Obligație de a face. Decizia 1898/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1898/R/2009
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte al instanței
JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 3: Dana Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 534 din 2 martie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta intimată, având ca obiect litigiu de muncă - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reclamantul recurent arată că nu are alte cereri în probațiune.
Nefiind formulate cereri în probațiune, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării.
După terminarea dezbaterilor, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate, căruia i se aduce la cunoștință rămânerea cauzei în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr.534/2 martie 2009, Tribunalul Cluja respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SRL C-N pentru conflict de drepturi.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat al societății comerciale pârâte, cu normă întreagă în funcția de conducător auto. Între părți nu s-a încheiat un contract de muncă în formă scrisă, pentru dovedirea perioadei în care reclamantul a lucrat s-au propus probe testimoniale ( și Terec - 22-23).
Din probele administrate nu rezultă că reclamantul a lucrat în mod neîntrerupt și nici din evidențele societății nu rezultă date din care să se constate situația afirmată.
De asemenea, în raport de modalitatea de plată a serviciilor prestate de reclamant, acestuia îi revenea obligația de a achita contribuțiile la asigurări sociale, nu există nici evidență pentru realizarea obligațiilor prevăzute de art.5 alin1.pct.-I și II din Legea 19/2000 de către angajator.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei SC SRL C-N, la plata drepturilor cuvenite pentru perioada martie 2006 - aprilie 2008.
S-a arătat că, prima instanță a reținut o stare de fapt incorectă, bazată pe interpretarea eronată a probelor și înlăturarea depozițiilor martorilor care au confirmat susținerile reclamantului privind desfășurarea activității salariate.
S-a mai arătat că, neîncheierea contractului individual de muncă în formă scrisă se datorează exclusiv culpei societății comerciale pârâte, dar aceasta a recunoscut existența raporturilor de muncă prin Adeverința nr.2415/31 oct.2006.
S-a criticat sentința și în ceea ce privește considerentele avute în vedere în legătură cu obligația de a achita contribuțiile la asigurări sociale, contravenind dispozițiilor cuprinse în Legea 19/2000, care impun obligația angajatorului de a reține și a achita contribuțiile respective.
Recursul va fi admis, pentru următoarele considerente:
Rezultă din actele de la dosar că, reclamantul a prestat activitate de șofer de taxi, în temeiul contractului individual de muncă aflat la 4, până la data de 23 ianuarie 2006 când și-a dat demisia, așa cum rezultă din Decizia nr.5/26 ianuarie 2006 emisă de SC SRL (5).
Rezultă de asemenea că, la data de 31 octombrie 2006, reclamantul presta activitate în cadrul SC SRL C, întrucât societatea pârâtă a emis Adeverința care îi atestă calitatea de conducător auto - cu normă întreagă (7)
Din probele administrate de prima instanță (martori și înscrisuri) rezultă de asemenea că, reclamantul a desfășurat activitate de taximetrie în cadrul societății,aspect recunoscut parțialde aceasta prin Intâmpinarea aflată la 13 (dosar de fond).
De asemenea, din "evidențele zilnice" aflate la 24-29 și 34-39, rezultă că în lunile la care se face referire, s-au prestat activități de taximetrie, s-au încasat bani și s-au făcut anumite rețineri și plăți.
Deși aceste acte constituiauprobe cel puțin incipienteîn legătură cu raporturile dintre reclamant și societatea pârâtă, ele nu au fost avute în vedere de către instanță pentru stabilirea unei stări de fapt corecte.
Astfel, se impunea ca aceste acte să fie puse în discuția contradictorie a părților și eventual confruntate cu actele întocmite de contabilitatea firmei pentru a se constata dacă acestea se referă la 1:- activitatea reclamantului; 2:- conțin date reale, având în vedre că privesc perioade mai lungi de timp.
Apoi, se impunea, de asemenea, să se constate dacă activitatea de taximetrie se desfășoară exclusiv în temeiul unui contract de muncă sau există și alte forme de prestare a activității, cum ar fi colaborări sau prestări de servicii la care, părțile ar fi avutposibilitatea legalăde recurge.
Numai după lămurirea acestor aspecte instanța avea posibilitatea de a stabili natura juridică a raporturilor dintre reclamant și societate și dacă acele raporturi sunt cele specifice de muncă, considerațiile strict teoretice vizând obligațiile angajatorului în legătură cu întocmirea, completarea și eliberarea cărții de muncă, nefiind de natură a fundamenta soluția pronunțată de tribunal.
Aceasta cu atât mai mult cu cât înscrierea în cartea de muncă are la bază tocmai contractul de muncă a cărui existență faptică a reclamat-o.
În raport de considerentele de mai sus, se constată că hotărârea primei instanțe este netemeinică, privită prin prisma dispozițiilor art.304 pct.7-9.proc.civ.
Având în vedere dispozițiile art.312 alin.3 proc.civ. întrucât pentru soluționarea cauzei este necesară administrarea unor probe ce nu se poate realiza în recurs, potrivit art.305 proc.civ. se va casa hotărârea, în întregime, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru o nouă judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 534 din 2 martie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.GP
Dact./5ex.
05.11.2009
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Ioana Tripon, Dana Cristina
