Obligație de a face. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 05.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Melania
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 716A/7.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă Asociația de Locatari -.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta - pârâtă, reprezentat de avocat cu împuternicirea avocațială nr. -/14.01.2009 aflată la fila nr. 12 din dosar și intimata - reclamantă Asociația de Locatari -, reprezentată de mandatar -, cu procură specială aflată în copie la fila nr. 10 din dosarul nr- al Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la termenul anterior s-a dispus amânarea judecării cauzei în vederea legalei citări a intimatei - reclamantă Asociația de Locatari -.
Curtea, verificând conținutul procurii autentificată prin încheierea de autentificare nr. 1384/01.09.2006, aflată la fila nr. 10 din dosarul nr- al Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, o apreciază acoperitoare și pentru prezenta cale de atac.
La interpelare Curții, în sensul de a preciza dacă are studii juridice, reprezentantul intimatei - reclamante Asociația de Locatari - învederează că are studii juridice și prezintă legitimație nr. 9, din care rezultă că este consilier juridic la SC.
Totodată, arată că nu este prieten cu președintele intimatei - reclamantă Asociația de Locatari - și a primit mandat să reprezinte intimata - reclamantă.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantului intimatei - reclamantă Asociația de Locatari - că, potrivit art. 68 alin. 5 Cod procedură civilă, nu poarte formula orale în fața instanței, partea având posibilitatea depunerii de concluzii scrise.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei - pârâtă învederează că la termenul de judecată anterior s-a constatat lipsa de procedură cu partea adversă care fusese citată sub denumirea de Asociația de proprietari - în loc de Asociația de Proprietari -.
Continuând, arată că la fond cauza s-a judecat în contradictoriu cu o Asociație de Proprietari, iar în apel hotărârea s-a pronunțat în contradictoriu cu o Asociație de Locatari.
Subliniază că partea cu care se judecă clienta sa este Asociația de Locatari -.
De asemenea, apreciază că situația învederată nu reprezintă o eroare materială și solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru ca judecata să se poarte între părțile prezentei pricini.
Totodată, arată că în faza procesuală a apelului a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, cu martori și cu interogatoriul, dar Tribunalul a respins această cerere, reținând că "având în vedere că nu s-au numit martorii și nu s-au indicat adresele acestora, că nu au fost formulate întrebările pentru administrarea probei cu interogatoriul, va respinge aceste probe, iar cu privire la proba cu înscrisuri, apreciază că acestea puteau fi depuse până la acest termen de judecată".
Subliniază că martorii fuseseră indicați și audiați la fond și, prin urmare, erau cunoscute atât numele cât și adresele acestora.
În ceea ce privește proba cu interogatoriul învederează că această probă nu putea fi respinsă ca inadmisibilă pe motiv că nu fuseseră precizate în scris întrebările. Arată că, în situația în care proba i-ar fi fost încuviințată, ar fi depus întrebările formulate în scris, iar dacă partea pe care o reprezintă nu ar fi făcut acest lucru, putea fi decăzută din dreptul de a mai administra proba cu interogatoriul.
Reiterează susținerea potrivit căreia nu putea fi respinsă proba cu interogatoriul ca inadmisibilă și, pentru cele învederate anterior, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Totodată, precizează că recurenta - pârâtă înțelege să mențină și să susțină și criticile aduse prin motivele de apel, critici pe care le reiterează și prin prezentul recurs.
Formulează concluzii admitere a recursului promovat de către partea pe care o reprezintă, cu cheltuieli de judecată și solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimatei - reclamantă Asociația de Locatari -, având în vedere că nu poate formula concluzii orale, solicită respingerea recursului și arată că va depune concluzii scrise.
Curtea dispune încheierea dezbaterilor și reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 716A/7.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă Asociația de Locatari -.
CURTEA
Pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, față de dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 716A/7.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă Asociația de Locatari -.
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 716A/7.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă Asociația de Locatari - la data de 12.03.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 12.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 716A/7.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă Asociația de Locatari -.
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 716A/7.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă Asociația de Locatari - la data de 19.03.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 165
Ședința publică din data de: 19.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 716A/7.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă Asociația de Locatari -.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.03.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 12.03.2009, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.03.2009, când în aceeași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2703/13.04.2006, pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria sectorului 6 B, a admis cererea precizată-formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI - împotriva pârâtei care a fost obligată să restituie reclamantei actele originale ale asociației, aferente perioadei august 2002 - august 2005, respectiv: registrele de casă, statele de plată, chitanțierele reprezentând încasările, facturile emise de furnizori, chitanțele cu care s-au plătit furnizorii, registrele fond rulment, registrele fond reparații, listele de întreținere, procesele verbale și convențiile civile de prestări servicii, în baza cărora s-au efectuat lucrările la scările 1, 2, 3 și 4 sub sancțiunea de daune cominatorii de 20 RON/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii până la executarea obligației.
Pentru a se pronunța această soluție, s-a reținut că debitoarea nu a dovedit nicio cauză exoneratoare de răspundere, astfel că prezumția de vină ce operează în contra sa nu a fost răsturnată, astfel că cererea fundamentată pe dispozițiile art. 1075 Cod civil, art. 5.4, 5.5 din anexa 1 la HG nr. 400/ 2003 și art. 18 alin. 6, art. 24 din anexa 2 la HG nr. 400/2003 a fost găsită întemeiată, fiind admisă.
În termen legal, împotriva acestei decizii, pârâta a formulat apel criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 1342/10.10.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă, s-a anulat ca netimbrat apelul, însă prin decizia civilă nr. 844/24.04.2007, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IV-a Civilă s-a admis recursul declarat de recurenta declarat de aceeași pârâtă și s-a casat decizia recurată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, apreciindu-se că în mod eronat instanța de apel a invocat din oficiu excepția netimbrării apelului, deși apelanta depusese recipisa de consemnare a acesteia.
Cu ocazia rejudecării apelului, prin decizia civilă nr. 1082/27.09.2007, Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, a admis excepția nulității apelului declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinței civile nr.2703/2006, pronunțată de Judecătoria sectorului 6
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că cererea de apel este nulă conform art. 287 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, deoarece nu este semnată de apelantă. Apelanta, deși a fost citată pentru termenul de judecată din 27.09.2007, cu mențiunea de a semna cererea de apel, nu s-a prezentat la instanță și nu a semnat cererea.
Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs de către pârâta care a fost admis prin decizia 356/27.02.2008, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin decizia civilă nr. 716A/7.05.2008, Tribunalul București, Secția a V-a Civilă a apreciat că prima a stabilit corect existența obligației de predare a documentelor. S-a constatat că apelanta nu a dovedit apărarea invocată prin întâmpinarea formulată la prima instanță precum și prin cererea de apel privind ridicarea acestor documente de la birourile asociației de locatari, potrivit proceselor verbale din 20 și 22 octombrie 2005.
Astfel, prin procesele verbale menționate încheiate cu ocazia primirii de către apelantă a documentelor, aceasta s-a obligat la restituirea documentelor "în baza unui proces verbal". Prin întâmpinare, aceasta a susținut că la cererea de predare a documentelor adresată de președintele asociației în 20 octombrie 2005, răspuns că documentele se află la birourile asociației. Cererea de predare a documentelor s-a făcut ca urmare a hotărârii Adunării Generale din 9.10.2005 (la care apelanta a fost prezentă, conform recunoașterii sale), potrivit cu care, pentru stabilirea situației financiare a blocului s-a contractat efectuarea unei expertize contabile, de către un expert autorizat.
În consecință, din această împrejurare, tribunalul a apreciat că la data de 20 octombrie 2005, apelanta cunoștea despre obligația sa de restituire a actelor și nu a dovedit îndeplinirea acestei obligații. Teza susținută de apelantă că actele s-ar fi aflat în birourile asociației nu a fost susținută de vreo probă, iar dacă ar fi real, apelanta ar fi trebuit să fie prezentă la încheierea procesului-verbal de restituire, așa cum s-a obligat și să poată prezenta acest înscris. Invitația de a fi prezentă la inventarierea actelor este recunoscută de apelantă prin întâmpinarea formulată la cererea de chemare în judecată.
Instanța de apel a mai apreciat că judecătoria în mod legal a soluționat excepția excepția prematurității, în sensul respingerii ei, având în vedere că pentru executarea unei obligații nu este necesară formalitatea punerii în întârziere, întrucât art. 1079 cod civil reglementează modalitățile în care debitorul se pune în întârziere, astfel că această condiție nu se cere decât în cazurile expres prevăzute de lege (daune interese, rezoluțiunea contractului etc.).
Pe de altă parte, art. 1081 Cod civil se referă la daunele interese pentru neexecutarea unei obligații contractuale, care se stabilesc, în suma totală, la cererea creditorului, prin hotărâre; daunele cominatorii însă reprezintă o garanție a creditorului pentru executarea obligației stabilite prin hotărâre, acestui mijloc de constrângere al debitorului, nefiindu-i aplicabile.
Potrivit dispozițiilor art. 17 din OG 85/2001 (în vigoare la data pronunțării hotărârii apelate), Asociațiile de locatari existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, în clădirile ale căror apartamente au fost dobândite în proprietate în condițiile legii și care nu au fost reorganizate în asociații de proprietari potrivit prevederilor Legii nr. 114/1996, cu modificările și completările ulterioare, sunt recunoscute ca asociații de proprietari, motiv pentru care și excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei, invocată prin motivele de recurs, a fost respinsă ca neîntemeiată.
În termen legal, împotriva acestei decizii pârâta a promovat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta susține că decizia este nelegală întrucât în dispozitivul sentinței s-a reținut că în cauză calitatea de reclamantă a avut-o Asociația de Proprietari, pe când din dispozitivul deciziei recurate reiese că pârâta a redevenit Asociație de Locatari (acesta fiind statul juridic real al intimatei)
Recurenta susține că a invocat ca motive de apel acest aspect, în sensul că Asociația de Locatari nu a dobândit personalitate juridică întrucât nu s-a transformat în Asociație de Proprietari, iar în baza acestei critici apelul său ar fi trebuit admis și cauza trimisă spre rejudecare la prima instanță.
Însă, instanța de apel a pronunțat hotărârea în contradictoriu cu Asociația de Locatari, deși în cuprinsul tuturor actelor de procedură efectuate în dosarul de apel se menționează Asociația de Proprietari în calitate de intimată reclamantă.
Pe de altă parte, recurenta susține că decizia instanței de apel este nelegală și pentru aceea că în ședința publică din data de 07.05.2008, când apelul a și fost judecat, în prealabil, a pus în discuție probele solicitate prin motivele de apel, respectiv înscrisuri, martori și interogatoriu, însă probatoriul său a fost respins în totalitate.
Pentru respingerea cererii sale tribunalul a motivat prin aceea că nu s-ar fi arătat martorii propuși și nu s-au indicat adresele acestora, că nu au fost formulate întrebările pentru administrarea probei cu interogatoriu, iar în ce privește proba cu înscrisuri, s-a concluzionat că acestea puteau fi depuse până la termen, astfel că s-a constatat cauza în stare de judecată și apelul a fost soluționat.
Recurenta învederează că la aprecierea utilității și concludenței unei probe, regula în materie este cea prevăzută de art. art. 167 Cod procedură civilă, respectiv să se aprecieze în ce măsură aceasta ar putea să ducă la dezlegarea pricinii.
Respingând însă probele solicitate, tribunalul nu a motivat de ce administrarea acestora nu ar fi putut duce la dezlegarea pricinii. Neindicarea martorilor sau a adreselor acestora poate atrage cel mult decăderea în condițiile art. 186 Cod procedură civilă și nicidecum la inadmisibilitatea probei.
În ceea ce privește interogatoriul, obligația celui care solicită această probă de a formula întrebările în prealabil subzistă doar în procesele de fond funciar, astfel cum sunt acestea definite prin art. 1 și 4 lit. c din Titlul XIII din Legea 247/2005, astfel: "proba cu interogatoriu nu va fi încuviințată decât dacă partea care propune această probă pune la dispoziție la termenul la care se dezbate admisibilitatea acestei probe, lista întrebărilor la care trebuie să răspundă cealaltă parte".
Ca atare, aceste dispoziții fiind de strictă interpretare nu au aplicabilitate în alte cauze decât cele de fond funciar.
În ce privește înscrisurile solicitate, recurenta susține că măsura instanței este neclară, dată fiind motivarea referitoare la această probă, respectiv ca acestea ar fi putut fi depuse până la termenul de judecată, primul de altfel în cauză.
Motivarea instanței este fără un suport legal deoarece recurenta pretinde că nu a identificat un text de lege care să condiționeze admisibilitatea probei cu înscrisuri de depunerea lor în prealabil.
Ca și în cazul celorlalte probe, cu martori și cu interogatoriu, nedepunerea înscrisurilor la termenul de judecată acordat, după ce în a fost anterior încuviințată, poate atrage cel mult decăderea părții din proba solicitată și deja încuviințată, iar nu respingerea ei ca inadmisibilă.
Recurenta a învederat totodată că menține criticile formulate prin motivele de apel pe care le reiterează și în prezentul recurs.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare la motivele de recurs prin care a solicitat menținerea deciziei instanței de apel.
În recurs, nu s-au administrat înscrisuri noi, cele depuse la termenul de judecată din 15.01.2009 în fața Curții regăsindu-se deja în dosarul de fond, astfel cum s-a și susținut de altfel de apărătorul recurentei, conform celor consemnate în încheierea de ședință.
Recursul formulat este nefondat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, văzând criticile formulate prin motivele de recurs și examinând decizia recurată în baza acestora, Curtea constată că nu sunt întrunite condițiile niciuneia dintre ipotezele de nelegalitate pe care recurenta le-a indicat, astfel cum ele vor fi recalificate potrivit celor ce urmează.
Recurenta în preambulul motivelor de recurs indică generic drept ipoteze de nelegalitate pe temeiul cărora își susține calea de atac, prevederile art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Cum cele dezvoltate ca motive de recurs sunt cele anterior redate, Curtea constată că niciuna dintre susținerile recurentei nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă - depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, în pct. 7 - decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, după cum nici teza art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă nu este incidentă, cu referire la criticile recurentei, deoarece pricina dedusă judecății a avut ca obiect obligație de a face, iar nu un act juridic ale cărui clauze să fi fost eronat interpretate de instanța de apel.
Așa fiind, se apreciază că motivele învederate de recurentă sunt susceptibile de încadrare în prevederile art. 304 pct. 5 - încălcarea formelor de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, având în vedere susținerile referitoare la citarea intimatei și îndeplinirea altor acte de procedură cu o denumire greșită a acesteia Asociația de Proprietari, în loc de Asociația de Locatari cum era corect și, respectiv, în pct. 9 Cod procedură civilă - greșita aplicare legii, anume, a normelor procesuale în baza cărora puteau fi încuviințate și administrate probele în apel.
În ce privește inadvertența de denumire între Asociația de Locatari și Asociația de Proprietari, Curtea constată că această susținere conturează ideea de viciu de procedură cu intimata reclamantă la judecarea cauzei în apel.
Dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă sunt în sensul că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit pății o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Citarea viciată a unei părți este o neregularitate prevăzută de lege sub sancțiunea nulității, respectiv de art. 100 alin. 3 cu referire la art. 100 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă, fiind deci o nulitate expresă, însă din punct de vedere al caracterului normelor juridice încălcate, aceasta este o nulitate relativă, deoarece legea o subordonează dovedirii vătămării pății care o invocă, spre deosebire de nulitățile absolute în cazul cărora vătămarea se presupune până la proba contrarie (art. 105 alin. 2 teze finală), ceea ce nu înseamnă că nulitățile chiar și absolute, sunt necondiționate de existența vătămării.
Pe de altă parte, prevederile art. 108 alin. 2 Cod procedură civilă dispun că celelalte nulități (cu excepția celor de ordine publică), se declară numai după cererea părții care are interes să le invoce, dispoziții în raport de care Curtea apreciază că recurenta nu justifică un interes procesual.
O asemenea evaluare a interesului de a se invoca o nulitate procesuală, fie expresă, fie virtuală, se realizează prin raportare la scopul formelor de procedură a căror încălcare se reclamă.
Or, citarea părților are ca principal finalitate ca acestea să poată participa la judecată, să își formuleze apărări, să propună probe, să participe la dezbaterea cauzei cu respectarea principiului contradictorialității, fiind o garanție esențială a însuți dreptului la apărare.
Față de cele anterior redate, rezultă că nelegala citare a părții adverse nu ar putea fi invocată prin motivele de recurs ca în speță, întrucât recurentei nu i-a fost pricinuită vreo vătămare, ci această nulitate ar fi fost exclusiv la îndemâna intimatei care însă nu a promovat recurs (și care de altfel, a participat prin mandatar la termenul la care apelul pârâtei a fost judecat, caz în care o eventuală nulitate s-a acoperit prin prezența în instanță, conform art. 89 alin. 2 Cod procedură civilă).
În plus, Curtea mai constată că în dispozitivul deciziei recurate în calitate de intimată reclamantă este menționată Asociația de Locatari și nu Asociația de Proprietari, astfel că decizia este opozabilă acestei persoane juridice, în concordanță cu statutul juridic al acesteia; în ce privește viciile pe care recurenta le-a susținut cu privire la sentința primei instanțe, acestea nu ar putea fi analizate direct în recurs, așadaromisso medio.
Se constată însă că pârâta a valorificat această greșită menționare a reclamantei ca Asociație de Proprietari în sentință pe calea excepției lipsei capacității de folosință a reclamantei, întrucât nu s-a transformat în termen legal în Asociație de Proprietari, excepție respinsă de instanța de apel prin referire la art. 17 din OG 85/2001, normă în vigoare la data pronunțării sentinței (13.04.2006), act normativ abrogat prin Legea 230/2007 și cu privire la care nu s-au formulat critici în recurs.
Motivele de recurs încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv greșita aplicare de instanța de apel a dispozițiilor ce guvernează încuviințarea și administrarea probelor în apel, sunt de asemenea nefondate.
Astfel, recurenta critică motivarea dată de tribunal respingerii probelor sale indicate prin cererea de recurs, susținând între altele, că nu există un temei legal pentru obligația reținută în sarcina sa să fi indicat numele și adresele martorilor prin cererea de apel sau să fi formulat deja interogatoriul pentru partea adversă.
Curtea constată că recurenta nu a fost prezentă la termenul la care apelul a fost judecat, deși a fost legal citată, iar pe de altă parte, nu a depus la dosar o cerere de amânare sau vreo altă cerere prin care să argumenteze solicitarea sa de probe formulată prin chiar cererea de apel, fiind într-o inactivă, cu toate că legea procesuală stabilește prin art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, îndatorirea părților de a urmări în condițiile legii desfășurarea și finalizarea procesului.
Este de principiu că prezența părții în instanță nu împiedică instanța să procedeze la judecarea cauzei dacă cealaltă parte este prezentă și dacă sunt îndeplinite celelalte condiții legale referitoare la cercetarea judecătorească, după cum nici absența ambelor părți nu ar împiedica judecarea cauzei, dacă cel puțin una dintre ele a cerut judecata în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Cu toate acestea, în îndeplinirea rolului activ prevăzut de art. 129 alin. 4 și 5 Cod procedură civilă, tribunalul a supus dezbaterii părții prezente probele solicitate prin motivele de apel și s-a pronunțat asupra acestora potrivit celor ce reieșeau din dosar.
Este reală susținerea recurentei că încuviințarea probelor se realizează în raport de concludența, pertinența și utilitatea lor pentru soluționarea cauzei, conform art. 167 Cod procedură civilă, însă pentru ca instanța să poată face această evaluare în vederea încuviințării probelor, în absența unor justificări în cuprinsul motivelor de apel din care să reiasă tematica probelor solicitate și fără indicarea obiectivului pentru fiecare probă solicitată, soluția respingerii acestora este legală.
Potrivit art. 287 alin. 2 Cod procedură civilă (cu referire la cuprinsul cererii de apel), când dovezile propuse sunt martori sau înscrisuri nearătate la prima instanță, se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile art. 112 pct. 5 Cod procedură civilă, norma de trimitere prevăzând necesitatea anexării înscrisurilor la cerere în copii suficiente pentru instanță ca și pentru comunicare părților potrivnice, textul indicat prevăzând și obligația de indicare a numelui și adreselor martorilor.
Prin urmare, recurenta a susținut în mod nefondat inexistența unei norme procesuale cu acest conținut, norme a cărei aplicare instanța de apel a făcut-o cu privire la probele solicitate, probe care în apel puteau fi solicitate prin cererea de apel sau la prima zi de înfățișare în apel, termen la care recurenta-pârâtă nu a fost prezentă, astfel că își invocă propria culpă pentru a pretinde o vătămare procesuală, contrar dispozițiilor art. 108 alin. 4 Cod procedură civilă.
În ce privește înscrisurile, Curtea constată în plus, că deși complinirea materialului probator cu noi înscrisuri se putea realiza inclusiv în recurs, așa cum deja s-a arătat, la termenul de judecată din 15.01.2009, aceasta învederat că depune la dosar înscrisuri care deja se aflau în dosarul de primă instanță (și la care chiar reclamanta făcea trimitere prin cererea de chemare în judecată, anexându-le cererii) și că nu mai are alte înscrisuri de administrat.
Referirea recurentei că reiterează în fața instanței de recurs criticile pe care le-a formulat prin motivele de apel, nu poate fi interpretată ca o veritabilă critică de nelegalitate, întrucât prin motivele de apel, pe lângă cele la care s-a făcut anterior referire în cuprinsul prezentei decizii, aceasta a susținut motive de netemeinicie a soluției primei instanțe.
Or, asemenea critici pot fi formulate prin apel dat fiind caracterul devolutiv al căii de atac, însă ele nu sunt compatibile cu recursul, întrucât instanța de recurs nu poate reaprecia probele cauzei în condițiile abrogării art. 304 pct. 11 prin OUG 138/2000, motivele de recurs fiind cele limitativ prevăzute prin art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, normă imperativă și de ordine publică.
În raport de cele anterior expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 716A/7.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă ASOCIAȚIA DE LOCATARI -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red. CN/2 ex.
Judecători apel - Secția a V-a Civilă
și
Președinte:Carmen Georgeta NegrilăJudecători:Carmen Georgeta Negrilă, Georgeta Stegaru, Melania
