Obligație de a face. Decizia 198/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 198/
Ședința publică de la 11 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în F,-, -. 28, jud. V și pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE V, cu sediul în -, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 674/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în litigiul de muncă intervenit între părți, având ca obiect "obligație de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru recurenta pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE V consilier juridic, lipsă fiind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursurile sunt la al doilea termen de judecată, legal motivate și sunt scutite de taxă judiciară de timbru; recurentul reclamant a depus întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de instituția pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate V, solicitând judecarea cauzei în lipsa sa, după care:
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului declarat de instituția pârâtă pentru motivele descrise pe larg în cererea de recurs.
Susține că în mod greșit instanța de fond a obligat pârâta la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte calitatea de asigurat ca pensionar a reclamantului, apreciind cererea reclamantului neclară privind motivul pentru care a solicitat această adeverință. Reclamantul realizează și alte venituri din chirii și, potrivit art. 51 din nr.OUG 150/2002 persoanele care realizează venituri impozabile decât cele realizate din pensie, trebuie să declare acest lucru pe propria răspundere deoarece, pentru acest motiv, acesta trebuie obligat la plata asigurărilor de sănătate.
Deși reclamantul a susținut că i s-a reținut nejustificat - ul de 6,5 % până în prezent nu i s-a reținut nici o sumă însă, pârâta a făcut dovada cu înscrisuri că este în evidența medicului de familie, a beneficiat de tratamente și rețete medicale.
Deși pârâta a mai fost dată în judecată de reclamant pentru aceleași obligații nu s-a obținut un titlu de creanță, titlu pe care doar Casa de Asigurări de Sănătate are dreptul să-l emită iar reclamantul îl poate contesta.
Pentru aceste motive apreciază că în mod greșit instanța de fond a obligat instituția pârâtă la emiterea adeverinței către reclamant, motiv pentru care solicită admiterea recursului declarat de instituția pârâtă și pentru motivele descrise în întâmpinarea la motivele de recurs ale reclamantului, solicită respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii pe fondul cauzei.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 674/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate
A fost obligată pârâta să elibereze reclamantului adeverință privind atestarea calității de asigurat ca pensionar.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind despăgubirile.
A fost respinsă ca neîntemeiată excepția prematurității.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Vrancea la nr. 2529/91/10.07.2008 reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate V solicitând obligarea pârâtei să-i elibereze adeverință din care să rezulte calitatea sa de asigurat ca pensionar și să fie obligată la plata despăgubirilor în sumă de 8.000 lei.
Deși din acțiunea inițială formulată personal de reclamant nu s-a precizat clar obiectul acțiunii acesta a rezultat și din precizările făcute ulterior la solicitarea instanței.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâta nu i-a eliberat adeverința de asigurat fapt pentru care nu a putut beneficia de asigurări de sănătate și nu s-a putut înscrie la medicul de familie. A apreciat că are acest drept în calitate de pensionar în temeiul art. 213 al. 2 pct. h din Legea nr. 95/2006 nefiind de acord cu pretențiile pârâtei de a încheia contract de asigurare.
Pentru motivul că nu a beneficiat de asigurări de sănătate a solicitat și obligarea pârâtei la despăgubiri.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca prematură și în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală. A arătat că reclamantul nu beneficiază de art. 213 al. 2 lit. h din Legea nr. 95/2006 întrucât el are venituri și din cedarea folosinței bunurilor încât nu se regăsește în situația pe care o invocă ca pensionar scutit de plata contribuției.
A mai arătat că reclamantul nu a primit din partea pârâtei un titlul de creanță în care să fie precizată perioada pentru care datora contribuția la fondul de asigurări de sănătate, dar că din adeverința eliberată de către Direcția de Finanțe V rezultă că contestatorul realizează venituri impozabile din cedarea folosinței bunurilor.
Examinând actele și lucrările dosarului, normele juridice incidente în cauză tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul este pensionar având o pensie lunară de 719 lei.
Potrivit art. 213 pct. 2 lit. h din Legea nr. 95/2006 beneficiază de asigurare fără plata contribuției la asigurări de sănătate pensionarii pentru veniturile din pensii până la limita supusă impozitului pe venit.
Reclamantul se încadrează în această categorie în ce privește calitatea de pensionar fapt necontestat de pârâtă numai că pârâta a susținut că reclamantul realizează și venituri din închiriere de locuință situație în care trebuie să plătească contribuția la asigurări pentru aceste venituri.
Această susținere nu a fost dovedită deși prin întâmpinare s-a făcut o referire la o adresă a V, iar pârâta nu a emis o decizie de impunere împotriva reclamantului pentru plata contribuției, decizie pe care reclamantul putea să o conteste în instanță și deci nu s-a stabilit că pârâta are o creanță certă și exigibilă împotriva reclamantului.
Prin urmare, nu există nici un motiv ca reclamantul să nu beneficieze în prezent de recunoașterea calității de asigurat în calitate doar de pensionar și în această calitate să se înscrie la medicul de familie și să beneficieze de facilitățile medicale legale.
Ori, din cauza refuzului pârâtei de a i se elibera adeverință de asigurat, reclamantul, începând cu 01 ianuarie 2008, nu a beneficiat de servicii medicale.
Este adevărat că din interpretarea art. 257 pct. 1 și 2 lit. e din Legea nr. 95/2006 nemodificată rezultă că pensionarii prevăzuți la art. 213 pct. 2 lit. h au obligația să plătească contribuția la asigurări aplicată la venituri din cedarea folosinței bunurilor dacă veniturile acestea sunt mai mari de un salariu de bază minim brut pe țară lunar, dar așa cum s-a reținut mai sus pârâta nu a emis un titlul împotriva reclamantului, deși nu există un debit stabilit și nici cuantumul lui încât disp. art. 257 pct. 2 lit. e nu au fost reținute ca fiind aplicabile reclamantului.
Mai mult decât atât, prin nr.OUG 93/2008 intrat în vigoare la 01.07.2008 art. 257 fost modificat și, potrivit lit. f pensionarii prev. la art. 213 al. 2 lit. h nu mai plătesc contribuția la asigurări de sănătate pentru veniturile din cedarea folosinței, încât refuzul pârâtei este cu atât mai nejustificat din momentul intrării în vigoare a nr.OUG 93/2008.
S-a reținut că reclamantul s-a adresat pârâtei solicitând eliberarea acestei adeverințe (chiar dacă cererea sa nu este foarte clară în ce privește solicitarea sa) dar pârâta s-a limitat la a-i răspunde printr-o adresă care reprezintă o expunere a textelor legale în domeniul fondului asigurărilor sociale.
Această adresă a făcut obiectul dosarului nr. 1806/2008 al Tribunalului Vrancea în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 433/2008 în care s-a analizat existența sau inexistența vreunei datorii a reclamantului către pârâtă și nu dreptul reclamantului adică calitatea sa de asigurat în calitate de pensionar.
Mai mult, la data pronunțării acelei sentințe, nu era în vigoare nr.OUG 93/2008 și dreptul reclamantului la recunoașterea calității de asigurat nu a fost analizat prin acea sentință în lumina acestor dispoziții legale.
Pentru aceste motive, tribunalul a admis acest capăt de cerere și a obligat pârâta să elibereze reclamantului o adeverință privind atestarea calității de asigurat ca pensionar.
Cât privește capătul de cerere privind despăgubirile, a fost respins ca neîntemeiat întrucât reclamantul deși a depus un calcul al cheltuielilor medicale pe care le-a suportat din bani proprii și o adeverință medicală nu a depus alte probe (rețete, bonuri fiscale, etc.) din care să rezulte că a suportat efectiv aceste cheltuieli.
Excepția prematurității acțiunii a fost apreciată ca neîntemeiată întrucât reclamantul prin acțiune a solicitat să i se recunoască calitatea de asigurat el nu a contestat vreun debit stabilit de pârâtă ci a arătat doar în motivarea cererii sale că eventuala pretenție a pârâtei pentru plata contribuției în raport de veniturile din chirii este nefondată.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamantul și pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate
Reclamantul a criticat hotărârea instanței de fond pentru capătul de cerere referitor la acordarea despăgubirilor pentru cheltuielile efectuate cu ocazia tratamentului lunar, respectiv restituirea cotei de contribuție la asigurările sociale de stat în sumă de 562 lei (720 lei pensie x 12 luni x 6,5).
A depus la dosarul cauzei adeverințe medicale, rețete medicale.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Vai nvocat prin motivele de recurs existența unei judecăți anterioare între părți soluționată cu putere de lucru judecat, respectiv decizia civilă nr. 433/10.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
A mai invocat faptul că reclamantul este înscris ca asigurat în calitate de pensionar la medic de familie, beneficiind de servicii medicale și rețete pe perioada anului 2008.
Susținerile instanței de fond ar fi contradictorii, arătându-se că reclamantul s-a adresat pârâtei solicitând emiterea unei adeverințe iar în calitatea de pensionar avea obligația de a achita contribuția datorată fondului pentru cedarea folosinței bunurilor la salariul minim pe economie.
Sentința instanței de fond în sensul de a obliga Casa de Asigurări de Sănătate să elibereze adeverință de asigurat reprezintă o încălcare a prevederilor art. 20 lit. m din Ordinul nr. 617/2007 și al art. 51 alin. 2 lit. e din nr.OUG 150/2002, aplicabile pentru anii în care reclamantul a realizat venituri din cedarea folosinței bunurilor, la litera f al aceluiași articol fiind incluși și pensionarii, situație ce rezultă din adeverința eliberată de către Direcția de Finanțe V cu privire la veniturile impozabile obținute din cedarea folosinței bunurilor.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă, 3041Cod procedură civilă, art. 312 alin. 2, 3 Cod procedură civilă.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile în sensul de a nu fi obligată Casa de Asigurări de Sănătate la eliberarea adeverinței de asigurat ca pensionar.
A depus la dosarul cauzei înscrisuri eliberate de Cabinet Medical Dr., consum de medicamente pe asigurat.
În cauză au fost formulate întâmpinări.
Examinând recursurile declarate pe baza motivelor invocate de părți, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, curtea le apreciază ca nefondate pentru următoarele considerente:
Criticile recurentului-reclamant privind acordarea despăgubirilor solicitate reprezentând echivalentul cotei de contribuție la asigurările sociale de sănătate nu pot fi primite întrucât pensia sa aflându-se până la limita supusă impozitului pe venit, în conformitate cu dispozițiile art. 213 alin. 1 lit. h din Legea nr. 95/2006 nu este supusă plății unei asemenea contribuții.
În ceea ce privește realizarea serviciilor medicale dată fiind calitatea de asigurat a recurentului reclamant, din adresa nr. 4/18.11.2008 și situațiile privind consumul de medicamente pe asigurat, rezultă că acesta a beneficiat în cursul anului 2008 de consultații și rețete aflându-se în evidența - Dr. -
În referire la criticile recurentei-pârâte Casa de Asigurări de Sănătate V, calitatea de asigurat a recurentului-reclamant rezultă din aceleași prevederi scrise în art. 213 alin. 1 lit. h din Legea nr. 95/2006, pe baza calității de pensionar cu drept de pensie până la limita impozitului pe venit.
Prevederile nr.OUG 150/2002 invocate de recurenta-pârâtă au fost abrogate în conformitate cu prevederile art. 317 alin. 3 din Legea nr. 95/2006.
Pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor în reglementarea prevăzută de art. 257 alin. 2 lit. f din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, din chiar adresa nr. 15768/10.10.2008 emisă de recurenta-pârâtă rezultă că reclamantul nu figurează cu obligații către fondul de asigurări de sănătate și nu i s-a stabilit o creanță fiscală certă, lichidă și exigibilă.
Ca atare, în mod corect a reținut prima instanță că nefiind stabilit un debit în sarcina recurentului-reclamant cu privire la contribuția datorată pentru veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor, nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. h din Legea nr. 95/2006.
Înscrisul depus în recurs, respectiv decizia nr. 3/2009 reprezintă un titlu de creanță însă nu are un caracter definitiv, întrucât stabilirea cuantumului obligațiilor fiscale s-a făcut sub rezerva verificărilor ulterioare pe baza documentelor justificative, fiind supus și procedurii contestației în condițiile reglementate de dispozițiile art. 205, 207 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
De menționat că prin prevederile art. I pct. 53 din nr.OG 93/2008 a fost modificat art. 257 alin. 2 lit. e și f din Legea nr. 95/2006, pentru categoria pensionarilor prevăzută în art. 213 alin. 2 lit. h de lege a fost prevăzută excluderea lor de la contribuția de asigurări de sănătate, începând cu data de 01.07.2008.
În ceea ce privește sentința civilă nr. 438/10.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, nu există putere de lucru judecat obiectul pricinii fiind diferit, în condițiile în care s-a analizat existența sau inexistența unei datorii a reclamantului către pârâtă și nu dreptul reclamantului vizând calitatea sa de asigurat rezultând din cea de pensionar pentru venitul din pensii realizat până la limita supusă impozitului pe venit.
În consecință, pentru toate considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să fie respinse ca nefondate recursurile declarate de reclamantul și pârâta Casa de Asigurări de Sănătate V împotriva sentinței civile nr. 674/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în F,-, -. 28, jud. V și pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE V, cu sediul în -, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 674/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2009.
PREȘEDINTE: Alina Savin | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică | JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu |
Grefier, |
: - -/26.03.2009
: 2 ex.//26 Martie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
