Obligație de a face. Decizia 20/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 20/
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleonora Spiridon
JUDECĂTORI: Eleonora Spiridon, Paulina Georgescu Vanghelița Tase
- -
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ C, cu sediul în-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 593/4.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, domiciliați în, strada -, - 3,. A,. 13, județul C și în C, strada -. - nr. 10, județul C, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta pârâtă, consilier juridic, în baza delegației nr. 1974 din 16.01.2009, depusă la dosar, iar pentru intimații reclamant, se prezintă avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 53201/2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat în termen, motivat și netimbrat.
Reprezentantul recurentei pârâte depune la dosar chitanța seria - nr. -/19.01.2009, în sumă de 5 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
Apărătorul intimaților reclamanți depune la dosar sentința civilă nr. 754/C/3.04.2008 a Judecătoriei Mangalia.
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act de susținerile părților, în sensul că nu au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul recurentei pârâte, având cuvântul, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat. Arată că nu s-a opus la vânzarea locuinței, problema fiind prețul, care nu a fost cel al pieței libere, ci unul inferior. Arată că recurenta nu este și nu a fost o instituție bugetară sau economică, așa cum cere Legea nr. 85/1992. Precizează că în art. 1 alin. (3) din nr.HG 371/1998 privind înființarea Poșta Română se stipulează că Poșta Română este societate pe acțiuni care funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară.
Apărătorul intimaților reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Arată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au apreciat că prețul imobilului nu poate fi stabilit în condițiile pieței libere, acesta fiind calculat conform art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992, așa cum corect expertul a răspuns la obiectivele încuviințate de prima instanță. Mai arată că prin Hotărârea nr. 10/1994 Consiliul de Administrație al Companiei Naționale Poșta Română a hotărât vânzarea apartamentului, operațiune care nu s-a realizat. În sensul celor arătate mai sus, depune la dosar note scrise.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta Compania Națională Poșta Română prin Direcția Regională de Poștă C, pentru ca în contradictoriu cu aceasta și prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în M, Stațiunea, str. -, - 3,. 14, județul C, în condițiile Legii nr. 85/1992 și a Decretului - Lege nr. 61/1990 privind prețul stabilit, obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe civile până la perfectarea contractului de vânzare - cumpărare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au învederat instanței faptul că, au calitatea de chiriași pentru spațiul situat în M, Stațiunea, strada -, - 3,. A,. 14, din anul 1974, din același an reclamanta fiind și angajata societății.
Prin hotărârea nr. 10/1994 Consiliul de Administrație al Companiei Poșta Română prin Direcția Regională de Poștă Cah otărât vânzarea apartamentului, operațiune care nu s-a realizat, la fiecare cerere reclamanta a primit un răspuns negativ. Această atitudine pârâta o menține și în prezent refuzând să încheie contract de vânzare-cumpărare.
Judecătoria Mangalia prin sentința civilă nr. 754/C/2008 a respins ca nefondată excepția prematurității cererii.
S-a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantului.
S-a admis acțiunea reclamantei și a fost obligată pârâta să încheie contract de vânzare-cumpărare al imobilului la valoarea de 23.084,0 lei potrivit expertizei tehnice imobiliare efectuată de expertul tehnic.
A fost obligată pârâta la plata daunelor cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive a sentinței civile, până la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.620 lei.
Pronunțând această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate că este posibilă încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru apartamentul din litigiu, iar prețul trebuie calculat în funcție de dispozițiile art. 7 alin. 4 al Legii nr. 85/1992 raportat la Decretul-Lege nr. 61/1990.
În această modalitate a fost stabilit și prețul imobilului prin expertiză.
Tribunalul Constanța prin decizia civilă nr. 593/4.11.2008 a admis apelul declarat de apelanta pârâtă Compania Națională Poșta Română prin Direcția Regională de Poștă C, împotriva sentinței civile nr. 754/C din 3.04.2008 a Judecătoriei Mangalia.
A schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că respinge ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței civile apelate.
Instanța de apel a reținut faptul că, în raport de apariția Legii nr. 459/2006 și de data intrării în vigoare a acesteia, respectiv 30.01.2007, orice dispoziție contrară, inclusiv decizia nr. XX/12.12.2005 pronunțată în interesul legii de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție se consideră abrogate tacit, astfel că în materia obligațiilor de a face, este inadmisibilă acordarea de daune cominatorii în prezent.
Împotriva deciziei civile nr. 593/4.11.2008 a Tribunalului Constanța, în termen legal, a declarat recurs Compania Națională Poșta Română prin Direcția Regională de Poștă
În motivele de recurs, recurenta critică hotărârea instanței din apel, arătând că, reclamanta ocupă apartamentul din litigiu fără titlu - cererea având ca obiect perfectarea vânzării s-a făcut cu mult înaintea cererii de chemare în judecată și prin urmare nu sunt întrunite dispozițiile prevăzute de art. 1079 cod civil pentru formularea unei acțiuni având ca obiect obligația de a face.
S-a motivat că Legea nr. 85/1992 nu prevede obligativitatea unei notificări. Poșta Română nu a fost instituție bugetară economică așa cum cere Legea nr. 85/1992, Poșta Română este o societate pe acțiuni care funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară. În această situație se impune admiterea excepției prematurității acțiunii și respingerea acțiunii ca prematur formulată.
Contractul inițial încheiat cu a expirat din anul 2007, dată de la care aceasta locuiește în apartament împreună cu fără niciun titlu valabil.
Între, soțul reclamantei și Poșta Română nu există niciun raport contractual deoarece acesta nu este salariatul acestei societăți. Unitatea recurentă este de acord cu perfectarea vânzării însă la valoarea acestuia în momentul vânzării. Apartamentul face parte din capitalul social al companiei.
Instanțele au greșit cu privire la obligarea recurentei la cheltuieli de judecată, întrucât Poșta Română nu a fost pusă în întârziere conform art. 275 Cod procedură civilă. Greșit s-a respins proba cu contraexpertiză, întrucât expertul de la fond nu a făcut un calcul corect al valorii apartamentului.
Examinând criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată îl formează perfectarea vânzării-cumpărării privind apartamentul situat în M, Stațiunea, strada -, - 3,. 14, ocupat în prezent de și, la prețul stabilit prin Legea nr. 85/1992.
Susținerea în legătură cu prematuritatea acțiunii este nefondată și urmează a fi respinsă.
Cei doi reclamanți sunt soț și soție și inițial s-au adresat societății pârâte, cu o cerere solicitând vânzarea-cumpărarea apartamentului din litigiu, însă s-au izbit de refuzul acesteia cu motivarea că, imobilul se va vinde după o reevaluare a activelor societății. La data de 18.07.2007 cei doi reclamanți au fost somați să elibereze apartamentul din litigiu.
În această situație, văzând refuzul societății privind perfectarea vânzării-cumpărării apartamentului, în mod corect cei doi reclamanți au acționat în judecată societatea recurentă.
este soțul lui.
Chiar dacă numai soția figurează în contractul de închiriere fiind salariată la Poșta Română, ambele părți au calitate procesuală activă, întrucât vânzarea-cumpărarea urmează a avea loc în timpul căsătoriei acestora și se bucură de regimul comunității de bunuri.
Instanțele au reținut în mod corect că în cauza de față, vânzarea-cumpărarea se poate face aplicând dispozițiile Legii nr. 85/1992 - art. 7, coroborat cu Decretul-Lege nr. 61/1990. Mai mult, raportul de expertiză efectuat de inginerul - a stabilit pentru apartament un preț cu respectarea dispozițiilor legale arătate mai sus, în condițiile Decretului-Lege nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992.
În privința cheltuielilor de judecată, în mod corect pârâta recurentă a fost obligată la plata acestora deoarece nu a fost de acord cu perfectarea vânzării-cumpărării, respectiv cu prețul stabilit pentru apartament, la prima zi de înfățișare.
Prin urmare, dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă au fost corect aplicate.
Reținând că susținerile recurentei sunt nefondate, apartamentul din litigiu trebuie vândut la un preț calculat în conformitate cu Legea nr. 85/1992 conform expertizei inginerului, recursul este nefondat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ C, cu sediul în-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 593/4.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, domiciliați în, strada -, - 3,. A,. 13, județul C și în C, strada -. - nr. 10, județul
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Eleonora Spiridon | JUDECĂTOR 2: Paulina Georgescu Vanghelița Tase | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Jud.apel. /
Red.dec.jud. /3.02.2009
Tehnoredact.gref.
2 ex/ 3.02.2009.
Președinte:Eleonora SpiridonJudecători:Eleonora Spiridon, Paulina Georgescu Vanghelița Tase
