Obligație de a face. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 17 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Silvia Pană
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant JUDEȚEAN DE ARTĂ împotriva deciziei civile nr. 821/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți NAȚIONAL DE ARTĂ AL ROMÂNIEI, REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ȘI PROTOCOLULUI DE STAT, MINISTERUL CULTURII ȘI cultelor și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul - reclamant JUDEȚEAN DE ARTĂ P, reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/16.02.2009, intimatul - pârât NAȚIONAL DE ARTĂ AL ROMÂNIEI, reprezentat de avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. 63 - -/11.12.2008, intimata - pârâtă REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ȘI PROTOCOLULUI DE STAT, prin consilier juridic, care depune delegație, intimatul - pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind intimatul - pârât MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentului - reclamant JUDEȚEAN DE ARTĂ P, având cuvântul pe excepția de nulitate a recursului invocată de către intimatul - pârât NAȚIONAL DE ARTĂ AL ROMÂNIEI, învederează instanței că este prezent la acest termen de judecată și directorul adjunct al reclamantului și poate semna alături de avocat recursul și depune copia contractului de asistență juridică nr. -/22.04.2008, al cărui obiect îl reprezintă: redactarea, semnarea, exercitarea (declararea căii de atac, redactarea recursului), asistența și reprezentarea reclamantei la Tribunalul București și în căile de atac.
La interpelarea Curții, reprezentantul intimatului - pârât NAȚIONAL DE ARTĂ AL ROMÂNIEI, arată că, față de contractul de asistență depus în ședința publică de astăzi, excepția nulității recursului rămâne fără obiect și nu înțelege să o mai susțină.
Reprezentantul intimatului - pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR învederează că denumirea actuală este MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE. Totodată, invocă, ca și motiv de ordine publică, excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, susținând că nu s-a arătat care sunt pretențiile față de acesta și nu are calitate în acest dosar.
Reprezentantul recurentului - reclamant JUDEȚEAN DE ARTĂ P solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile nr. 821/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în sensul respingerii apelurilor formulate de REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ȘI PROTOCOLULUI DE STAT și de NAȚIONAL DE ARTĂ AL ROMÂNIEI, iar pe fond, menținerea sentinței civile nr. 17253/12.12.2007 ca fiind temeinică și legală. Continuând, arată că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art.80 alin.1 din Legea nr. 182/2000, apreciind că în cauza de față acest text de lege nu se aplică, acțiunea sa fiind îndreptată pe dispozițiile dreptului comun și nu pe dispozițiile Legii nr. 182/2000, considerând că acest text de lege se aplică în cazul unei proceduri administrative. Totodată, arată că nu se poate interpreta textul de lege indicat, în sensul că nu se poate formula cerere de restituire decât dacă există avizul comisiei, întrucât s-ar adăuga la lege. De asemenea, arată că legiuitorul nici nu ar fi putut prevede o asemenea interdicție de a depune cererea, întrucât s-ar fi încălcat art.21 din Constituție privind accesul liber la justiție. Precizează că în faza de judecată a apelului nu s-a pus în discuție acest aspect. Cu cheltuieli de judecată, pe care le va solicita pe cale separată.
Reprezentantul intimatului - pârât NAȚIONAL DE ARTĂ AL ROMÂNIEI solicită respingerea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 821/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, ca fiind lipsit de fundament juridic. Continuând, arată că din actele și lucrările dosarului rezultă că bunul care face obiectul cererii de revendicare a fost transferat legal de la partea pe care o reprezintă, iar bunul se regăsește în natură la . și cererea de revendicare trebuia îndreptată exclusiv împotriva acestei entități. Față de acest aspect, susține că nu are calitate procesuală pasivă în cererea de chemare în judecată a recurentei - reclamante. Mai arată că în cadrul dezbaterilor în toate ciclurile procesuale, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, că bunul revendicat nu se află la instituția pe care o reprezintă. Totodată, susține că, decizia pronunțată în apel este temeinic fondată pe textul Legii nr. 182/2000, iar recurenta nu a parcurs procedurile administrative prevăzute expres în legea specială. Cu cheltuieli de judecată, pe care le va solicita pe cale separată.
Reprezentantul intimatei - pârâte REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ȘI PROTOCOLULUI DE STAT solicită respingerea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 821/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, ca nefondat. Arată că cererea de restituire trebuia avizată de Comisia Națională a și, iar acest aviz nu a fost niciodată solicitat și nici obținut, încălcându-se astfel prevederile art.80 alin.1 din Legea nr. 182/2000, privind protejarea patrimoniului cultural național mobil. Fără cheltuieli de judecată. depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimatului - pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE solicită admiterea recursului formulat de recurentul - reclamant JUDEȚEAN DE ARTĂ împotriva deciziei civile nr. 821/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE. Pe fondul cauzei, arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de recurs.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de recurs la data de 24.03.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 172R
Ședința publică de la 24 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant JUDEȚEAN DE ARTĂ împotriva deciziei civile nr. 821/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți NAȚIONAL DE ARTĂ AL ROMÂNIEI, REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ȘI PROTOCOLULUI DE STAT, MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.03.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.03.2009, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, la data de 03.12.2003, reclamanta Județean de Arta Pas olicitat că în contradictoriu cu pârâtele Național de Artă al României, Ministerul Culturii și Cultelor, RA Administra ț ia Protocolului de Stat obligarea acestora în solidar la predarea intitulat () autor Ghea ță, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a arătat că menționat este înscris în patrimoniul său, așa cum rezultă din fișa de evidență având drept număr de inventar nr. 172, fiind o pictură în ulei pe placaj cu dimensiunile 0,410 x 0,337 cm. Această lucrare în anul 1966, în vederea organizării unei expoziții aniversare a pictorului, la cererea fostului Muzeu a fost împrumutat acestuia, ulterior nu a mai fost restituit reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 7907/20.10.2004, instanța și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr. 1014/22.09.2005 Tribunalul București Secția a IV-a Civilă a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 B, ca urmare a modificărilor intervenite la Codul d e procedură civilă prin Legea nr.219/2005.
Prin sentința civilă nr. 13104/12.12.2005, Judecătoria Sectorului 1 Bar espins acțiunea ca neîntemeiată
Prin decizia civila nr. 1544 /03.10.2006 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului București Secția a IV a Civila a fost admis apelul formulat de reclamanta Județean de Arta P împotriva sentinței civile nr. 13104/12.12.2005 a Judecătoriei sectorului 1 ști și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că în mod eronat prima instanță a înlăturat reintroducerea în cauză a RA APPS de către Tribunalul București și nu a analizat acțiunea formulată de reclamanta menționată în contradictoriu cu toate părțile ce au format obiectul acțiunii, aceasta echivalând cu o necercetare a fondului dedus judecății.
Prima instanță, în rejudecare, a constatat că la data de 19.11.2007 s-a depus de către pârâtul Național de Artă al României întâmpinare prin care invoca excepția lipsei calității procesual pasive.
Prin sentința civilă nr.17253 de la 12 decembrie 2007 JUDECĂTORIA SECTORUL 1 ȘTI a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul Județean de Arta, în contradictoriu cu pârâții Național de Artă al României, Ministerul Culturii și Cultelor, RA Administratia Protocolului de Stat, Ministerul Finanțelor Publice, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Culturii și Cultelor, a respins acțiunea față de aceste pârâte ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a obligat pârâții Național de Artă al României și RA Administratia Protocolului de Stat, să restituie reclamantului lucrarea () de Ghea ță aflată la " 1", omologat raportul de expertiză întocmit de experta ().
În motivarea sentin ț ei s-a re ț inut că "" realizat de pictorul Ghea ță a fost predat în anul 1966 sub formă de împrumut alături de alte două lucrări ale aceluiași autor către fostul Muzeu, actualul Muzeu Național de Artă al României în vederea organizării unei expoziții retrospective, că dintre aceste trei lucrări doar două au fost restituite reclamantei, pictura solicitată prin acțiune, nefiind restituită cu toate că în anul 1968 reclamanta a solicitat printr-o adresă restituirea, că potrivit adresei nr. 806/1974 a fostului Muzeu lucrarea în litigiu a rămas în custodia fostei Gospodării de Partid, iar ulterior în anul 1985 fost predată Oficiului Economic.
Lucrarea a rămas la această unitate administrativă până în anul 1982 fost prelungită perioada de custodie a acestei lucrări, ulterior reclamantei s-a adus la cunoștință împrejurarea că s-a solicitat predarea custodiei către o altă instituție respectiv Oficiul Economic Central care s-a si realizat până în anul 1985. Din anul 1990, reclamanta a prelungit custodia acestei lucrări nefiind de acord cu transferarea acesteia la ultima instituție care a solicitat custodia. Prin hotărârea de Guvern nr. 115/1990 s-a desființat Oficiul Economic Central, iar bunurile aparținând acesteia au fost preluate pe bază de bilanț de către statul român prin organele centrale și locale ale acestuia. In condițiile acestea lucrarea solicitată de reclamantă rămâne în posesia actualei pârâte RA APPS, care nu deține nici un act asupra acestei lucrări.
La expertiza făcută asupra lucrării solicitată de către Tribunalul București în dosarul nr. 140/2005 de către experta (), a fost identificată ca fiind originalul acestei lucrări și care se află în acest moment cât și la data expertizării la 1 însă datorită restricțiilor impuse de Serviciul de Pază și Protecție lucrare a fost expertizată în altă locație.
Instanța în aceste condiții a reținut că, în conformitate cu art. 3 din Legea 182/2000 care protejează patrimoniul cultural mobil și care fac parte din proprietatea publică a statului, reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de această reglementare să dețină această lucrare și care a aparținut de drept acestei instituții, fiind încadrată în categoria lucrărilor menționate la art. 3 al. 2 pct. 2 lit. a acestui act normativ. In conformitate cu dispozițiile art. 5 și art. 8 din același act normativ reclamanta este îndreptățită la restituirea acestei lucrări pentru care a încheiat acte de împrumut și ulterior de custodie cu succesoarele în drepturi ale fostului Muzeu. In conformitate cu disp. art. 80 al. 1 din același act normativ bunul este încadrat în categoria celor care au fost împrumutate anterior anului 1946 și care pot fi solicitate la restituire de instituțiile îndrituite nefăcând parte din cele menționate la al. 2. din același articol de lege. In aceste condiții instanța a apreciat că cererea formulată de reclamantă este întemeiată.
In ceea ce privește calitatea procesuală a pârâtei RA APPS instan ț a a re ținut că această excepție a fost soluționată de către Tribunalul București prin decizia de casare nr. 1544 /03.10.2006, motiv pentru care nu se mai impune motivarea cu privire la această excepție.
Prima instan ț ă a re ținut ș i excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor Ministerul d e Finanțe și Ministerul Culturii și Cultelor, față de considerentele men ționate în hotărâre.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel pârâții Național de Artă al României și
Apelanta pârâtă a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța a stabilit greșit situația de fapt, întrucât din adresa 4361/1968 rezultă că a existat acordul ca în litigiu să rămână în custodia Gospodăriei de Partid, că, pe de altă parte, în temeiul art. 469.civil, bunul a dobândit regimul juridic al imobilului în care a fost expus și care se află în proprietatea publică a statului, că instanța de fond nu a avut în vedere nici faptul că nu există avizul Comisiei Naționale a și.
Prin motivele de apel pârâtul Național de Artă al României critică hotărârea sub aspectul lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că se află în deținerea
Prin decizia civilă nr. 821 din data de 17.06.2008 a TRIBUNALULUI BUCUREȘTI SECȚIA A III - A CIVILĂ au fost admise apelurile a fost schimbată în tot sentința apelată în sensul că a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
În motivarea deciziei s-a re ținut că potrivit art. 80 din Legea nr. 182/2000, bunurile culturale mobile aflate în custodia unor instituții publice nu pot fi restituite direct de acestea persoanelor fizice sau juridice care le-au depus în custodie potrivit dreptului comun, la cererea scrisă a acestora, cu avizul Comisiei Naționale a și, că prima instanța a stabilit corect situația de fapt în sensul că "" al pictorului se afla în posesia, fiind expus în 1, însă a obligat greșit cele două pârâte la restituire. Astfel, în ce privește pe apelantul Național de Artă al României, din situația de fapt reținută rezultă că nu are calitatea de detentor sau posesor al, prin urmare este lipsit de calitate procesuală pasivă.
În ce privește apelul pârâtei s-a reținut că dispozițiile art. 469.civil nu sunt incidente în speță întrucât nu a fost așezat de proprietar asupra fondului, nefiind prins în lemnărie, că, pe de altă parte, cererea de restituire trebuia avizată de Comisia Națională a și, or în cauză acest aviz nu a fost solicitat sau obținut, prin urmare au fost încălcate dispozițiile art. 80 alin. 1 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil.
Împotriva deciziei men ționate anterior a declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea recurată s-a dat cu încălcarea ș i aplicarea gre ș ită a legii, cât privește apelul RA APPS, respectiv a dispozi țiilor art. 80 alin. 1 din Legea 182/2000 - motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.proc.civ. întrucât instanța de apel a efectuat o adăugare la textul de lege în sensul că în lipsa avizului Comisiei Naționale a și cererea de restituire se respinge, deși textul de lege nu prevede în mod expres acest lucru. Or, în cazul în care legea nu distinge judecătorul nu poate adăuga sau completa legea. Astfel, art. 80 alin 1 din Legea 182/2000 prevede: "Bunurile culturale mobile depuse în custodia unor instituții publice după data de 31 decembrie 1947 vor fi restituite de către instituțiile deținătoare persoanelor fizice sau juridice care le-au depus, potrivit dreptului comun, la cererea scrisă a acestora, cu avizul Comisiei Naționale a și." In prezenta cauza nu se aplică acest text de lege, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile dreptului comun și nu pe disp. Legii 182/2000, motiv pentru care instanța de apel ar fi trebuit să motiveze hotărârea raportat la temeiul juridic al acțiunii indicat de reclamanta și nu față de legea 182/2000 ce vizează o procedură administrativă. Acest text de lege se aplica în cazul unei proceduri administrative, respectiv atunci când persoanelor fizice sau juridice care au depus în custodia unor instituții publice bunuri culturale mobile se adresează cu cerere direct acestor unități deținătoare, caz în care acestea pot restitui bunurile cu avizul Comisiei Naționale a și. vizul comisiei naționale a muzeelor și colecțiilor trebuie sa il obtina unitatile detinatoare, in vederea admiterii cererii si restituirii bunurilor si nu persoanele care formuleaza cererea, din interpretarea gramaticala a textului rezultând in mod clar ca restituirea administrativa se poate face doar cu avizul comisiei. În nici un caz nu se poate interpreta textul de lege indicat in sensul ca nu se poate formula cerere de restituire decat daca exista avizul comisiei, intrucat s-ar adauga la lege, dimpotriva legiuitorul a prevăzând ca restituirea se poate face, dar cu avizul prealabil al comisiei.
Recurenta a mai arătat că în caz contrar, dacă s-ar considera corecta interpretarea instanței de apel, potrivit căreia cererea se respinge întrucât reclamanta nu a obținut avizul Comisiei, acțiunea nu ar fi trebuit respinsă ca neîntemeiată, ci aceasta obligație de a obține un aviz în vederea formulării cererii ar fi constituit un fine de neprimire al cererii, acțiunea urmând a fi respinsă ca inadmisibilă. Insă textul de lege nu prevede acest lucru, ci dimpotrivă ca unitatea deținătoare trebuie să obțină avizul Comisiei în vederea restituirii. Legiuitorul nici nu ar fi putut prevedea o asemenea interdicție de a depune cererea (lipsa avizului obținut de către solicitant) întrucât s-ar fi încălcat art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție. De asemeni, dacă s-ar merge pe raționamentul instanței înseamnă că, dacă această Comisie refuză să dea avizul reclamantei, aceasta este în imposibilitate de a-și apăra drepturile și de a se adresa instanței de judecată cu o cerere în obligarea unității deținătoare - fără nici un drept - a lucrării înregistrate în documentele contabile ale reclamantei. Or, în prezenta cauza nu este vorba despre o restituire administrativă a respectiv, ci dimpotrivă din cauza refuzului unităților deținătoare de a le restitui lucrarea au fost nevoiți să se adreseze instanței de judecată, acțiunea având drept temei juridic art. 1075, art. 480 civ și art. 274 proc.civ. Dacă pârâtele din prezenta cauză ar fi aplicat de bună voie disp. art. 80 alin 1 din Legea 182, recurenta nu ar fi ajuns în situația promovării prezentei acțiuni, în vederea obligării acestora la restituire.
Cât privește calitatea procesual pasiva a ui Național de Arta al României recurenta a arătat că această pârâta are calitate procesual pasivă având în vedere că Județean de Arta Pap redat revendicat, forma de împrumut, acestei pârâte în vederea organizării unei retrospective aparținând pictorului D. Ulterior aceasta pârâta a predat la rândul sau fostului CC al, fără acordul ui Județean de Arta Or, în condițiile în care recurenta reclamantă a împrumutat acestei pârâte și recurenta reclamantă nu și-a dat niciodată acordul că această pârâtă să împrumute unei alte unități, obligația de restituire a acesteia subzistă în solidar cu actuala deținătoare a.
Intimata Național de Artă al României a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs ș i apărările intima ților, Curtea a constatat fondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
Așa cum corect a reținut prima instanță "" realizat de pictorul Ghea ță a fost predat în anul 1966 sub formă de împrumut alături de alte două lucrări ale aceluiași autor către fostul Muzeu, actualul Muzeu Național de Artă al României în vederea organizării unei expoziții retrospective, dintre aceste trei lucrări doar două fiind restituite reclamantei, pictura solicitată prin acțiune, nefiind restituită cu toate că în anul 1968 reclamanta a solicitat printr-o adresă restituirea. Potrivit adresei nr. 806/1974 a fostului Muzeu lucrarea în litigiu a rămas în custodia fostei Gospodării de Partid, iar ulterior în anul 1985 fost predată Oficiului Economic. ucrarea a rămas la această unitate administrativă până în anul 1982 fost prelungită perioada de custodie a acestei lucrări, ulterior reclamantei s-a adus la cunoștință împrejurarea că s-a solicitat predarea custodiei către o altă instituție respectiv Oficiul Economic Central care s-a si realizat până în anul 1985. Din anul 1990, reclamanta a prelungit custodia acestei lucrări nefiind de acord cu transferarea acesteia la ultima instituție care a solicitat custodia. Prin hotărârea de Guvern nr. 115/1990 s-a desființat Oficiul Economic Central, iar bunurile aparținând acesteia au fost preluate pe bază de bilanț de către statul român prin organele centrale și locale ale acestuia. In condițiile acestea lucrarea solicitată de reclamantă rămâne în posesia actualei pârâte RA APPS, care nu deține nici un act asupra acestei lucrări.
La expertiza făcută asupra lucrării întocmită la solicitarea Tribunalului București în dosarul nr. 140/2005 de către experta (), a fost identificată ca fiind originalul acestei lucrări și care se află în acest moment cât și la data expertizării la 1, aflată în administrarea.
Apărarea intimatei în sensul că din adresa nr.4631/1968 (fila 8 dosar nr.15456/2003 al Jud.sector 1) rezultă că a existat acordul ca în cauză să rămână în custodia fostei Gospodării de Stat este nefondat având în vedere că această adresă este emisă de Comitetul de stat pentru cultură și artă Oficiul pentru organizarea expozițiilor de artă, fiind adresată CC la Secția gospodărie de partid, în conținutul ei fiind menționată și pictura în cauză, solicitarea fiind de a se restitui lucrările către muzeele de la care acestea proveneau ca urmare a închiderii expoziției pentru care acestea au fost împrumutate. Pe spatele acestui înscris a fost fotocopiată adresa nr.15/1980 prin care reclamanta în cauză solicita CC la Secția gospodărie de partid, transferul lucrării către această secție pentru a nu mai figura în inventarul său, cerere care a fost respinsă conform adresei nr.114/1980 (fila 20).
În ceea ce privește aplicarea art. 80 alin.1 din Legea nr. 182 din 25 octombrie 2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil (în prezent, după republicare, art.99)" unurile culturale mobile depuse în custodia unor instituții publice după data de 31 decembrie 1947 vor fi restituite de către instituțiile deținătoare persoanelor fizice sau juridice care le-au depus, potrivit dreptului comun, la cererea scrisă a acestora, cu avizul Comisiei Naționale a și ", de către instanța de apel, ca impediment la restituire, în lipsa dovedirii existenței avizului Comisiei Naționale a și, Curtea a constatat nelegală decizia atacată, având în vedere că, nterpretând sistematic Legea nr.182/2002 cu referire în mod special la art.53 care reglementează atribuțiile Comisiei Naționale a și rezultă că avizul acestei comisii are ca principal scop ținerea unei evidențe a bunurilor care fac obiectul acestei legi, neputând fi considerat un impediment la restituire.
Pe de altă parte, art. 80 alin.1 din Legea nr. 182 din 25 octombrie 2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil (în prezent, după republicare, art.99) reglementează modul de restituire aunurile culturale mobile depuse în custodia unor instituții publice după data de 31 decembrie 1947 de către instituțiile deținătoare,iar nu de către instanța de judecată care a fost sesizată de parte cu o cerere de restituire a bunului deținut fără un titlu legal, după ce în urma repetatelor cereri făcute de-a lungul timpului, inclusiv după apariția Legii nr.182/2000 nu a obținut un răspuns favorabil.
Oricum această lege nu prevede o procedură administrativă prealabilă sesizării instanței pentru a se pune problema verificării condițiilor de admisibilitate a acțiunii, conform art.109 proc. civ. raportat la art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție.
În consecință este întemeiat motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9.proc.civ.
Curtea a constatat nefondate motivele de recurs referitoare la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a ui Național de Arta al României având în vedere că a fost făcută dovada faptului că în speță se află în posesia RA APPS, iar nu a ui Național de Arta al României, astfel că, raportat la obiectul acțiunii obligarea la predarea intitulat () autor Ghea ță, nu există identitate între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic, în care dreptul corelativ constă în respectarea proprietății reclamantului.
Reclamantul a cerut obligarea pârâților în solidar la restituirea, dar această cerere nu poate justifica în speță calitatea procesuală pasivă a ui Național de Arta al României, întrucât obligația de restituire a nu este solidară, reclamantul neavând alegerea de a cere oricărui debitor executarea integrală a prestației care formează obiectul obligației, conform art.1039 civ. Atât timp cât este deținut în fapt de către RA APPS, în mod evident nu poate fi restituit de către o altă persoană. Mai mult, solidaritatea pasivă trebuie dovedită, putând rezulta din convenția părților sau din lege.
Faptul că reclamanta ar fi împrumutat pârâtei Național de Artă al României și că recurenta reclamantă nu și-ar fi dat acordul că această pârâtă să împrumute unei alte unități, nu face dovada solidarității pasive, atât timp cât nu s-a făcut dovada existenței unei convenții care să conțină acordul ambilor pârâți în acest sens. În cazul contractului de comodat(împrumut) dacă comodatarul refuză restituirea bunului comodantul are drept de opțiune între două acțiuni, o acțiune reală în revendicare și o acțiune personală care derivă din contract, care nu poate fi formulată împotriva terților care ar deține lucrul împrumutat. Dacă comodatarul nu se mai află în posesia bunului, întrucât a încredințat bunul unei alte persoane, comodantul va putea acționa împotriva terțului pe cale oblică, subrogându-se în drepturile comodatarului, putând cere de asemenea despăgubiri de la comodatar.
În speță, acțiunea formulată este una reală, iar nu una izvorând din contract, neaplicându-i-se regulile speciale din materia creanțelor.
În consecin ță, în temeiul art.312 alin.1-3 raportat la art.304 alin.1 pct. 9. proc. civ. Curtea va admite recursul, va modifica în parte decizia recurată în sensul că, în temeiul art.296 raportat la art.295 proc. civ. va respinge apelul declarat de RA, ca nefondat, va menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul - reclamant Județean de Artă împotriva deciziei civile nr. 821/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți Național de Artă al României, Regia Autonomă Administrația și Protocolului de Stat, Ministerul Culturii și Cultelor și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Modifică în parte decizia recurată în sensul că:
Respinge apelul declarat de RA APPS, ca nefondat.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.MP
.red./
2 ex./27.04.2009
Jud. Apel, Secția a III-a Civilă
,
Președinte:Melania StanciuJudecători:Melania Stanciu, Mihaela Paraschiv, Silvia Pană
