Obligație de a face. Decizia 192/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 192
Ședința publică de la 28 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 479 din 10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței nr. 1626 din 14 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, C, intimat, G, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns avocat A pentru recurenta reclamantă, lipsind intimații pârâți, C, intimat, G, ,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat A pentru recurenta reclamantă, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul de a admite acțiunea așa cum fost precizată și obligarea pârâților să își ridice plantațiile de pe proprietatea reclamantei sau să le desființeze aceasta pe cheltuiala pârâților. Să se acorde despăgubiri conform raportului de expertiză.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, C, G, și, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să-și ridice plantațiile de de vie de pe terenul proprietatea sa, iar în caz contrar să fie autorizată reclamanta să le desființeze, pe cheltuiala pârâților.
Prin sentința civilă nr.1626 din 14 febr.2007, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Craiovaa respins acțiunea.
Pentru a se pronunța astfel, în baza probelor administrate în cauză, între care și expertiză, instanța a reținut în esență următoarele:
Prin decizia civilă nr.493 din 23 febr.1995 a Tribunalului Dolj,pârâții auz fost obligați să lase reclamantei în deplină proprietate suprafața totală de 46.494 mp. teren situat în punctul "Ogradă" în intravilanul Com. Sat, iar prin procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc în dosar de executare nr.2345/E/95, reclamanta a fost pusă în posesie cu suprafața de teren prevăzută în decizia menționată.
Din probele dosarului rezultă că într-adevăr, suprafața de teren ce aparține reclamantei este ocupată de plantații de de vie, ce aparțin pârâților.
În raport de dispozițiile art.494 civ. acțiunea nu este însă întemeiată întrucât pârâții au fost de bună credință la momentul plantării viței de vie, plantațiile de de vie fiind înființate în anul 1989-1990, anterior recunoașterii dreptului de proprietate asupra terenului în favoarea reclamantei, prin hotărâre judecătorească.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, iar prin decizia civilă nr.479 din 10 oct.2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut în esență că prima instanță a stabilit o situație corectă de fapt și de drept, în speță fiind aplicabile prevederile art.494 civ. în sensul că proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea plantațiilor, clădirilor și lucrărilor efectuate de oat reia persoană pe terenul său, dacă s-au efectuat cu bună credință.
În speță, din probele dosarului rezultă că plantațiile s-au realizat în anii 1989-1990, când terenul era proprietatea CAP-ului, într-un moment de schimbare de regim politic, și când era de notorietate că terenurile CAP-ului revin membrilor acestuia, care au muncit în Cooperativă, fiind vorba de perioada în care nu erau elaborate legile fondului funciar, pe care și-a întemeiat reclamanta dreptul său de proprietate.
Reclamanta nu a răsturnat prezumția de bună credință a pârâților la momentul efectuării plantațiilor de de vie, nedovedind că pârâții au fost plantatori de rea credință.
Împotriva celor două hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta, motivând în esență următoarele: instanța nu a avut în vedere probele dosarului din care rezultă că pârâții îi ocupă terenul proprietatea sa, iar pe de altă parte, înainte de anul 1989 terenul era proprietatea CAP-ului; de asemene, buna credință reținută de instanță în motivarea hotărârii nu poate fi relevantă atâta timp cât terenul i-a fost reconstituit reclamantei în baza Legii fondului funciar, fiind eliberat și titlul de proprietate.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurenta reclamantă, dar și în raport de prevederile art.306 alin.2 pr.civ. se constată că în cauză nu subzistă niciunul din motivele de casare sau modificare a hotărârilor, expres și limitativ prevăzute de art.304 pct.1-9 pr.civ.
Astfel, tocmai ocupațiunea de către pârâți a terenului, ce a aparținut anterior anului 1989 CAP-ului, iar în prezent reclamantei - căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Lg.18/91 - este o stare de fapt reținută de cele două instanțe și avută în vedere la aplicarea în speță a dispozițiilor art.494 teza finală civ.
Potrivit art.494 alin.1 civ. dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către oat reia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.
Însă, în aliniat 3 teza finală a art.494 civ. se prevede că dacă a treia persoană a fost de bună credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea plantațiilor, clădirilor și lucrărilor, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului - și în acest fel, proprietarul terenului devine și proprietarul plantațiilor, clădirilor și lucrărilor respective.
Cum pârâții au deținut terenul și au plantat vița de vie încă din 1989 - 1990, anterior reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, instanța a reținut buna credință a acestora la efectuarea plantațiilor, și în mod corect a făcut aplicarea textului de lege menționat.
Ca atare, susținerile recurentei reclamante, cuprinse în motivarea recursului, sunt reale, cu referire la dreptul de proprietate asupra terenului și eliberarea titlului definitiv de proprietate în favoarea sa, însă sunt irelevante sub aspectul motivării hotărârilor atacate, care au la bază reținerea bunei credințe a pârâților, ce a determinat aplicarea în speță a dispoz.art.494 alin.3 teza finală civ.
Față de considerentele expuse, în baza art.312 alin.1 pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 479 din 10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței nr. 1626 din 14 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, C, intimat, G, ,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
04.03.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Tania Țăpurin, Paula Păun
