Obligație de a face. Decizia 1900/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1900/2009-
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Eugenia Moșincat | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursurilor civile declarate de recurenta reclamantă (căsătorită ), domiciliată în O, Parcul -, nr.32, județul B și de recurentul pârât -administrator al SC SRL, domiciliat în O, Parcul -, nr.32,.2, județul B, în contradictoriu cu intimata SC SRL, cu sediul în O, Parcul -, nr.32,.2, județul B și intimații reclamanți,domiciliată în O, Parcul -, nr.32, județul B, domiciliat în O, Parcul -, nr.32, județul B, domiciliată în O, Parcul -, nr.32, județul B și intimata pârâtă reclamantă reconvențională, domiciliată în O, Parcul -, nr.32, județul B, domiciliată în O, Parcul -, nr.32, județul B și intimata intervenientă SC SRL prin administrator A,cu sediul procedural ales la Cabinet, C N,-,.B,.3,.36, județul C și din localitatea C N, str. -, nr.41,.1, județul C, împotriva deciziei civile nr. 236/A din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care s-a menținut în totalitate sentința civilă nr. 6848 din 19 decembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect: obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată faptul că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 2 decembrie 2009, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea acesteia pentru data de 9 decembrie 2009 și respectiv 16 decembrie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6848/19.12.2005 s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, împotriva pârâtei SC Com SRL O și a obligat pârâta să demoleze gardul din lemn și sârmă, ridicate pe terenul cu nr. topo 1062/2 și 1064/2 înscris în CF. 23290 O, iar în caz de refuz a autorizat reclamanții să demoleze aceste garduri pe cheltuiala pârâtei.
Au fost respinse celelalte prezenții ale reclamanților și acțiunea reconvențională, completată și formulată de pârâta - reclamantă reconvențională SC Com SRL în contradictoriu cu reclamanții - pârâți reconvenționali, - și cu pârâtele reconvenționale și.
În baza art. 274 Cod procedură civilă a fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 170.000 ROL cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamanții și pârâta sunt proprietari asupra apartamentului I și II din imobilul casă colectivă situată în O,str. -, nr. 32, înscrise în CF. col. 23290 O, nr. topo 1062/2 și 1064/2, iar defalcarea pe apartamente s-a făcut potrivit actului autentificat sub nr. 10269/06.11.1978, stabilindu-se și cota de teren ce revine fiecărui apartament, respectiv 190. teren pentru apartamentul I și 302. teren pentru apartamentul II.
A reținut că, deși s-a procedat la partajarea terenului - curte și grădină, acestea rămână în indiviziune forțată, fiind menit să deservească ambele apartamente din clădire, si ca atare, orice lucrări efectuate pe terenul din litigiu puteau fi realizate numai cu acordul celorlalți coproprietari.
A constatat ca antecesorii în drepturi ai pârâtei, numiții, și, au îngrădit întreaga suprafață a curții și grădinii, împiedicând astfel folosința reclamanților asupra acesteia, iar prin sentința civilă nr. 4101/1982 a Judecătoriei Oradea, ei au fost obligați să demoleze gardul din lemn construit, iar hotărârea nu a fost pusă în executare în termen de prescripție, pierzându-și puterea executorie.
Precizează că în cazul coproprietății forțate, coproprietarii, pot exercita acte de folosință asupra tuturor bunurilor care formează obiectul dreptului de proprietate, chiar în integralitatea lor, dar cu condiția ca folosința astfel exercitată să nu aducă atingere dreptului egal și reciproc al celorlalți coproprietari.
S-a mai reținut că, pârâta folosește în mod abuziv întreaga suprafață a curții și grădinii,limitând dreptul de folosință al reclamanților asupra terenului, și pentru că terenul este îngrădit de antecesorii pârâtei, reclamanți nu pot folosi decât o în de la intrarea de la poartă și până la apartament, terenul îngrădit fiind folosit în exclusivitate de pârâtă, așa cum a reieșit din cercetarea de la fața locului.
În baza art. 1075, 1077 cod civil instanța de fond, a obligat pârâta să demoleze gardul din lemn și gardul din sârmă și panourile ridicate pe terenul cu nr. topo 1063/2 și 1064/2, înscrise în CF. col. 23290 O, iar în caz de refuz instanța de fond a autorizat reclamanții să demoleze aceste garduri pe cheltuiala pârâtei.
Capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii, a fost respins ca fiind inadmisibil, întrucât există posibilitatea executării obligației în natură de către creditor în contul debitorului.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța de fond a reținut că asupra terenului aferent apartamentelor, teren în suprafață de 492. părțile se află în coproprietate forțată, și nici unul dintre coproprietari nu poate cere încetarea ei prin partaj.
A constatat că terenul din litigiu nu este comod partajabil, dat fiind modul de amplasare al construcției pe acesta, precum și suprafețele reduse, iar dacă s-ar proceda la dezmembrare conform expertizei efectuată în cauză, o parte din teren - intrarea comună - ar rămâne în continuare în indiviziune forțată, terenul cu nr. topo nou format 1064/4 ar deveni loc înfundat și s-ar impune crearea unei căi de acces la terenul reclamanților peste terenul pârâtei, iar prin constituirea acestei servituți, pârâta nu ar mai avea acces cu vehiculul la teren.
Față de cele expuse, instanța de fond a apreciat ca inadmisibil să se pretindă ca accesul la magazia reclamanților să se facă pe fondul unor alți proprietari străini de coproprietate, așa cum s-a solicitat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată la cheltuielilor de judecată, în favoarea reclamanților, în cuantum de 174.000 ROL.
Împotriva acestei sentințe, la 03.02.2006 pârâta SC Com SRL Oad eclarat apel, solicitând instanței al admite, a desființa hotărârea instanței de fond și a trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, pentru că în mod nelegal a respins acțiunea reconvențională completată, iar în subsidiar a solicitat schimbarea în parte a hotărârii apelate, astfel încât în urma suplimentării probațiunii să fie admisă acțiunea principală, precum și acțiunea reconvențională, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 236/A din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-arespins excepția de tardivitate a apelului.
S-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta SC SRL, în contradictoriu cu intimații, și și împotriva sentinței civile nr. 6848 19.12.2005, pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost păstrată în totalitate.
S-arespins cererea de intervenție formulată de intervenienta SC SRL.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele aspecte:
Tribunalul în baza art. 1075, 1077 Cod civ, a respins excepția de tardivitate invocată de intervenientă, respectiv apelul declarat de apelanta SC Com SRL prin reprezentant, declarat împotriva sentinței civile nr. 6848/19.12.2005, pronunțată de Judecătoria Oradea, și cererea de intervenție formulată de SC SRL C N, pt. următoarele considerente:
Criticile aduse sentinței apelate, au fost apreciate de instanță ca nefondate, deoarece, terenul din litigiu nu este comod partajabil, dat fiind modul de amplasare al construcției pe acesta, precum și suprafețele reduse.
Tribunalul a mai reținut că în situația în care s-ar proceda la dezmembrarea conform expertizei efectuată în cauză, o parte din teren - intrarea comună - ar rămâne în continuare în indiviziune forțată, terenul cu nr. topo nou format 1064/4 ar deveni loc înfundat și s-ar impune crearea unei căi de acces la terenul reclamanților peste terenul pârâtei, iar prin constituirea acestei servituți, pârâta nu ar mai avea acces cu vehiculul la teren.
Astfel, din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză și depus la dosar la data de 4.05.2009, realizat de o comisie compusă de trei experți, rezultă în urma măsurătorilor la imobilul din litigiu, faptul că apartamentul II folosește o suprafață de 278. teren, iar apartamentul I, are în folosință 193. teren și singura variantă optimă de soluționare a litigiului ar fi sulta, acesta nefiind comod partajabil, pentru utilizarea lui, conform cerințelor părților din proces.
În speță, antecesorii în drepturi ai pârâtei apelante, numiții, și, au îngrădit întreaga suprafață a curții și grădinii, împiedicând astfel folosința imobilului, iar prin sentința civilă nr. 4101/1982 a Judecătoriei Oradea, ei au fost obligați să demoleze gardul din lemn construit, iar hotărârea nu a fost pusă în executare în termen de prescripție, pierzându-și puterea executorie.
. baza concluziilor raportului de expertiză, efectuat în cauză, a proceselor verbale încheiate la fața locului, a raportului de contra - expertiza, rezultă că în prezent pe terenul din litigiu se află gard de lemn (gardul vechi) și un gard din sârmă și panouri (gardul nou), terenul nu este comod partajabil în natură.
Astfel, s-a procedat la partajarea terenului - curte și grădină, acestea rămânând în indiviziune forțată, fiind menit să deservească ambele apartamente din clădire, și ca atare, orice lucrări efectuate pe terenul din litigiu pot fi realizate numai cu acordul celorlalți coproprietari.
S-a mai reținut că în cazul coproprietății forțate, se admite existența unor drepturi mai largi ale coproprietarilor, în sensul că ei pot exercita acte de folosință asupra tuturor bunurilor care formează obiectul dreptului de proprietate, chiar în integralitatea lor, dar cu condiția ca folosința astfel exercitată să nu aducă atingere dreptului egal și reciproc al celorlalți coproprietari.
În speță, pârâta apelanta folosește în mod abuziv întreaga suprafață a curții și grădinii, limitând dreptul de folosință al reclamanților intimați asupra terenului.
Față de cele de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 1075, 1077 Cod civil, tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond, a obligat pârâta apelantă să demoleze gardul din lemn și gardul din sârmă și panourile ridicate pe terenul cu nr. topo 1063/2 și 1064/2, înscrise în CF. col. 23290 O, cu autorizarea reclamanții intimați, să demoleze aceste garduri pe cheltuiala pârâtei apelante.
De asemenea, în mod corect a fost respins capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii ca fiind inadmisibil, deoarece există posibilitatea executării obligației în natură de către creditor în contul debitorului, dar și cererea reconvențională, apreciindu-se că asupra terenului aferent apartamentelor, teren în suprafață de 492. părțile se află în coproprietate forțată și este inadmisibil ca accesul la magazia reclamanților apelanți, să se facă pe fondul unor alți proprietari străini de coproprietate.
Astfel, caracteristica esențială a acestei forme de coproprietate este aceea că nici unul dintre coproprietari nu poate cere încetarea ei prin partaj și față de probele administrate în cauză, instanța a respins apelul declarat de pârâta SC și cererea de intervenție formulată de SC SRL C
De asemenea, tribunalul respins excepția tardivității apelului, invocată de intervenienta SC SRL C N, dar și cererea de intervenție formulată de aceasta, în interesul reclamațiilor intimați, apreciind că apelul în cauză, a fost declarat în termen legal, de pârâta apelantă SC, SRL, prin reprezentant administrator, și ca atare s-a impus citarea acestuia în cauză în calitate de asociat unic și administrator a SC SRL C
Astfel, s-a apreciat de instanță, că numitul, în calitatea sa de asociat unic și administrator a SC SRL C N, a avut cunoștință de declararea apelului la data de 3.02.2006, motiv pentru care a fost citată în cauză, după însușirea apelului.
Cheltuielile de judecata solicitate nu au fost acordate, deoarece la dosar nu s-au depus chitanțele de plată care justifică aceste cheltuieli solicitate de părți.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât recurentul cât și intimata recurentă, ambele recursuri fiind formulate în termen legal și legal timbrate.
Recurentul a solicitat admiterea recursului formulat, modificarea în totalitate a deciziei pronunțate de instanța de apel în sensul admiterii apelului și schimbarea în totalitate a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii principale.
Solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 4.751 lei.
În motivare arată recurentul că hotărârea instanței de apel este nelegală, în mod greșit reținând instanța de apel că apelantă în prezenta cauză este SC, făcând abstracție că la data de 05.02.2009 a fost introdus în cauză în calitate de apelant, în condițiile în care a dobândit imobilul în litigiu cu titlu de cumpărare dată la care și-a și însușit apelul declarat de apelanta inițială.
Mai arată că instanța de apel a apreciat în mod greșit ca nefondate criticile aduse hotărârii instanței de fond, deoarece terenul din litigiu nu este comod partajabil în natură ignorând totodată și concluziile susținute în scris și verbal, în sensul că nu a mai susținut apelul sub aspectul admiterii cererii reconvenționale.
Învederează că în mod greșit a reținut instanța de apel faptul că folosește în mod abuziv întreaga suprafață a curții și grădinii și că limitează dreptul de folosință al reclamanților, respingând fără temei și concluziile raportului de contraexpertiză topografică care stabilit că se impune respingerea acțiunii principale întrucât suprafața de teren pe care o are în proprietate nu poate fi diminuată.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Recurenta (căsătorită ) solicită admiterea recursului formulat, modificarea deciziei instanței de apel în sensul pronunțării hotărârii și în contradictoriu cu apelantul, precum și a obligării apelantei la plata cheltuielilor de judecată în apel, cu cheltuieli de judecată și în recurs.
În motivare arată recurenta că hotărârea pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică în ceea ce privește fondul cauzei, greșit însă pronunțându-se decizia doar în contradictoriu cu apelanta SC SRL, întrucât acesta și-a transferat dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu către, care a și fost introdus în cauză pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
Menționează că în temeiul art. 274 al. 1 Cod procedură civilă este îndreptățită la plata cheltuielilor de judecată suportate în apel.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Solicită respingerea recursului formulat de recurentul.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța o apreciază ca legală și temeinică urmând a respinge ambele recursuri ca nefondate.
Analizând cu precădere criticile invocate de ambele părți recurente privind nepronunțarea deciziei în contradictoriu cu apelantul și implicit inopozabilitatea deciziei față de acest apelant se rețin următoarele:
În ședința publică din 2 martie 2009 fost introdus în cauză noul proprietar al imobilului ce a aparținut apelantei inițiale, respectiv recurentul, care și-a însușit apelul formulat de apelanta SC SRL, de la care a dobândit imobilul cu titlu de cumpărare, acesta fiind astfel succesorul în drepturi apelantei inițiale.
Susținerile invocate de părți pe parcursul derulării procesului în apel, în sensul că acesta ar fi formulat un apel propriu care nu este introdus în termenul legal, au fost analizate de instanța de apel, fiind respinsă excepția tardivității, neputându-se reține, în consecință că hotărârea nu-i este opozabilă apelantului, în condițiile în care acesta și-a însușit și a continuat apelul formulat de apelanta inițială SC SRL (al cărei succesor în drepturi este) apel care, de altfel a și fost analizat de instanța de apel sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Susținerile recurentului în sensul că instanța de apel nu a avut în vedere concluziile formulate în sensul că nu mai susține apelul în ce privește acțiunea reconvențională, analizând în mod greșit în întregime criticile formulate atât cu privire la modul de soluționare a acțiunii principale cât și a acțiunii reconvenționale sunt apreciate ca nefondate, în mod temeinic și legal procedând instanța de apel în această modalitate în condițiile în care nu a existat a renunțare expresă în sensul invocat de recurent.
Referitor la criticile aduse de recurentul sub aspectul soluției pronunțate cu privire la acțiunea principală, se apreciază ca legală și temeinică această soluție, în mod corect reținându-se în raport de ansamblul probatoriului administrat în cauză că apelantul pârât folosește în mod abuziv întreaga suprafață a curții și grădinii, astfel cum este delimitată prin gardul de lemn, de sârmă și de panouri, limitându-se astfel dreptul de folosință al reclamanților.
Chiar în cuprinsul raportului de contraexpertiză efectuat de expert, și, se menționează că terenul în litigiu nu este comod partajabil în natură, dat fiind modul de amplasare a construcției precum și suprafețele reduse, aspecte ce rezultă și din procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 22.01.2008, terenul aferent construcției fiind astfel imposibil de partajat conform cerințelor părților și pentru a se asigura o folosință corespunzătoare fiind menit să deservească ambele apartamente, părțile aflându-se într-o coproprietate forțată sens în care actele de folosință asupra terenului pot fi exercitate astfel încât să nu aducă atingere dreptului egal și reciproc al celorlalți coproprietari.
Ori prin menținerea gardului din lemn, respectiv din sârmă și a panourilor ridicate pe terenul cu nr. top. 1063/2 și 1064/2 această condiție nu este îndeplinită, în mod temeinic și legal fiind menținută sentința pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii principale sub aspectul demolării acestor garduri pe cheltuiala pârâtului recurent.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge ambele recursuri ca nefondate, reținând că și celelalte critici invocate de recurenta privind cheltuielile de judecată la care trebuia să fie obligată apelanta în favoarea sa sunt nefondate, aceasta nedepunând la dosar nici o dovadă în sensul suportării onorariului avocațial care nu este precizat pe niciuna din delegațiile avocațiale depuse la dosar în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de recurenta reclamantă (căsătorită ), domiciliată în O, Parcul -, nr.32, județul B și de recurentul pârât -administrator al SC SRL, domiciliat în O, Parcul -, nr.32,.2, județul B, în contradictoriu cu intimata SC SRL, cu sediul în O, Parcul -, nr.32,.2, județul B și intimații reclamanți,domiciliată în O, Parcul -, nr.32, județul B, domiciliat în O, Parcul -, nr.32, județul B, domiciliată în O, Parcul -, nr.32, județul B și intimata pârâtă reclamantă reconvențională, domiciliată în O, Parcul -, nr.32, județul B, domiciliată în O, Parcul -, nr.32, județul B și intimata intervenientă SC SRL prin administrator A,cu sediul procedural ales la Cabinet, C N,-,.B,.3,.36, județul C și din localitatea C N, str. -, nr.41,.1, județul C, împotriva deciziei civile nr. 236/A din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător -14.01.2010
- dactilografiat grefier -14.01.2010 - 12 ex.
-comunicat 15.01.2010 -10 ex.
- (căsătorită ), domiciliată în O, Parcul -, nr.32, județul B
- -administrator al SC SRL, domiciliat în O, Parcul -, nr.32,.2, județul
- SC SRL, cu sediul în O, Parcul -, nr.32,.2, județul
-,domiciliată în O, Parcul -, nr.32, județul
-, domiciliat în O, Parcul -, nr.32, județul
-, domiciliată în O, Parcul -, nr.32, județul B
-, domiciliată în O, Parcul -, nr.32, județul
-, domiciliată în O, Parcul -, nr.32, județul B
- SC SRL prin administrator A,cu sediul procedural ales la Cabinet, C N,-,.B,.3,.36, județul
- și din localitatea C N, str. -, nr.41,.1, județul
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Eugenia Moșincat
