecință i-a obligat pe pârâți:
- să ridice (desființeze) gardul din beton evidențiat între punctele 1 și 2 din anexa nr. 1 la raportul de expertiză întocmit în cauză de ing., care face parte integrantă din prezenta;
- să curețe fântâna evidențiată în anexa amintită;
- să construiască pe terenul proprietate personală o fosă septică pentru adunarea dejecțiilor animale, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârzierea îndeplinirii fiecăreia dintre obligațiile mai sus amintite, calculate începând cu data rămânerii definitive a prezentei, până la îndeplinirea obligației.
De asemenea i-a obligat pe pârâți în solidar la plata către reclamantă a sumei de 491 lei despăgubiri și 2945,24 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că potrivit raportului de expertiză topografică efectuată în cauză, terenurile părților sunt limitrofe, terenul reclamantei fiind afectat vizibil pe o suprafață de aproximativ 200 mp de scurgerile de uree și dejecții animale de la grajdul și de gunoi aflate pe proprietatea pârâților și folosite de aceștia.
Pe terenul proprietatea reclamantei la aproximativ 0,6 de proprietatea pârâților pe o lungime de 7,5 se află un gard din beton edificat de pârâți potrivit constatărilor expertului și declarațiilor martorilor audiați la filele 22 și 33 în dosarul de fond.
Martorii audiați au confirmat la rândul lor faptul că terenul reclamantei și fântâna aflată în apropiere de mejdă au fost afectate de scurgerile de la grajdul pârâților prin găurile lăsate inițial în gardul de beton ridicat, găuri care în prezent au fost acoperite.
Potrivit raportului de expertiză agronomică efectuat în cauză, terenul reclamantei este afectat de dejecții animale pe o suprafață de 471 mp.
Categoria de folosință a terenului fiind fânețe, expertul a apreciat că s-ar fi putut recolta de pe el anual cantitatea de 234 kg fân, cu o valoare de piață de 163,8 lei, prejudiciul pe ultimii trei ani fiind apreciat la suma de 491 lei.
Expertul agronom ca de altfel și expertul topograf prin concluziile rapoartelor de expertiză întocmite precizează că pe terenul afectat de dejecții nu exista (la data deplasării în teren) vreun pom fructifer sau cioate de pomi.
Martorul audiat la fila 32 din dosar a precizat la rândul său că s-au tăiat de pe terenul afectat un păr și câțiva meri, însă nu pentru că ar fi fost afectați de scurgeri ci pentru că au fost prea bătrâni.
Acțiunea a fost admisă în parte și cu privire la daunele cominatorii solicitate (în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere) în sensul că acestea vor fi plătite de către pârâți începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe până la executarea obligațiilor reținute prin dispozitiv în sarcina pârâților și nu începând cu data înregistrării acțiunii.
Restul capetelor de cerere au fost admise, pârâții urmând a fi obligați să ridice gardul din beton edificat pe terenul proprietatea reclamantei, să curețe fântâna aflată pe terenul reclamantei, afectată de dejecțiile animale și să construiască o fosă septică pentru adunarea și reținerea dejecțiilor animale, pârâții urmând să plătească și contravaloarea recoltei de fân care s-ar fi putut obține de pe terenul afectat în ultimii trei ani, scurgerile începând în urmă cu mai mulți ani, odată cu edificarea grajdului de către pârâți.
Pârâții aflați în culpă procesuală au fost obligați la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată avansate de aceasta cu titlu de onorariu avocat, onorariu experți și taxă judiciară, calculată la valoarea despăgubirilor stabilite de către instanță.
Prin decizia civilă nr. 116/A/22.04.2009 a Tribunalului Maramureșa fost admis apelul declarat de către pârâții și, împotriva sentinței civile nr. 426/03.07.2008 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a fost respinsă acțiunea reclamantei în ceea ce privește petitele de ridicare a gardului și de obligare a pârâților la plata contravalorii recoltei pe ultimii 3 ani. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că nu e stabilită linia de hotar dintre proprietățile părților, astfel încât nu se poate decide cu privire la proprietatea pe care e amplasat gardul, greșita poziționare față de linia de mejdă și ridicarea lui.
Din aceleași motiv nu se poate dispune nici cu privire la recolta de fân, întrucât se pare că granița dintre proprietăți e contestată și atunci nu se poate determina ce suprafață din cultura reclamantei a fost afectată.
Un alt aspect contestat de către pârâți odată cu atacarea hotărârii Judecătoriei Tg. L este cel legat de curățarea fântânii. Buletinele de analiză depuse în probațiune de către reclamantă, necombătute prin contraprobe de către pârâți, au relevat faptul că nu e corespunzătoare calitatea apei, având culoare maro închis și un foarte puternic miros de bălegar.
Rezultatul analizelor confirmat o strânsă legătură dintre fapta reclamată prin acțiune și natura impurităților, putându-se stabili că de prejudiciul pricinuit reclamantei se fac vinovați pârâții, astfel încât dispoziția primei instanțe de curățare a fântânii a fost menținută.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâții.
Prin recursul declarat de reclamantă s-a solicitat în principal modificarea deciziei pronunțate în apel în sensul respingerii apelului, menținerii în totalitate a dispozițiilor sentinței civile nr. 426/3.07.2008 a Judecătoriei Tg. L și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în apel și recurs în sumă totală de 2249,84 lei.
În subsidiar, reclamanta a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului Tribunalului Maramureș.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că instanța de apel interpretat greșit actul juridic dedus judecății, fiind incident art. 304 pct. 8 Cod proc.civ.
Solicitarea privind obligarea pârâților la ridicarea gardului de beton amplasat pe terenul proprietatea reclamantei și obligarea lor la repararea prejudiciului cauzat s-a întemeiat pe disp. art. 1073 -1075 și 998.civil.
Obiectul acțiunii stabilit de reclamantă fiind acela de obligație de a face, instanța de apel a transpus obiectul cererii și, prin urmare, actul juridic dedus judecății în sfera proprietății și stabilirii liniei de hotar dintre proprietăți, aspect ce rezultă din considerentele deciziei.
Obiectul litigiului nu l- constituit nici linia de hotar și nici întinderea proprietății părților, ci faptul că pârâții au desființat gardul existent pe o porțiune de 7,5 și au deviat de la aliniamentul stabilit prin semne exterioare foarte evidente, construind un gard de beton, astfel cum concluzionează raportul de expertiză efectuat în cauză.
Dreptul de proprietate al reclamantei este înscris în CF, expertul și-a întemeiat concluziile pe măsurători topografice, astfel putându-se stabili pe a cui proprietate este amplasat gardul, fără a fi pusă în discuție linia de mejdă.
În subsidiar, reclamanta și- întemeiat solicitarea de casare a deciziei cu trimitere spre rejudecare pe disp. art. 304 pct. 5, art. 312 alin. 3 teza II, art. 282/2 și art. 2 pct. 3 Cod proc.civ.
A arătat că toate capetele de cerere din cuprinsul acțiunii au o finalitate patrimonială, a căror valoare totală nu depășește 100.000 lei, motiv pentru care sentința pronunțată de judecătorie în primă instanță este supusă doar căii de atac a recursului.
Pe aceste considerente, în mod greșit Tribunalul Maramureșa recalificat calea de atac din recurs în apel, se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea căii de atac a recursului la această instanță.
Prin recursul declarat de pârâții și, s-a solicitat modificarea deciziei în sensul admiterii apelului promovat de aceștia în totalitate, cu consecința înlăturării dispoziției primei instanțe de obligare a lor să curețe fântâna reclamantei.
În motivarea recursului, pârâții au arătat că fântâna a fost abandonată aproximativ în anul 1974. Probele pentru analiza biologică au fost prelevate de către reclamantă și prezentate laboratorului. În opinia recurenților, astfel de analize se fac prin ridicarea de probe de către autoritatea sanitară.
Pârâții au solicitat să se analizeze situația cheltuielilor de judecată în condițiile în care lucrările de expertiză efectuate în cauză nu au fost luate în considerare de către instanța de apel.
Prin întâmpinarea formulată ( 13), pârâții au solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă.
Examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că cel promovat de reclamantă este fondat în parte, urmând a fi admis în limitele ce vor fi arătate, iar cel promovat de pârâți este nefondat, urmând fi respins pentru următoarele considerente:
Recursul reclamantei vizează două aspecte: menținerea dispoziției hotărârii primei instanțe de obligare pârâților la ridicarea gardului edificat de aceștia, precum și a celei de obligare pârâților la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea pagubelor pricinuite reclamantei de dejecțiile animale.
În ceea ce privește solicitarea de menținere obligației de ridicare gardului, aceasta nu este fondată.
Corect a reținut instanța de apel că granița dintre cele două proprietăți nu este stabilită, astfel încât nu se poate stabili proprietatea pe care este amplasat gardul a cărui ridicare o solicită reclamanta.
Prin cele statuate de instanța de apel nu s-a schimbat natura ori înțelesul lămurit al acțiunii, astfel cum afirmă reclamanta prin motivele de recurs.
Pentru a se dispune în mod legal ridicarea oricărui edificat - gard, construcție, anexă gospodărească, etc. - de pe un teren, cu motivarea că acesta este amplasat pe terenul altei persoane decât cea care a edificat respectiva construcție, se impune delimitarea cu precizie a terenului celui care afirmă că edificatul este amplasat pe imobilul proprietatea sa, de imobilul învecinat.
În speță, s-au efectuat două expertize. Cea topografică statuează că gardul edificat de pârâți este amplasat pe terenul proprietatea reclamantei (pct.6.2 din expertiză, 59 dosar fond). Această concluzie se întemeiază pe semnele vechi de mejdă foarte clare existente pe teren, pe o lungime de 7,5 între pct. 1 și 2, materializate pe planul de situație din anexa nr. 1.
Analizând această anexă ( 61 dosar fond), curtea constată că nu sunt evidențiate acele semne vechi de mejdă menționate de expert în cuprinsul raportului de expertiză. Pe acest plan de situație este evidențiat grajdul și dejecțiile provenind de la acesta, amplasate pe terenul pârâților, fântâna și terenul afectat de dejecții amplasate pe terenul reclamantei, iar cu o linie între pct. 1 și 2 este evidențiat gardul din plăci de beton a cărui ridicare o solicită reclamanta.
De nicăieri nu reies semne vechi de mejdă, iar în ceea ce privește amplasarea gardului din plăci de beton, de nicăieri instanța nu poate deduce că este pe terenul reclamantei.
Pârâții prin obiecțiunile formulate (71), au solicitat expertului să precizeze în amănunt ce semne de hotar concrete au observat la fața locului și să ofere eventuale explicații.
Prima instanță nu a dat curs acestor obiecțiuni, și nici nu avea obligația în baza art. 129 alin. 5 Cod proc.civ. întrucât obiectul cererii deduse judecății nu îl constituia stabilirea graniței dintre proprietăți.
C de-al doilea raport de expertiză efectuat în cauză având ca obiectiv evaluarea prejudiciului cauzat reclamantei relevă pe baza constatărilor, măsurătorilor și determinărilor efectuate de expert că gardul din prefabricate de beton, de 5, construit de pârât, este amplasat pe mejdă (116 dosar fond).
Această afirmație expertului nu este contrazisă de nici una dintre părți, iar potrivit schiței terenului, anexă la acest raport de expertiză ( 120), reiese că gardul este amplasat înspre terenul pârâților raportat la fântâna care în mod necontestat este edificată pe terenul reclamantei.
Din coroborarea celor arătate reiese că nu s-a stabilit cu certitudine pe terenul proprietatea cărei părți este edificat gardul.
Este adevărat că obiectul acțiunii nu îl constituie stabilirea mejdiei între proprietăți, însă în situația în care aceasta nu este clar delimitată, iar gardul cărui ridicare o solicită reclamanta posibil să fie amplasat chiar pe aliniamentul care delimitează proprietățile, o eventuală dispoziție de ridicare a acestuia ar fi nelegală.
Este în interesul ambelor părți să delimiteze clar cele două proprietăți învecinate, însă în prezentul litigiu, instanța nu a fost investită cu o astfel de cerere.
Pentru considerentele arătate, dispoziția instanței de apel d înlăturare a celei stabilite de prima instanță în sensul obligării pârâților la ridicarea gardului edificat de aceștia este legală, urmând a fi menținută.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de menținere a hotărârii primei instanțe sub aspectul obligării pârâților la plata despăgubirilor în sumă de 491 lei, aceasta este fondată.
Independent de absența precisei delimitări între proprietățile părților, ambele expertize efectuate în cauză au stabilit că o porțiune din terenul proprietatea reclamantei situată în continuarea grajdului pârâților este afectată de dejecțiile provenind de la grajd.
Expertiza de evaluare a statuat atât asupra prejudiciului reprezentând recolta de fân neobținută pe ultimii trei ani - 491 lei - cât și asupra celui reprezentând valoarea pomilor distruși de dejecții - 162 lei.
Prima instanță a acordat numai contravaloarea prejudiciului constând în fânul neobținut, apreciind că nu s-a probat cu certitudine că degradarea pomilor fructiferi și prejudiciul sub acest aspect fost cauzată exclusiv de dejecțiile deversate de la grajdul proprietatea pârâților pe terenul proprietatea reclamantei.
Întrucât probele administrate au dovedit existența unei legături de cauzalitate între scurgerea dejecțiilor animale de la grajdul proprietatea pârâților și distrugerea recoltei de fân a reclamantei de pe terenul amplasat în imediata vecinătate grajdului, curtea constată că în baza art. 998.civil, în mod corect prima instanță a stabilit în sarcina pârâților obligația de reparare prejudiciului reprezentând contravaloarea recoltei de fân nerealizate. Înlăturarea acestei dispoziții de către instanța de apel nu are suport legal, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. recursul reclamantei va fi admis, iar decizia pronunțată în apel modificată în parte, în sensul menținerii dispoziției de obligare pârâților la plata în solidar către reclamantă despăgubirilor în sumă de 491 lei.
Referitor la solicitarea reclamantei de casare hotărârii și trimitere cauzei spre rejudecare la tribunal în recurs, aceasta nu este fondată.
Așa cum reiese din conținutul acțiunii introductive, obiectul acesteia îl constituie obligație de a face și pretenții.
Este adevărat că valoarea pretențiilor este sub 100.000 lei, ceea ce potrivit art. 2821Cod proc.civ. ar avea ca și consecință faptul că hotărârea primei instanțe ar fi supusă numai recursului, însă cererile constând în obligație de face - ridicarea gardului de beton, refacerea fântânii și construirea fosei septice - exced enumerării exprese și limitative ale art. 2821alin. 1, consecința fiind aceea că hotărârea primei instanțe este supusă atât apelului, cât și recursului.
În ceea ce privește recursul pârâților ce vizează modificarea hotărârilor instanțelor de fond în sensul înlăturării obligației lor de curăța fântâna reclamantei, acesta este nefondat.
Potrivit buletinului de analiză microbiologică a apei reiese că proba analizată constând într-o mostră de apă din fântână este contaminată, calitatea acesteia nefiind corespunzătoare.
Întrucât din ansamblul probelor administrate a reieșit că dejecțiile provenite de la grajdul pârâților sunt cauza deteriorării calității apei din fântână, în mod corect instanțele de fond au statuat asupra obligației pârâților de curăța fântâna.
Afirmația pârâților potrivit căreia probele pentru analiză trebuie ridicate de către autoritatea sanitară nu este fondată, neexistând nicio dispoziție imperativă în sensul că numai aceasta ar avea competența prelevării de mostre în scopul examinării.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. recursul pârâților va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civ. intimații și vor fi obligați să plătească recurentei suma de 926,00 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel și recurs reprezentând: din onorariul avocatului ales în faza judecării apelului - 500 lei ( 25 dosar apel), din onorariul avocatului ales în faza judecării recursului - 400 lei (4) și 26,92 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar datorate în recurs - 22,62 lei taxă judiciară de timbru aferentă cererii vizând despăgubirile, 4 lei taxă judiciară de timbru aferentă cererii vizând obligația de a face, ridicarea gardului și 0,3 lei timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta,. în B M,- jud. M împotriva deciziei civile nr. 116/A din 22 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care modifică în parte în sensul că, admițând în parte apelul declarat de pârâții și în contra sentinței civile nr. 426/03.07.2008 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, menține și dispoziția privind obligarea pârâților în solidar la plata către reclamantă a sumei de 491 lei despăgubiri.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și, ambii. în com., sat. nr. 14, jud. M în contra aceleași decizii.
Obligă pe intimații și să plătească recurente suma de 926,00 (nouăsutedouăzecișișase) lei cheltuieli de judecată parțiale în apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta
- - - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. MV dact. GC
6 ex/13.10.2009
Jud.apel:,
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta
