Obligație de a face. Decizia 1915/2009. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1915/R-CM

Ședința publică din 10 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Georgiana Nanu

JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu

JUDECĂTOR 3: Ion

Grefier: -

Pe rol fiind pronunțare asupra recursului civil declarat de reclamanta, domiciliată în Pitești, str. - - G, nr.5, județul A, împotriva sentinței civile nr.1105/CM din 21 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

Dezbaterile de fond asupra recursului au avut loc la data de 07 2009, susținerile părților fiind consemnate în scris, în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:

CURTEA,

Asupra recursului civil de față:

Constată că, prin sentința civilă nr.1105/CM din 21 iulie 2009, Tribunalul Argeșa respins acțiunea formulată de reclamanta prin care s-a solicitat a fi obligat pârâtul Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară A să îi recunoască retroactiv gradul profesional I A și să îl înscrie în carnetul de muncă, începând cu iulie 2006; să se dispună anularea actelor adiționale de negociere încheiate pentru perioada iulie 2006 și până în prezent și obligarea debitorului A la plata unei amenzi civile de 50 lei/zi de întârziere până la îndeplinirea obligației prevăzute în titlul executoriu, respectiv în sentința civilă nr.698/CM/21.08.2008 a Tribunalului Argeș, cu cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut că reclamanta a îndeplinit funcția de conducător de Carte funciară al Biroului de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Pitești până la data de 01.01.2005, iar de la 03.01.2005, în baza cererii sale de opțiune și a testării ce a avut loc la data de 08.12.2004, a îndeplinit funcția de registrator gradul IV în cadrul A - publicitate imobiliară. La momentul angajării în cadrul acestei ultime instituții reclamanta avea studii medii, însă era studentă la Facultatea de Drept " " din Sibiu, pe care a absolvit-o în luna iulie 2006, fiind declarată "reușită".

Prin sentința civilă nr.698/CM/2008 a Tribunalului Argeș, rămasă irevocabilă prin decizia nr.610/R-CM/2008 a Curții de APEL PITEȘTI, s-a statuat că reclamanta a îndeplinit funcția de registrator gradul IV fără delegație și a fost obligat pârâtul să îi recunoască vechimea în specialitate din iulie 2006. S-a reținut că reclamanta, și în perioada anterioară preluării de către, a efectuat tot activitate specifică cărții funciare, însă instanța nu s-a pronunțat explicit sau implicit cu privire la gradul profesional în care aceasta se încadra. Din analiza carnetului de muncă al acesteia și din susținerile pârâtului a rezultat că la data de 3.11.2008 reclamanta a fost încadrată de către pârât, ca registrator senior - gradul II.

Reclamanta a susținut că încadrarea în acest grad II este greșită întrucât, conform vechimii în specialitate recunoscută prin hotărârea de mai sus, respectiv de 10 ani, trebuia să beneficieze de gradul I A, potrivit anexei nr.5, poziția 16 la contractul colectiv de muncă pe unitate, neprecizând anul încheierii acestuia și nici textul legal sau din contractul colectiv care conține o asemenea prevedere. Din dispozitivul și din considerentele hotărârii nu rezultă însă că instanța s-a pronunțat cu privire la gradul profesional în care se încadra reclamanta și nici nu se face vreo referire cu privire la acest aspect.

Potrivit art.66 alin.1 din Ordinul Directorului - al Agenției Naționale pentru Cadastru și Publicitate Imobiliară nr.269/17.05.2006, salariații care au absolvit studii juridice superioare și sunt încadrați la serviciul de publicitate imobiliară în funcția de asistent registrator vor fi reîncadrați în funcția de asistent registrator principal la gradul profesional corespunzător vechimii în specialitate conform anexei nr.3 și 5 din contractul colectiv de muncă.

Tribunalul a constatat că promovarea în gradul profesional la îndeplinirea condiției de vechime în specialitate, fără a se face distincție dacă aceasta a fost dobândită pe studii de nivel inferior sau superior, se referă la funcția de asistent registrator, nu la cea de registrator pe care o îndeplinea reclamanta, acestea fiind două funcții distincte, ce presupun, potrivit art.26, 27 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Birourilor de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr.633/2006, atribuții diferite.

La data pronunțării sentinței și a promovării acțiunii de față era în vigoare contractul colectiv de muncă pe anul 2008 care, la art.55 prevede că avansarea în treapta profesională se face prin transformarea postului după susținerea unui examen, cu renegocierea corespunzătoare a salariului, iar art.55 alin.1 prevede că absolvenții învățământului superior de lungă durată sau de scurtă durată, care la data trecerii pe funcția corespunzătoare studiilor absolvite erau încadrați pe funcții cu nivel de studii inferior, specifice domeniului în care au absolvit studiile universitare, se încadrează la treapta profesională corespunzător prin luarea în considerare a Jd in vechimea dobândită pe studiile de nivel inferior, dar nu mai mult de 5 ani, cu renegocierea corespunzătoare a salariului.

S-a reținut că reclamantei i s-a recunoscut vechimea în specialitate ca fiind de 10 ani, dar, până la absolvirea studiilor superioare, aceasta a fost dobândită pentru studii de nivel inferior. Astfel, potrivit art.18 pct. (6) din Legea nr.7/1996, până la data organizării concursului, registratorii pot fi numiți din cadrul angajaților serviciilor de publicitate imobiliară care, deși nu îndeplinesc condițiile de studii, au cel puțin 5 ani de experiență în domeniul publicității imobiliare. În consecință, s-a apreciat că reclamantei i se aplică dispozițiile art.55 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe anul 2008, în acest moment având 8 ani vechime, corespunzătoare gradului profesional 1, iar nu gradului 1A, astfel că primul capăt de cerere a fost privit ca neîntemeiat.

Pe cale de consecință, având în vedere că reclamanta nu îndeplinește condițiile pentru a fi încadrată în gradul profesional 1A, s-a apreciat că și celelalte cereri sunt neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, pe care a criticat-o ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:

1. În mod greșit instanța a aplicat în cauză dispozițiile art.55 alin.1 din Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul A în anul 2008, concluzionând astfel, că vechimea reclamantei în specialitate este de doar 8 ani.

Potrivit acestui articol, "absolvenții învățământului superior de lungă durată sau de scurtă durată, care la data trecerii pe funcția corespunzătoare studiilor absolvite erau încadrați pe funcții cu nivel de studii inferior, specifice domeniului în care au absolvit studiile universitare, se încadrează la treapta profesională corespunzătoare, prin luarea în considerare a Jd in vechimea dobândită pe studiile de nivel inferior, dar nu mai mult de 5 ani, cu negocierea corespunzătoare a salariului". Dispozițiile acestui articol vizează exclusiv situația angajaților care la momentul absolvirii studiilor superioare sunt încadrați pe funcții cu nivel de studii inferior. Pornind de la această confuzie, Tribunalul Argeșa considerat că în momentul absolvirii Facultății de drept recurenta ocupa funcția de asistent registrator (funcție cu studii medii), când de fapt ocupa și a ocupat neîntrerupt funcția de registrator (funcție cu studii superioare).

În mod greșit instanța de fond a apreciat că vechimea în muncă a reclamantei, anterioară anului 2006, trebuie calculată potrivit dispozițiilor art.55 alin.1 din contractul colectiv de muncă, câtă vreme era hotărâtă, cu autoritate de lucru judecat, funcția ocupată de reclamantă anterior acestei date, care nu intră sub incidența articolului sus-menționat.

2. Instanța de fond nu a respectat sentința civilă nr.698/CM/21.08.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, rămasă irevocabilă prin decizia Curții de APEL PITEȘTI nr.610/R-CM/09.10.2008, prin care s-a hotărât că funcția ocupată anterior anului 2006 era aceea de registrator.

Prin acțiunea formulată de reclamantă, ce a făcut obiectul dosarului nr- al Tribunalului Argeș, care a fost admisă de instanță irevocabil, a solicitat anularea mențiunilor "cu delegație" din cartea de muncă.

Instanța a dispus anularea acestor mențiuni, motivându-și hotărârea pe faptul că funcția pe care a fost încadrată încă de la începutul derulării contractului de muncă încheiat de pârât a fost de registrator gradul IV, iar nu asistent registrator sau registrator cu delegație.

Având în vedere funcția deținută de recurentă (cu nivel de studii superioare), vechimea care trebuia avută în vedere la stabilirea gradului profesional, anterior anului 2006 trebuia calculată an de an și nu redusă la limita de 5 ani.

3. Instanța de fond nu a analizat și, pe cale de consecință, nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere 3 și 4 din acțiune.

Astfel, după analizarea capătului 1 din acțiunea formulată și respingerea acestuia ca neîntemeiat, instanța a respins, pe cale de consecință, și celelalte capete de cerere, fără a intra în fondul cauzei.

Reclamanta a solicitat, printr-un capăt distinct al cererii (pct.4) anularea actelor adiționale la contractele colective de muncă încheiate între aceasta și angajator din anul 2006 și până în prezent.

Toate aceste acte adiționale au fost încheiate și negociate de reclamantă în raport de funcția și gradul recunoscut la acel moment de angajator (asistent registrator), în consecință, și salariul negociat a avut în vedere grila de salarizare aplicabilă pentru funcția și gradul respectiv.

Pârâtul a executat titlul executoriu, reprezentat de sentința nr.698/CM/21.08.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, în sensul că reclamantei i-a fost recunoscut, începând cu 2007, gradul profesional II (registrator gr. II).

Chiar dacă instanța de fond nu a admis cererea de recunoaștere a gradului profesional 1 solicitat de reclamantă, aceasta trebuia să anuleze actele adiționale prin prisma faptului că acestea nu au fost încheiate de recurentă în funcția de registrator gradul II, funcție recunoscută retroactiv de pârât prin executarea sentinței civile nr.698/CM/21.08.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, rămasă irevocabilă prin decizia Curții de APEL PITEȘTI nr.610/R-CM/9.10.2008.

Prin urmare, instanța de fond trebuia să analizeze acest capăt de cerere distinct de soluția adoptată pentru primul capăt de cerere.

Dacă ar fi analizat acest capăt de cerere, instanța ar fi trebuit să se pronunțe și asupra capătului 3 din acțiunea principală, referitor la drepturile salariale la care recurenta-reclamantă avea dreptul.

Prin întâmpinarea formulată la data de 19.10.2009, pârâtul Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară Aas usținut că, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.698/CM/2008, l-a obligat să-i recunoască reclamantei vechimea în specialitate începând cu iulie 2006, iar nu să o încadreze pe aceasta la gradul IA, de altfel, nici prin cererea de chemare în judecată inițială reclamanta nu a solicitat încadrarea la gradul profesional IA.

Mai mult, reclamanta avea posibilitatea să formuleze cerere pentru lămurirea dispozitivului sentinței sau de completare a hotărârii, în temeiul art.2811și art.2812Cod procedură civilă.

Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A, în mod temeinici și legal a dus la îndeplinire dispozitivul sentinței civile nr.698/CM/2008, a recunoscut reclamantei vechimea în specialitate începând cu iulie 2006, în sensul în care a efectuat modificările în cartea de muncă, recalculându-se vechimea de la gradul IV la gradul II, conform prevederilor din Contractele Colective de Muncă nr.5087/2005 și nr.2151/2008.

Pârâtul a mai arătat că, până la terminarea studiilor de învățământ superior (anul 2006), vechimea dobândită de reclamantă se consideră a fi vechime dobândită pe studiile de nivel inferior, cu toate că în mod excepțional a ocupat o funcție care necesita studii superioare de lungă durată, excepție prevăzută de art.18 din Legea nr.7/1996 republicată, în sensul în care i s-a permis numirea în această funcție, dar numai până la data organizării concursului, a unor registratori dintre foștii angajați ai birourilor de carte funciară, chiar dacă aceștia nu îndeplinesc condițiile de studii, însă se bucură de cel puțin 5 ani experiență în activitatea de publicitate imobiliară.

Însă, reclamanta, nici până la această dată, nu a susținut concursul prevăzut de actul normativ invocat mai sus.

În aceste condiții, potrivit art.55 alin.1 din nr.2151/2008, "absolvenții învățământului superior de lungă durată sau de scurtă durată, care la data trecerii pe funcția corespunzătoare studiilor absolvite erau încadrați pe funcții cu nivel de studii inferior, specifice domeniului în care au absolvit studiile universitare, se încadrează la treapta profesională corespunzătoare, prin luarea în considerare a Jd in vechimea dobândită pe studiile de nivel inferior, dar nu mai mult de 5 ani", iar alin.2 statuează că "salariații care au absolvit studii superioare de lungă sau de scurtă durată în anul 2006 și au fost încadrați la gradul/treapta IV vor fi reîncadrați conform alin.1".

Mai mult, art.30 alin.3 din nr.1731/2009 prevede faptul că salariații din cadrul Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară și instituțiile subordonate care au beneficiat de prevederile art.55 din contractul colectiv de muncă pe anul 2008, la momentul intrării în vigoare a contractului colectiv de muncă pe 2009 vor fi încadrați prin luarea în considerare a Jd in vechimea dobândită pe studii medii, dar nu mai mult de 5 ani la care se adaugă vechimea obținută între timp pe studii superioare.

Pârâtul a solicitat și respingerea motivului 2 din recurs, deoarece funcția pe care a fost încadrată reclamanta rezultă din carnetul de muncă, iar criticile aduse modalității de apreciere a vechimii în muncă de către instanța de fond sunt neîntemeiate, pentru considerentele prezentate mai sus, la motivul 1 din recurs.

Referitor la motivul 3 din recurs, pârâtul precizează faptul că recurenta-reclamantă a încheiat cu instituția pârâtă Contractul Individual de Muncă nr.64/2005, iar la acest contract au fost încheiate un număr de 9 acte adiționale.

Reclamanta, prin contractul individual de muncă și prin actele adiționale a negociat cu angajatorul raporturile de muncă referitoare la drepturi și obligații, stabilind de comun acord clauzele contractuale, procedură materializată prin semnătura părților care au participat la negociere.

Atâta timp cât reclamanta a semnat contractul individual de muncă, precum și actele adiționale la acest contract, este evident faptul că și-a dat consimțământul în ceea ce privește condițiile negocierii raporturilor de muncă cu angajatorul.

De altfel, reclamanta nu a invocat niciun viciu de consimțământ la încheierea proceselor-verbale de negociere, precum nici la încheierea actelor adiționale la contractul individual de muncă.

La data de 7 2009, pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară () Aad epus și note de ședință (filele 29-32 dosar).

Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor expune în continuare, cu consecința modificării sentinței recurate.

Astfel, primele două motive de recurs vizează, în esență, același aspect criticat de recurentă, respectiv greșita aplicare a legii în ceea ce privește stabilirea gradului său profesional, raportat la vechimea în specialitate, prin prisma celor statuate printr-o hotărârea pronunțată de Tribunalul Argeș în speță, rămasă irevocabilă prin decizie a Curții de APEL PITEȘTI.

În acest sens, Curtea reține că prin sentința civilă nr.698/CM/2008 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia nr.610/R-CM/2008 a Curții de APEL PITEȘTI, s-a statuat că reclamanta a îndeplinit funcția de registrator gradul IV, fără delegație, dispunându-se anularea mențiunilor "cu delegație" efectuate în carnetul de muncă al acesteia, și a fost obligat pârâtul să-i recunoască reclamantei vechimea în specialitate, începând cu iulie 2006.

S-a reținut că, respectând procedura prevăzută de Legea nr.7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară și art.17 din nr.HG1210/2004, republicată, privind organizarea și funcționarea, reclamanta a formulat cerere prin care a optat pentru a deveni personal contractual în cadrul A, încheind un contract individual de muncă, după ce a fost supusă unei testări profesionale, și desfășurând până la data absolvirii studiilor superioare și susținerii examenului de licență (iulie 2006), activitatea deregistrator gradul IV.

Cele prezumate a exprima adevărul juridic, prin cuprinderea într- hotărâre judecătorească irevocabilă pronunțată între aceleași părți, sunt în consens și cu dispozițiile art.18 pct.6 din Legea nr.7/1996, potrivit cărora, până la data organizării concursului, registratorii pot fi numiți din cadrul angajaților serviciilor de publicitate imobiliară, care, deși nu îndeplinesc condițiile de studii, au cel puțin 5 ani de experiență în domeniul publicității imobiliare, recurenta fiind încadrată într-o funcție corespunzătoare unui nivel de studii superioare pe tot intervalul de timp în care intimatul nu a organizat concursul prevăzut de lege.

În acest context, rezultă că, recurenta, nu numai că a desfășurat o activitate specifică funcției pentru care erau necesare studii superioare, ci trebuia și salarizată în raport cu calificarea, importanța, complexitatea și volumul lucrărilor ce i-au revenit postului în care a fost încadrată, prin negociere directă între angajat și angajator.

Obiectul prezentei acțiuni a reclamantei îl constituie perioada de timp desfășurată după iulie 2006, pentru care pârâtul a fost obligat să-i recunoască acesteia vechimea în specialitate și care trebuia raportată la funcția pe care a fost recurenta încadrată până la momentul absolvirii studiilor superioare (în perioada anterioară anului 2006),cu consecințe asupra gradului profesionalpe care aceasta urma să-l dobândească odată cu absolvirea studiilor superioare, acela de registrator gradul I

Prin urmare, nu se poate reține autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr.698/CM/2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, rămasă irevocabilă prin decizia nr.610/R-CM/2008 a Curții de APEL PITEȘTI, față de prezenta acțiune, în ceea ce privește primele două capete de cerere, sub aspectul celor trei condiții care trebuie îndeplinite în mod cumulativ, chiar dacă cele statuate în considerentele sale se bucură de prezumția de adevăr și stau la baza temeiniciei pretențiilor actuale ale reclamantei, aceea că i se cuvine recunoașterea gradului profesional IAî ncepând cu iulie 2006, corespunzător vechimii în specialitate de 10 ani, pe care aceasta a dobândit-o cumulat cu perioada anterioară anului 2006, potrivit anexei 7 la contractul colectiv de muncă. (fila 185 dosar fond).

Art.55 alin.1 din nr.2151/2008, potrivit căruia, absolvenții învățământului superior de lungă durată sau de scurtă durată, care la data trecerii pe funcția corespunzătoare studiilor absolvite erau încadrați pe funcții cu nivel de studii inferior, specifice domeniului în care au absolvit studiile universitare, se încadrează la treapta profesională corespunzătoare, prin luarea în considerare a Jd in vechimea dobândită pe studiile de nivel inferior, dar nu mai mult de 5 ani, are în vedere o altă ipoteză decât cea a recurentei, și anume cea a celor încadrați pe funcții cu nivel de studii inferior, situație care nu se regăsește în speță, recurentei neputându-i fi imputată nici aceea că nu ar fi susținut concursul impus de art. art.18 din Legea nr.7/1996 republicată, decât în condițiile în care acesta ar fi fost organizat, iar recurenta nu s-ar fi prezentat.

Pe cale de consecință, urmează a fi făcute mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al recurentei și să-i fie plătite acesteia drepturile salariale corespunzătoare funcției de registrator gradul profesional IA, potrivit raportului de expertiză efectuat la instanța de fond (filele 200-216 dosar fond).

În ceea ce privește motivul trei de recurs, cu referire distinctă la nepronunțarea instanței asupra capătului patru din acțiune, având ca obiect anularea actelor adiționale la contractele colective de muncă încheiate de recurentă și angajator din anul 2006 și până în prezent, Curtea va reține că, ele reprezintă rezultatul stabilirii prin negociere a drepturilor și obligațiilor privind raporturile de muncă dintre angajator și salariat, respectiv exteriorizarea consimțământului valabil exprimat al ambelor părți care au participat la negociere, iar reclamanta nu a invocat vreun motiv care, analizat de instanță, potrivit art.948 și următoarele din Codul civil să poată duce la concluzia existenței uneia din cauzele care pot atrage nulitatea absolută sau relativă a actelor juridice.

Pentru aceste considerente, va fi respins capătul de cerere privind anularea actelor adiționale.

În ceea ce privește aplicarea amenzilor civile solicitate de reclamanta-recurentă împotriva pârâtului, dată fiind considerentele de mai sus, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 580/3 și următoarele Cod procedură civilă pentru a fi admis acest capăt de cerere.

Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, Curtea îl va obliga pe pârât să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2.780 lei, reprezentând onorariu expert, conform chitanței nr.-/1 din 08.05.2009 (fila 193 dosar fond) și onorariu apărător ales, potrivit chitanței nr.- din 15.09.2009 (fila 28 dosar recurs).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în Pitești, str. - - G, nr.5, județul A, împotriva sentinței civile nr.1105/CM din 21 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul OFICIUL JUDEȚEAN DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul

Modifică sentința, în sensul că admite în parte acțiunea.

Obligă pe pârât să-i recunoască reclamantei gradul profesional I A, începând cu iulie 2006, urmând a se face mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă și să plătească drepturile salariale corespunzătoare, conform raportului de expertiză.

Respinge cererea de anulare a actelor adiționale și de plată a amenzii civile împotriva pârâtului.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2.780 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

-

Red. /4.01.2010

/GM/6 ex.

Jud. fond: /

Președinte:Georgiana Nanu
Judecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 1915/2009. Curtea de Apel Pitesti