Obligație de a face. Decizia 2008/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6385/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2008/
Ședința din ședința publică de la 31.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.4729/09.06.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.9487/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant personal și intimata-pârâtă prin consilier juridic, cu împuternicire de reprezentare juridică, la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul-reclamant prezintă instanței spre vedere contractul de asistență juridică nr.-/20.03.2009 și solicită strigarea cauzei mai la urmă pentru a se prezenta avocatul.
Reprezentantul convențional al intimatei-pârâte arată că a fost încheiat ulterior termenului de judecată.
Curtea constată că recurentul-reclamant a făcut dovada reprezentării la acest termen și lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei au răspuns recurentul-reclamant personal și asistat de avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr- și intimata-pârâtă prin consilier juridic, cu împuternicire de reprezentare juridică, la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului cu o expertiză tehnică de specialitate având în vedere neconcordanțele existente între documentele prezentate și cele două părți în cauză. Critică sentința pentru faptul că instanța de judecată nu a verificat datele prezentate de cele două părți. Arată că a dovedit că cele 225 de ore suplimentare nu i-au fost luate în considerare. Mai arată că fostul institut -, cel care a emis decizia nr.441/1982 nu a predat acest document către actuala SC SA. Solicită obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică. Arată că prin cererea adresată la judecătorie s-a solicitat să se elibereze o adeverință prin care să se menționeze orele calculate de recurent. O eventuală expertiză vizează o acțiune în pretenții care să stabilească dacă a beneficiat de o remunerare a orelor suplimentare. Mai arată că recurentul-reclamant a făcut demersuri și i s-a eliberat adeverința în cauză. Face trimitere la filele 30-41 din dosar în care se evidențiază veniturile efectuate în perioada precizată. Pentru aceste venituri nu a fost plătită contribuția de asigurări sociale.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4729/09.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA.
În considerente a reținut că reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei în postul de inginer în perioada 01.02.1967-01.08.1991, iar în perioada 01.01.1983-31.12.1991 a desfășurat activitate pe șantierul Combinatului Chimic D, având atribuția de a coordona lucrările grupului de asistență tehnică permanentă, fiind delegat la acest obiectiv, așa cum rezultă din decizia nr. 441/1982.
Reclamantului i-a fost eliberata adeverința nr. 1186/01.08.2002 în care figurează sumele primite de reclamant cu titlu de acord, prime, ore suplimentare și beneficii, astfel cum acestea rezultă din documentele contabile ale societății pârâte.
Cererea reclamantului nu privește aceste venituri, ci alte drepturi bănești suplimentare ce nu au fost menționate în adeverința respectivă.
După cum recunoaște și pârâta în cuprinsul întâmpinării, în această perioadă salariații delegați la D, printre care și reclamantul, au prestat muncă suplimentară, lucrând aproximativ 10 ore/zi.
Din punctul de vedere al activității prestate și al actului normativ aplicabil, este, în consecință, neîndoielnic faptul că reclamantului i se cuveneau sporurile pentru muncă suplimentara și i se aplicau prevederile Legii nr. 57/1974, împrejurări necontestate de niciuna dintre părți.
Ceea ce trebuie stabilit în speța de față este dacă reclamantul a încasat efectiv aceste venituri.
Reclamantul arată că pârâta nu a respectat în calcularea drepturilor salariale prevederile Legii nr. 57/1974. Pârâta arată că reclamantului i-au fost achitate integral toate drepturile salariale în conformitate cu reglementările legale în vigoare la acea dată.
Din chiar afirmațiile reclamantului făcute în cererea de chemare în judecată și în răspunsul la întâmpinare, instanța a reținut că reclamantul critică modul în care pârâta a stabilit drepturile sale bănești, arătând că nu a primit aceste sume în perioada cât a fost angajat a societății. Or, față de această situație, nu i se poate elibera adeverința din care să rezulte obținerea unor venituri de care nu a beneficiat și pentru care nici nu au fost achitate contribuțiile legale.
Indiferent de eventualele erori comise de societatea angajatoare în legătura cu stabilirea și plata drepturilor salariale ce i se cuveneau reclamantului, în acest cadru procesual nu se pot face astfel de verificări. Instanța poate doar să decidă eliberarea sau neeliberarea adeverinței, după cum din documentele angajatorului rezultă sau nu datele solicitate de reclamant.
Pârâta nu poate sa confirme că reclamantul a obținut venituri pentru cele 25.000 de ore suplimentare, precizate de reclamant, întrucât o astfel de atestare nu ar avea o justificare în documentele contabile ale societății.
Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurentul, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că solicită instanței de recurs, admiterea acestui recurs, modificarea în tot a sentinței nr.4729/09.06.2008 și pe fond rejudecarea cauzei pe baza unei expertize de specialitate, întocmite cu referire la baza legală a cererii recurentului (Decizia nr. 441/1982 a conducerii -) și la faptul că în adeverința nr. 1186/01.08.1982 eliberată de actuala conducere a.A în vederea recalculării pensiei recurentului, nu i s-au trecut câștigurile suplimentare ce i s-ar fi cuvenit dacă acestea ar fi fost calculate conform cu prevederile Legii nr. 57/1974, așa cum prevede decizia nr. 441/1982. Drept consecință a acestei situații, recurentul fost privat de plata retribuției pentru cele 25000 ore de muncă efectuate pentru timp de 8 ani, în perioada 1983-1991, pe șantierul Combinatului Chimic D, în cadrul unei activități de o importanță deosebită, așa după cum ea este prezentată în decizia nr.441/1982. Ca urmare a acestei situații nelegale, pensia recurentului recalculată pe baza datelor din adeverința nr. 1186/1982 eliberată de actuala conducere a.A a avut o valoare mult diminuată decât dacă acest calcul ar fi fost efectuat conform prevederilor Legii nr.57/1974 și ale deciziei nr. 441/1982.
Recurentul solicită de asemenea instanței de judecată să constate că, timp de 5 ani, din 2002, de când i-a fost eliberată adeverința nr.1186/01.08.2002 și până în 15.01.2008, când această cauză a fost supusă spre rezolvare instanțelor de judecată, actuala conducere a. a refuzat să recunoască legalitatea și valabilitatea deciziei nr.441/1982 și implicit a activității de asistență tehnică permanentă, pe care recurentul a prestat-o în baza propriei sale decizii, timp de 8 ani, pe șantierul Combinatului Chimic Această schimbare de poziție s-a produs la data de 15.01.2008 când, în cadrul întâmpinării la dosar, actuala conducere a.A a recunoscut legalitatea și paternitatea deciziei nr.441/1982 și implicit, faptul că retribuția pentru activitatea recurentului, prestată în perioada 1983-1991, trebuia calculată în baza prevederilor Legii nr.57/1974, așa după cum de altfel este precizat în propria sa decizie, nr.441/1982. Acest refuz, de a nu îi pune recurentului la dispoziție documentele legale, la care avea dreptul, i-a produs daune materiale și morale importante.
Recurentul critică sentința nr.4729/9.06.2008 pentru faptul că instanța de judecata nu a verificat datele prezentate de cele doua părți, nici măcar în cadrul unui minim de interogator, pentru că ar fi constatat că. prezintă date eronate, atunci când susține că "proiectanții care au prestat asistență tehnică permanentă în perioada 1983-1991 pe șantierul Combinatului Chimic D, au beneficiat de toate drepturile prevăzute de Legea nr.57/1974, inclusiv de câștiguri suplimentare pentru că au lucrat 10 ore zilnic pe șantier, în totalitate fiindu-le achitate integral toate drepturile salariale în conformitate cu reglementările în vigoare la această data".
Aceste susțineri sunt neadevărate, deoarece.A nu a făcut niciodată vreun calcul pentru retribuția proiectanților pe baza prevederilor Legii nr.57/1974 și ale Deciziei nr.441/1982, deoarece, daca ar fi făcut așa ceva, atunci documentele de calcul și de plată aferente acestor calcule ar fi existat în arhivele preluate în anul 1991 de la celelalte institute de proiectare din industria chimică, iar "centralizatoarele" pe care le prezintă astăzi pârâta ar fi menționat sume încasate la nivelul sumelor indicate în tabelul prezentat de recurent în "răspuns la întâmpinare".
Mai mult, beneficiind de un calcul al retribuției, făcut în concordanță cu prevederile Legii nr.57/1974 și ale Deciziei nr.441/1982, instanța ar fi putut pune în evidență datele false prezentate de pârâtă, ar fi putut impune ambelor părți să realizeze, în cel mai simplu caz, o corelare a acestor date și pe baza noilor date rezultate, ar fi putut lua hotărâri corecte și utile ambelor părți. să-și exercite rolul activ, instanța de judecată a determinat întârzierea nejustificata a rezolvării acestei cauze și transmiterea ei spre rezolvare instanțelor de recurs.
În discuțiile purtate cu. recurentului s-a reproșat faptul că trebuia să revendice aceste sume mult mai devreme, în anul 2002 spre exemplu. În legătura cu această afirmație, recurentul a precizat că a prezentat situația câștigurilor sale suplimentare în anul 1993 când s- pensionat, însă reprezentanții Casei de Pensii a Municipiului B, cei care primeau dosarul recurentului de pensionare, au refuzat să le ia în considerare, pentru că la acea dată dispozițiile legale în vigoare nu prevedeau includerea în calculul pensiei decât a salariului tarifar și vechimea în muncă. În anul 2002, atunci când s-au creat condiții legale pentru includerea câștigurilor suplimentare in calculul pensiilor, recurentului nu i s-au inclus în adeverința nr. 1186/01.08.2002 câștigurile rezultate în urma aplicării prevederilor Legii nr.57/74 și ale deciziei nr.441/1982, asupra celor 8 ani lucrați pentru pe șantierul Combinatului Chimic D (1983-1991). Când recurentul și-a dat seama de această situație și a solicitat. A modul de calcul al câștigurilor suplimentare indicate în adeverința nr. 1186/01.08.2002, a constatat că nu există nici o referire în evidențele acestei societăți la obligația de a calcula retribuția sa și implicit câștigurile suplimentare în conformitate cu prevederile deciziei - nr.441/1982 (despre care nu aveau cunoștință de nici un fel) și ale Legii nr.57/1974 (și a prevederilor ei obligatorii pentru calculul retribuției recurentului în perioada 1983-1991). Cu mare greutate recurentul reușit să obțin de la beneficiar și alți colaboratori din perioada 1983-1991 un exemplar din decizia - nr.441/1982, deoarece majoritatea acestora au fost supuse unor ample reorganizări și privatizări. Deși recurentul a informat.A despre acest document din care i-a înaintat un exemplar prin adresa nr.2022/28.09.2007 (înregistrată la.A) aceasta societate a refuzat să discute solicitările recurentului până la data de 15.01.2008 când, în cadrul ședinței de judecată a dosarului nr- introdus la Judecătoria sectorului 1, reprezentantul pârâtei a depus o întâmpinare in care recunoaște că este autoarea deciziei nr.441/1982, recunoaște activitatea de asistență tehnică permanentă prestata de proiectanții pe șantierul Combinatului Chimic D sub conducerea recurentului, în perioada 1983-1991, dar susține în continuare că retribuția acestora a fost calculată conform prevederilor Legii nr.57/1974. Toate încercările recurentului de a-i convinge că acest punct de vedere este incorect și de a face prin acord comun un calcul între ceea ce prevede această lege și evidențele plăților făcute de societate, au fost respinse. Instanța de judecata a secției a VII-a va impune, ca un minim de verificare, această comparare a cifrelor rezultate dintr-un calcul făcut conform prevederilor Legii nr.57/1974 și evidența plăților societății însă prin sentința nr.4729/09.06.2008 aceasta se mulțumește să decidă că cererea recurentului este neîntemeiată. În decizia nr.441/1982 la art. 13 și 14 se precizează că "directorii tehnici adjuncți vor duce la îndeplinire prezenta decizie" și că "contabilul șef va lua masuri pentru.". Această formulare a obligației de a aduce la îndeplinire decizia 441/1982, revenea în totalitate conducerii din Bai nstitutului.
O altă cauză formulări acestei situației actuale o constituie faptul că fostul institut, -, cel care a emis decizia nr.441/1982 nu a predat acest document către actuala.A sau l-a predat dar actuala societate l-a distrus după anul preluării. Cert este faptul că recurentul a dus la îndeplinire misiunea ce-i revenea prin decizia nr.441/1982 și că, indiferent care din aceste 2 societăți este vinovată de nerespectarea acestei decizii, inclusiv a prevederilor art. 8, de a calcula retribuția recurentului conform Legii nr.57/1974,.A, cea care a preluat atât activul cât și pasivul fostului institut, este în măsură să rezolve astăzi consecințele situației create.
Recurentul critică sentința nr.4729/09.06.2008 pentru că, deși avea cunoștință de faptul că fondul cererii recurentului era recuperarea contravalorii celor 25000 ore prestate pe șantierul Combinatului Chimic D, nu în proiectare în B, instanța ia totuși notă de faptul că "pârâtul nu poate să confirme că reclamantul a obținut veniturile pentru aceste 25000 ore suplimentare", care reprezintă 8 ani de muncă, în condiții de șantier și la un nivel maxim de competență și responsabilitate.
În baza considerentelor prezentate mai sus, recurentul a concluzionat că prin sentința nr.4729/09.06.2008, instanța de judecata nu a rezolvat cauza din dosarul nr-, pe care din motivele menționate mai sus o transferă spre rezolvare organelor de recurs.
În vederea soluționării în condiții legale a acestei cauze, în cadrul instanței de judecată a Curții de Apel a Municipiului B, recurentul solicită să se aprobe efectuarea unei expertize de specialitate, date fiind aplicativitatea art.3041pr. civ. și lipsa de cale a apelului, expertiză care să stabilească legalitatea cererii recurentului și să determine retribuția pe care trebuia să o primească pentru activitatea deosebită prestată timp de 8 ani în condiții de șantier și program zilnic de 10 ore, precum și modalitatea de obținere a sumelor aferente.
Pentru toate aceste motive, recurentul solicită admiterea recursului casarea sentinței nr.4729/09.06.2008 a Tribunalului Municipiului B și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru completarea probatoriului cu o expertiza tehnică de specialitate care să elimine neconcordanțele existente între documentele prezentate de cele doua părți în cauză.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, în mod legal și temeinic a statuat prima instanță că în prezentul cadru procesual nu se pot face verificări cu privire la retribuția pe care reclamantul trebuia să o primească pentru activitatea prestată, dar pe care nu a primit-o întrucât o acțiune în constatare cu un atare obiect nu poate fi primită, față de dispozițiile exprese art. 111 pr. civ. ea neavând finalitate nici din perspectiva scopului urmărit de reclamantul-recurent, anume de a obține recalcularea drepturilor de pensie, întrucât în calculul acestora intră numai veniturile efectiv încasate, pentru care s-a datorat și virat contribuția de asigurări sociale.
Pretențiile reclamantului-recurent se pretează a fi satisfăcute pe calea unei acțiuni în realizare, prin care să se solicite și să se obțină obligarea societății continuatoare a personalității fostului angajator la plata retribuției în cuantumul cuvenit, cu virarea cotei de contribuție către asigurările sociale aferente, dar pentru aceasta trebuie să nu se fi împlinit termenul de prescripție a acțiunii pentru realizarea acestui drept, însă, în niciun caz, nu se poate obține eliberarea unei adeverințe care să ateste veniturile pe care petentul nu le-a obținut, chiar dacă ar fi fost îndreptățit să le obțină, adeverința în discuție neputând să confirme decât situații reale și epuizate din punct de vedere al efectelor juridice cu privire la veniturile efectiv încasate, iar nu la cele neobținute, chiar meritate.
În consecință, potrivit celor expuse, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe baza aprecierii corecte a obiectului acțiunii, cadrului procesual, situației de fapt și juridice deduse judecății, prin raportare la care recursul este nefondat și va fi respins ca atare, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1 pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.4729/09.06.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.9487/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.03. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./06.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
