Obligație de a face. Decizia 1993/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 8075/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1993R
Ședința publică de la 30 Martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Mariana Constanța Anastasiei C -
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta - D - împotriva sentinței civile nr.4940 din data de 16.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul -, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 24.02.2009, de către intimatul, întâmpinare și înscrisuri în dublu exemplar. La data de 30.03.2009, ora 10.50, de către intimatul, note scrise și înscrisuri, prin care solicită judecarea cauzei și în lipsa acestuia.
Curtea, având în vedere faptul că prin notele scrise depuse de către intimatul s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4940/16.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu - -, a obligat pârâta să elibereze reclamantului adeverința cu salariile obținute în perioada 21.04.1962-10.05.1963 și privind încadrarea în grupa a II-a de muncă pentru aceeași perioadă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, reclamantul a lucrat în perioada 21.04.1962-31.12.1962 în funcția de tehnician constructor.
Codul muncii instituie în art. 34 al. 5 și art. 40 al. 2 lit. h) ca obligație în sarcina angajatorului de a elibera salariatului, la cerere, toate documentele care să ateste calitatea de salariat, activitatea desfășurată, vechimea în muncă și, implicit, toate datele referitoare la munca prestată (salarii, sporuri, contribuții reținute și virate etc.).
Reclamantul s-a adresat cu cereri pârâtei, dar societatea nu a făcut dovada eliberării vreunei adeverințe care să ateste daca reclamantul a lucrat sau nu în perioada 21.04.1962 -10.05.1963, salariul brut realizat în această perioadă, respectiv dacă s-a încadrat în grupa a II-a de muncă. În acest context, pârâta se apără invocând faptul că in arhivele societății nu exista documente cu privire la perioada ianuarie - mai 1963, însă sarcina probei îi aparține, potrivit art.287 din Codul muncii, împrejurarea că statele de plată a drepturilor salariale din această perioadă lipsesc din arhiva societății nefiind de natură să o exonereze de răspundere.
În acest caz, societatea are obligația de a-și asuma răspunderea pentru eliberarea unor adeverințe în care să fie menționate orice date în legătura cu munca prestată de salariați. Ca urmare, pentru recalcularea drepturilor de pensie, reclamantul are nevoie de o adeverința din care să rezulte dacă a avut calitate de salariat pentru perioada 21.04.1962 - 10.05.1963, salariul brut realizat în această perioadă, respectiv dacă s-a încadrat în grupa a II-a de muncă, astfel că instanța a obligat pârâta să-i elibereze reclamantului acest document.
În motivarea recursului se arată că prin cererea adresată instanței, recurentul a solicitat obligarea societății la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte salariile obținute în perioada 21.04.1962-10.05.1963.
Așa cum recunoaște si reclamantul societatea a eliberat adeverința pentru perioada 21.04.1962-31.12.1962. În consecință, numai perioada 01.01.1963-10.05.1963 a rămas neacoperită și numai pentru aceasta se pune problema eliberării adeverinței. În consecință, obligarea unității la eliberarea adeverinței pentru întreaga perioada 21.04.1962-10.05.1963, nu are temei legal.
Pentru perioada 01.01.-10.05.1963 nu există dovezi că reclamantul a lucrat la C, deși s-au făcut verificări repetate în arhiva acestei unități, care a fost preluată de CD-.
Recurenta consideră că instanța a făcut aplicarea greșita a art. 287 din Codul muncii întrucât a obligat recurenta să facă dovada inexistentei unui raport de muncă, deci o probă negativă.
De asemenea a încălcat prevederile art. 296 alin. 2 din Codul muncii în conformitate cu care vechimea în muncă stabilita până la data de 31 decembrie 2008 se probează cu carnetul de munca iar după data abrogării decretului nr. 92/1976 aceasta vechime se reconstituie la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă pe baza înscrisurilor sau altor probe din care să rezulte existenta raporturilor de muncă.
Așa cum recurenta a menționat și în răspunsurile către reclamant, nu exista dovezi în arhiva societății din care să rezulte că reclamantul a avut raporturi de muncă cu fostul, în prezent -, în perioada 01.01.1963-10.05.1963.
Se încalcă, prin interpretarea data de instanța, sensul art. 296 din Codul muncii care arată că vechimea se reconstituie de instanța pe baza de probe, ci nu de societate prin eliberare de adeverințe.
Pentru perioada 21.04.1962-31.12.1962 perioada pentru care societatea a eliberat adeverința, societatea a precizat că activitatea desfășurata de reclamant nu se încadrează în grupa a II a de muncă. Încadrarea în grupa a II a de muncă, actualmente în locuri de muncă în condiții deosebite, a fost reglementata succesiv de Decretul nr.292/1959, Legea nr. 27/1966, Ordinul nr.50/1990 HG nr.1223/1990, HG nr.261/2001 dată în aplicarea Legii nr.19/2000.
Față de perioada recunoscută, în vigoare era Decretul nr.292/1969, iar activitatea desfășurata de reclamant, tehnician investiții nu se încadra în categoria locurilor de muncă cuprinse în aceasta grupă.
Pentru perioada 01.01.1963-10.05.1963 nu exista dovezi că reclamantul a lucrat în cadrul societății și deci nu se poate elibera o asemenea adeverința. Și dacă ar fi lucrat, pentru argumentele
arătate la pct. a), activitatea nu se încadrează în grupa a II a de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, dar și a dispozițiilor art. 3041pr. civ. Curtea reține următoarele:
Prin cererea ce a investit instanța în prezenta cauză reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe privind salariile obținute în perioada 21.04.1962-10.05.1963 și privind încadrarea în grupa a Il-a de muncă pentru activitatea depusă ca tehnician I constructor.
Din conținutul acțiunii, rezultă că reclamantul a solicitat, de fapt recunoașterea vechimii sale în muncă.
Prin sentința atacată cu prezentul recurs, instanța a obligat pe recurenta-pârâtă să elibereze reclamantului adeverința cu salariile obținute în perioada 21.04.1962-10.05.1963.
Cu privire la aceasta, însă, reclamantului i-a fost deja eliberată adeverința nr. 1642/14.06.2007 (depusă la fila 27 dosar fond).
Cât privește restul pretențiilor reclamantului, respectiv valorificarea cererii de reconstituire a vechimii sale în muncă, instanța nu a analizat sub acest aspect cauza.
În vederea soluționării cererii de reconstituire a vechimii pe toată perioada de încadrare în grupa a II-a de muncă, instanța trebuie să aibă în vedere răspunsurile date de către recurenta - A reclamantului prin scrisorile nr. 81/14.01.2008 și 385/19.02.2008 (filele 44 și 53 dosar fond), cât și răspunsul societății la solicitarea de a elibera o adeverință cu încadrarea în grupa a II-a de muncă (nr. 2824/31.10.2007 fila 43 dosar fond).
În aceste limite, cauza urmează a fi rejudecată de către prima instanță, Curtea având în vedere dispozițiile art. 312 alin. 5 pr. civ. rap. la art. 304 pct. 6, în baza cărora recursul a fost admis și sentința casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurenta - D - împotriva sentinței civile nr.4940 din data de 16.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul -, în contradictoriu cu intimatul .
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-13.04.2009
Jud. fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Mariana Constanța Anastasiei
