Obligație de a face. Decizia 190/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.190/R/2009
Ședința publică din 02 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Angela Alb
JUDECĂTORI: Alexandrina Angela Alb, Carmen Maria Conț
-
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 496 din 08 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C- N și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C- N, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent personal, lipsă fiind reprezentanții pârâtelor intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea reprezentanților pârâtelor intimate să se prezinte la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal, lipsă fiind reprezentanții pârâtelor intimate.
Întrebat fiind, reclamantul recurent arată că nu a achitat taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Instanța lasă cauza la a treia strigare pentru a da posibilitate reclamantului recurent să achite taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
La a treia strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal, lipsă fiind reprezentanții pârâtelor intimate.
Reclamantul recurent depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și chitanța care atestă plata timbrului judiciar în valoare de 1 leu.
Instanța constată că, prin registratura instanței, la data de 28.01.2009, pârâta intimată Primăria Municipiului C-N a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și pe cale de excepție invocă lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Mun. C-N, iar pârâta intimată Consiliul Local al Municipiului C- Nad epus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
Instanța înmânează reclamantului recurent câte un exemplar din cele două întâmpinări depuse la dosar.
Reclamantul recurent solicită acordarea unui termen de judecată pentru angajarea unui apărător și pregătirea apărării.
Întrebat fiind, în legătură cu faptul dacă în curtea imobilului situat în C-N, - nr.4, există un corp de clădire distinct, reclamantul recurent confirmă că așa este, și acel corp de clădire este proprietatea familiei Tarța, respectiv a lui Tarța și soția acestuia, iar din punct de vedere faptic este identificat ca fiind apartamentul nr.3 acest corp de clădire distinct. Confirmă de asemenea și faptul că în apartamentul în care acesta locuiește, a locuit înainte numita, care a plecat definitiv în Ungaria.
Reclamantul recurent arată că sunt pe rol trei dosare cu privire la imobilul în litigiu și în fiecare dosar au fost depuse alte acte. De asemenea, arată că la dosar a fost depusă o schiță falsă, respectiv o copie xerox modificată pe calculator.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de reclamantul recurent pentru angajarea unui apărător, deoarece recursul a fost înregistrat în data de 15 dec. 2008, partea având la dispoziție suficient timp să-și angajeze un apărător.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, Curtea, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare și administrarea probei cu expertiza, iar în subsidiar, admiterea recursului și în consecință, admiterii acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.4423/22 mai 2007 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, s-a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Primăria Municipiului C-N, pentru lipsa calității procesuale pasive, respingându-se ca neîntemeiată acțiunea aceluiași reclamant împotriva pârâtului Consiliul Local al mun. C-N având ca obiect obligație de a face.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin contractul de închiriere nr.39.332/2.VI.2004, Consiliul Local al mun. C-N a închiriat reclamantului apartamentul nr.8 P-ța - nr.4, pe termen de un an, operând apoi tacita relocațiune, în condițiile art.1452 Cod.civil, reclamantul are calitatea de chiriaș.
În data de 18.2005, reclamantul a formulat cerere pentru cumpărarea locuinței din P-ța - nr.4,.8, comunicându-i-se că imobilul este revendicat în baza Legii nr.10/2001 și nu poate fi vândut.
Din adresele depuse de pârât, rezultă că imobilul din C-N- este coproprietatea unor persoane fizice și a Statului Român, partea acestuia din urmă a fost recompartimentată după preluare, operațiune neevidențiată la CF și 11 apartamente au fost închiriate, 5 au fost vândute chiriașilor, iar apartamentele 1 și 5 au fost restituite lui în baza Legii nr.112/1995.
Cu privire la apartamentul nr.8 în litigiu, instanța a avut în vedere situația din CF nr.1846 C, reținând că acest apartament a consituit proprietatea numiților și, moștenit apoi de către și vândut în anii 1979 soților Tarța și, întabulați sub B 14-15.
Ca atare apartamentul în litigiu neaflându-se în proprietatea Statului Român și administrarea Consiliului local C-N, nu poate face obiectul vânzării, în temeiul dispozițiilor art.47 din Legea nr.10/2001, astfel că acțiunea reclamantului a fost considerată neîntemeiată față de pârâtul Consiliul Local al mun. C-N și promovată față de o pârâtă lipsită de legitimarea procesuală pasivă, între reclamant și Primăria mun. C-N neexistând nici un raport juridic.
Apelul reclamantului a fost respins, inițial prin decizia civilă nr.633/8.XI.2007 dată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, însă urmare a admiterii recursului aceluiași reclamant, prin decizia civilă nr.509/29.II.2008 a Curții de Apel Cluj, decizia a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal, în vederea administrării de noi probe pentru identificarea corectă a apartamentului ce a făcut obiectul contractului de închiriere, respectiv dosarul de casă a întregului imobil, înscrisuri vizând recompartimentarea și renumerotarea apartamentelor și o eventuală expertiză tehnică în specialitatea construcții.
În rejudecarea apelului, prin decizia civilă nr.496/8.2008 dată în dosarul nr- a Tribunalul Cluj, s-a pronunțat aceeași soluție de respingere a apelului promovat de reclamant.
În considerentele acestei decizii, s-au enunțat și analizat probele noi administrate în rejudecarea apelului, respectiv dosarul de casă al imobilului ce evidențiază apartamentele preluate de la proprietarul tabular, asupra cărora s-a întabulat Statul Român, apoi Dispoziția Primarului nr.6412/2007 a atestat apartamentele restituite în natură numitului, precum și decizia civilă devenită irevocabilă nr.77/A/15.III.2007 a Curții de Apel Cluj, dată în baza expertizei tehnice efectuate de ing., în care s-au identificat cele 14 apartamente preluate de stat, precizându-se pentru fiecare apartament, atât numărul actual, cât și cel avut anterior recompartimentării, identificare reiterată de tribunal.
În privința apartamentului în litigiu, cu toate că în ședința din 01.2008 reclamantul a identificat apartamentul pe care îl folosește, ca având nr.10 în vechea numerotare, s-a reținut că potrivit contractului de închiriere încheiat cu reclamantul, i s-a închiriat acestuia apartamentul nr.8, format din 3 camere și dependințe, care conform deciziei amintite nr.77/2007, a reprezentat dintotdeauna proprietatea altor persoane.
Apreciind că administrarea unei noi expertize tehnice, nu este necesară în condițiile în care expertiza efectuată de ing. depusă și în rejudecarea apelului, confirmă faptul că apartamentul nr.8 constituie proprietatea soților Tarța din anii 1979, și ca atare nu se pune problema restituirii acestuia, s-a concluzionat că apartamentul nr.8 ce a făcut obiectul acțiunii introductive, nefiind în proprietatea Statul Român, nu poate face obiectul vânzării.
Împotriva acestei decizii, rezumate mai sus, reclamantul a declarat recurs în termen legal, solicitând casarea ei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii introductive.
În motivare, se arată că deși prima instanță de recurs, a îndrumat tribunalul în rejudecarea apelului, să administreze noi probe pentru identificarea apartamentului în litigiu, enumerând aceste probe, instanța de apel a refuzat categoric administrarea unei expertize tehnice, încălcând astfel dispozițiile art.315 pr.civ.
Deși indicațiile instanței de recurs, referitoare la necesitatea administrării anumitor probe, în vederea lămuririi unor aspecte, sunt obligatorii, instanța de apel le-a ignorat, refuzând aplicarea dispozițiilor procedurale cuprise în art.315 alin.1 pr.civ.
Expertiza pe care și-a întemeiat instanța de apel hotărârea, nu constituie o probă în prezentul dosar, deoarece nu este opozabilă reclamantului și nu a fost însușită de acesta, astfel că era necesară administrarea altei expertize de specialitate.
De asemenea, reclamantul consideră decizia atacată nelegală, apreciind că s-au încălcat dispozițiile art.42 alin.3 din Legea nr.10/2001, dispoziții care îl îndreptățeau să cumpere imobilul în litigiu, ce a făcut obiectul contractului de închiriere încheiat cu reclamantul.
Prin întâmpinare pârâtul Consiliul Local al mun. C-N a solicitat respingerea recursului.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată că recursul reclamantului este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Așa cum rezultă din considerentele hotărârilor atacate, pronunțate de instanțele inferioare, reproduse mai sus, atât instanța de fond cât și cea de apel, au stabilit că imobilul în litigiu, ce a făcut obiectul contractului de închiriere, l-a constituit apartamentul nr.8, ce a aparținut în mod constant altor persoane, iar din anii 1979 figurează ca proprietari soții Tarța și Tarța.
Cu alte cuvinte, ambele instanțe s-au pronunțat asupra unui apartament, aparținând dintotdeauna unor alte persoane, apartament ce în mod cert, nu putea fi închiriat de Statul Român reclamantului, începând cu 26.VI.2004.
Adevărat că reclamantul prin acțiunea introductivă de instanță, intentată în 5.IX.2006 a indicat numărul apartamentului închiriat ca fiind nr.8, ghidându-se după același număr trecut și în contractul de închiriere nr.39332/2.VI.2004, numai că la acel moment, reclamantul nu avea alt mijloc de identificare a apartamentului închiriat, nefiind încă clarificată chestiunea corespondenței dintre vechiul număr al celor 14 apartamente, preluate de stat și numărul actual, primit după recompartimentarea și renumerotarea apartamentelor.
Această operațiune de recompartimentare și renumerotare a apartamentelor preluate de Statul Român, de la fostul proprietar tabular, nefiind evidențiată la CF, în mod greșit s-au orientat ambele instanțe după situația evidențiată de CF nr.1846 C, unde apartamentul nr.8 a figurat permanent începând cu 1949, proprietatea unor persoane fizice, respectiv familiei și ulterior soților Tarța din 1979.
Reclamantul precizând în cuprinsul acțiunii introductive, că urmare a cererii de cumpărare a locuinței închiriate, i s-a comunicat că aceasta a fost revendicată de, succesorul proprietarului tabular, iar pe de altă parte că fosta chiriașă a spațiului închiriat a fost, plecată în Ungaria, menține ce se regăsește și pe contractul de închiriere, apare cu evidență faptul că instanțele trebuiau să identifice apartamentul închiriat, în funcție de situația faptică, generată de recompartimentarea și renumerotarea tuturor apartamentelor preluate de Statul Român.
Acest obiectiv a fost stabilit de altfel și prin decizia de casare pronunțată de primul ciclu procesual nr.509/29.II.2008 a Curții de Apel Cluj, în care s-au și enumerat probele noi ce se impun a fi administrate, în vederea identificării corecte a spațiului folosit efectiv de reclamant, ce a făcut obiectul contractului de închiriere, de care s-a prevalat acesta în promovarea acțiunii introductive.
Cu toate aceste îndrumări, date de instanța de control judiciar, tribunalul s-a pronunțat tot asupra apartamentului nr.8 și tot în baza evidențelor de CF, ce relevau faptul că acest apartament nu suferit nici o schimbare în privința recompartimentării sau renumerotării, aparținând așa cum s-a mai arătat anterior, în mod constant unor persoane fizice.
Neurmând indicațiile instanței de recurs, din primul ciclu procesual, vizând individualizarea corectă a spațiului locativ, ce făcut obiectul contractului de închiriere, urmare a recompartimentării și renumerotării porțiunii de imobil în discuție, situat în P-ța - nr.4 C-N, s-au încălcat indiscutabil dispozițiile art.315 alin.1 pr.civ.
Critica adusă de reclamant, conform căreia tribunalul a refuzat administrarea expertizei tehnice în specialitatea construcții, nu se verifică în condițiile în care la termenul din 16.IV.2008 s-a cerut Biroului Local de Expertize, lista cu cei 6 experți constructori.
În condițiile în care pârâtul a depus la dosar, toate probele necesare rejudecării apelului, inclusiv expertiza tehnică efectuată de ing., ce a stat la baza deciziei nr.77/A/15.III.2007 a Curții de Apel Cluj, prin care s-au identificat apartamentele restituite numitului, în numerotarea actuală, necesitatea administrării unei noi expertize, nu mai subzistă, fiind lămurită prin această lucrare, inclusiv problema identificării spațiului în litigiu, în numerotarea actuală.
De altfel, cu toate că raportul de expertiză tehnică efectuată de ing., a fost administrat în alt dosar această lucrare îi este opozabilă reclamantului, în calitatea sa de pretins succesor în drepturile Consiliului local C-
Pe cale de consecință Curtea, față de considerentele expuse mai sus, având în vedere că ambele instanțe s-au pronunțat asupra unui apartament, ce nu a constituit niciând obiectul real și efectiv al contractului de închiriere, faptul ce echivalează cu necercetarea pe fond a cauzei, în temeiul art.304 pct.6 și 8.pr.civ. raportat la art.312 alin.1-3 și 5.pr.civ. va admite recursul reclamantului, va casa decizia atacată și rejudecând va admite apelul aceluiași reclamant și în virtutea dispozițiilor art.297 pr.civ. va desființa sentința apelată și va trimite cauza la Judecătoria Cluj -N în vederea rejudecării pe fond a pricinii.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond după ce va circumscrie, care anume spațiu locativ a făcut obiectul contractului de închiriere, în actuala recompartimentare și renumerotare a apartamentelor preluate de Statul Român și care este situația juridică actuală a acestuia, va stabili dacă poate fi vândut reclamantului, în condițiile prevederilor cu caracter facultativ art.42 alin.1 și 3 din Legea nr.10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.496/A din 08.10.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și rejudecând, admite apelul declarat de reclamantul, în contra sentinței civile nr. 4423/22.05.2007, dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, pe care o desființează în întregime și trimite cauza pentru rejudecare pe fond la Judecătoria Cluj -
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 02 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -
Red.SN/Red.SM
3 ex./06.02.2009
Președinte:Alexandrina Angela AlbJudecători:Alexandrina Angela Alb, Carmen Maria Conț
