Obligație de a face. Încheierea /2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTOR 2: Violeta Stanciu
Grefier - - --
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de pârâții SC TOTAL, cu sediul în P,-, județul P și SC 1 MAI SA P, cu sediul în 1 2. nr. 1, județ P, împotriva sentinței civile nr. 994 pronunțată la data de 7 mai 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, domiciliat în P,-,. 33,. S 2,.11, jud. P, domiciliată în P,-, jud. P și intimata-pârâtă B, cu sediul în str. - av., nr. 50, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantele pârâte SC TOTAL P reprezentată de avocat din Baroul Prahova, SC 1 MAI SA P, prin consilier juridic și intimații-pârâți G reprezentat și asistată de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimata-pârâtă
Procedura este legal îndeplinită.
Apelurile scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru intimații reclamanți depune la dosar un set de înscrisuri noi în combaterea motivelor de apel, cu borderou, respectiv adresa nr. -/2007 a Primăriei Municipiului P, cererea nr. 122/17.10.2002 prin care solicită eliberarea unui document referitor la soluționarea notificării, cererea nr. -/2009 adresată Inspectoratului pentru Situații de Urgență P, adresa nr. 20232 din 5.01.2010 a Inspectoratului pentru Situații de Urgență P, comunicate apelanților.
Avocat pentru apelanta pârâtă SC TOTAL și consilier juridic pentru apelanta pârâtă SC 1 MAI SA, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de înscrisurile noi depuse la dosar la acest termen de judecată.
La a doua strigare a cauzei, părțile pe rând prin reprezentanți, arată că nu au alte cereri și solicită cuvântul în dezbateri.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat pentru apelanta pârâtă SC TOTAL, susține oral motivele de apel depuse în scris la dosar, arătând în esență că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune motivat de faptul că actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat după depunerea notificării de către autoarea reclamanților.
Al doilea motiv de apel se referă la împrejurarea că instanța de fond nu a fost investită cu nulitatea absolută a contractului, ignorând faptul că, cele două contracte din anii 1999 și 2000 au fost încheiate cu fostul Contractul de vânzare cumpărare a cărui nulitate absolută se solicită este un act perfect valabil, încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul încheierii și care reprezintă o finalitate a contractelor de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare.
În ce privește aspectele de netemeinicie, arată că instanța a dispus restituirea unei suprafețe de teren ce face parte dintr-o cale de acces mai mare, folosită de mai multe persoane fizice și juridice. Precizează că pe acest unic drum, se face accesul mașinilor de intervenție, respectiv pompieri, salvare, etc. iar restituirea suprafeței în cauză ar reprezenta imposibilitatea folosirii acestui drum potrivit destinației sale.
Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii. În subsidiar, solicită admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței atacate, numai pentru suprafața de teren revendicată.
Consilier juridic pentru apelanta pârâtă SC 1 MAI SA susține oral motivele de apel depuse în scris la dosar, arătând în esență că instanța de fond în mod greșit respins excepția prescripției dreptului la acțiune privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, motivat de faptul că nu pot fi aplicate dispozițiile art. 45 din Legea 10/2001.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de B, instanța de fond în mod greșit a admis-o, în condițiile în care aceasta este instituția care a realizat privatizarea societății, fiind și cea investită cu soluționarea notificărilor.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, motivând la fel de sumar că acesta a fost încheiat la data de 2 octombrie 2001, deci după data de 14 februarie 2001, fără a menționa susținerile referitoare la existența contractelor de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, încheiate între cele două pârâte între anii 1999 și 2000.
Referitor la restituirea în natură a suprafeței de 65 teren, instanța de fond a admis capătul de cerere fără să rețină faptul că este o cale de acces, în indiviziune, folosit de persoane fizice și juridice, iar trecerea acestuia în proprietatea unei singure persoane ar bloca accesul în zonă, mai ales în situații de urgență.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Avocat pentru intimații reclamanți solicită respingerea ambelor apeluri ca nefondate și menținerea sentinței pronunțate în cauză ca legală și temeinică.
Solicită a se avea în vedere că la data de 20 martie 2001 părțile au formulat notificare la care nu au primit nici un răspuns, astfel că au fost nevoite să formuleze acțiune în justiție, pentru obligarea restituirii în natură a terenului în suprafață de 510. Inițial acțiunea a fost respinsă, apoi apelul respins pe motivul prematurității sesizării instanței, însă ulterior, au fost casate hotărârile pronunțate în cauză și trimisă cauza spre rejudecarea apelului, la Curtea de APEL PLOIEȘTI. Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâtei SC SA la restituirea unei suprafețe de teren de 251,5, pentru restul precizând că aparține unor persoane care nu au fost părți în proces.
Apreciază că este irelevantă apărarea apelantei pârâte SC SA, în sesul că s-ar fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare, anterior datei de 14 februarie 2001 și total nefondată.
Referitor la calea de acces, potrivit planurilor de situație, prin restituirea suprafeței solicitate ar rămâne suprafața de 1,2, deci suficient pentru a se putea circula. Mai mult, arată că a depus la dosar adeverință de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență P, care atestă că se poate interveni cu utilaje atât pe suprafața aflată în indiviziune cât și din strada - -.
În ce privește ieșirea din indiviziune, arată că la efectuarea expertizei a fost prezent reprezentantul SC TOTAL P, care a fost de acord cu poziționarea făcută de expert, fără obiecțiuni.
Solicită respingerea apelurilor ca nefondate. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru apelanta pârâtă SC TOTAL P, solicită admiterea apelului declarat de apelanta pârâtă SC 1 MAI
Consilier juridic pentru apelanta pârâtă SC 1 MAI P, în replică, referitor la afirmația intimaților reclamanți că reprezentantul societății a fost de acord cu poziționarea expertului, fără obiecțiuni, solicită a se avea în vedere că a fost de acord numai cu situarea acestuia în continuarea terenului.
Referitor la apelul declarat de pârâta SC TOTAL P, solicită admiterea acestuia.
CURTEA:
Având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, în consecință,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la 22 ianuarie 2010.
Pronunțată în ședință publică azi 15 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător,
C - - -
Grefier,
- --
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 9
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2010
Președinte - C -
Judecător - - -
Grefier - - --
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de pârâții SC TOTAL, cu sediul în P,-, județul P și SC 1 MAI SA P, cu sediul în 1 2. nr. 1, județ P, împotriva sentinței civile nr. 994 pronunțată la data de 7 mai 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, domiciliat în P,-,. 33,. S 2,.11, jud. P, domiciliată în P,-, jud. P și intimata-pârâtă B, cu sediul în str. - av., nr. 50, sector 1.
Dezbaterile părților au avut loc în ședința publică din data de 15 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie când, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus și a dat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra apelului cauzei de față, constată:
Prin acțiunea înregistrata la Judecătoria Ploiești sub nr-, reclamanta, prin procurator chemat în judecata pe pârâtele SC 1 MAI SA SA și SC TOTAL P, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două pârâte și autentificat sub nr. 2151/3.10.2001 de BNP Asociați și; să se constate dreptul acesteia la restituirea în natură suprafeței de 72 mp teren situat în P,--9 și obligarea pârâtelor la restituirea acestei suprafețe și să îi permită accesul la proprietatea sa, pe drumul în indiviziune din strada - -.
În motivarea acțiunii, reclamanta arătat că în luna martie 2001 formulat conform Legii nr. 10/2001 notificarea nr. 2603/2001 către Primăria P, prin care a solicitat restituirea în natură a terenurilor cu suprafețele de 201 mp și 309 mp situate în P, str. - -, cu strada - -, notificare pe care Primăria P a trimis- spre soluționare pârâtei SC 1 Mai SA.
A precizat reclamanta că ulterior anului 1948 terenurile respective au fost expropriate fără însă primi despăgubiri, iar apoi au fost date în administrarea 1 Mai P, pârâta procedând la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu SC Total, autentificat sub nr. 2151/2001 prin care vândut un imobil compus din teren și construcții situat în P--9, fără ca aceasta să fie proprietara terenului, încălcând totodată și dispozițiile Legii nr. 10/2001 care interzic înstrăinarea bunurilor notificate de fostul proprietar.
A arătat reclamanta că urmare a derulării procedurii jurisdicționale împotriva pârâtei SC 1 Mai SA, în temeiul Legii nr. 10/2001, obținut hotărâre judecătorească irevocabilă care a constatat dreptul său de beneficia de măsura restituirii în natură terenului de la adresa mai sus indicată, identificat în raportul de expertiză topografică, precizând că în acea procedură nu se pot restitui decât 251,5 mp întrucât diferența face obiect al contractului de vânzare-cumpărare menționat anterior, încheiat intre cele două pârâte.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 20 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
În dovedirea acțiunii, reclamanta depus la dosar: copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2151/3.10.2001, notificarea nr. 2603/2001 adresată Primăriei Municipiului P, copia deciziei nr. 52/30.03.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, decizia nr. 984 a ICCJ, copia raportului de expertiză topografică întocmit în dosarul nr. 3271/2004 al Curții de Apel Ploiești de către expert și completarea la acest raport, copia proceselor verbale din 24.04.2007, 07.05.2007 și 14.05.2007 întocmite de BEJ în dosarul de executare nr. 81/2007, copia certificatului de deces al numitului, certificatul de moștenitor nr. 425/1987 eliberat de Fostul notariat de Stat Județean P, copia actului de vânzare încheiat la 16.08.1948 și autentificat sub nr. 1093.
Pârâta SC 1 Mai SA P formulat întâmpinare prin care invocat excepția de necompetență materială Judecătoriei Ploiești, excepția de prescripție dreptului la acțiune, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția puterii lucrului judecat, iar pe fondul cauzei solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Atașat întâmpinării, pârâta SC 1 mai SA depus la dosar: decizia nr. 52/2006 Curții de APEL PLOIEȘTI, raportul de expertiză topografică întocmit în dosarul nr. 3271/2004 al Curții de APEL PLOIEȘTI de expert, procesul-verbal din 14.05.2007 întocmit de BEJ în dosarul de executare nr. 81/2007 și copia sentinței nr. 1045/17.10.2003 Tribunalului Prahova.
La rândul său pârâta SC Total SRL P formulat întâmpinare, la termenul din 13.11.2007, prin care a invocat excepția de necompetență materială Judecătoriei Ploiești și excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția de necompetență materială Judecătoriei Ploiești invocată de cele două pârâte, acestea au arătat că în raport de temeiul legal al acțiunii reclamantei, respectiv Legea nr. 10/2001, competența de soluționare aparține Tribunalului Prahova, instanța în cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării.
Prin sentința civilă nr. 10156/13.11.2007 Judecătoria Ploiești admis excepția necompetentei materiale invocată de cele două pârâte și declinat competența de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului Prahova - Secția Civilă.
Pentru pronunța această sentință, instanța reținut că acțiunea cu care fost investită are trei capete de cerere, respectiv: constatarea nulității absolute contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două pârâte și autentificat sub nr. 2151/3.10.2001; constatarea dreptului reclamantei la restituirea în natură suprafeței de 72 mp teren situat în P- - 9, cu obligarea pârâtelor la restituirea acestei suprafețe precum și obligarea pârâtelor să-i permită reclamantei accesul la proprietatea acesteia, pe drumul în indiviziune din strada - -.
Întrucât reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 20 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată, care atrage competența de soluționare Tribunalului, și având în vedere și considerentele deciziei nr. IX din 20.03.2006 pronunțată de ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii, conform căreia în cazul refuzului persoanei juridice notificate, deținătoare imobilului, de emite decizie sau dispoziție motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri potrivit Legii nr.10/2001 persoana îndreptățită poate formula cerere împotriva acestui refuz tot la Secția Civilă Tribunalului în cărui rază teritorială își are sediul persoana juridică notificată, Judecătoria Ploiești apreciat că în cauză competența de soluționare aparține Tribunalului Prahova.
Cauza fost înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-.
La termenul de judecată din 24 ianuarie 2008 (fila 9), având în vedere că la dosar s- depus copia certificatului de deces la reclamantei (din care rezultă că aceasta decedat la 17.12.2007) și copia certificatului de moștenitor nr. 10/15.01.2008 privind succesiunea defunctei, conform căruia au calitatea de moștenitori ai acesteia: G - în calitate de fiu și - în calitate de fiică, instanța dispus introducerea în cauză acestora ca și continuatori ai acțiunii promovată de autoarea lor.
La același termen de judecată parata SC 1 Mai SA a solicitat introducerea în cauză Autorității Pentru Valorificarea Activelor Statului B, succesor legal al, susținând că notificarea depusă de reclamantă fost trimisă spre soluționare acesteia.
Prin încheierea din 4.04.2008 (47), instanța dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a SA
La termenul din 13.06.2008 pârâta SC formulat întâmpinare prin care invocând excepția lipsei calității procesuale pasive și arătând că dispozițiile art. 32 din OUG nr. 88/1997 invocată de pârâta SC 1 Mai SA nu au aplicațiune în cauză întrucât prin art. 32/4 din Ordonanța de Urgență menționată, forma actuală acestui articol nu obligă instituția publică la acordarea de despăgubiri către foștii proprietari, iar pe de altă parte nu sunt îndeplinite nici condițiile imperative ale celor două dispoziții, respectiv: existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în baza căreia persoana îndreptățită să poată solicita despăgubiri.
Această pârâtă a susținut că nu are calitate procesuală pasivă, referindu-se la faptul că este terț în contractul de vânzare-cumpărare imobile, cărui anulare se solicită prin acțiune, iar în exercitarea atribuțiilor ce- revin în procesul de privatizare nu are calitatea de proprietar al bunurilor, ci doar calitatea de acționar în numele statului, la aceste societăți.
La solicitarea reclamanților, instanța încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei SC 1 Mai SA și expertiză topografică cu obiectivele de identifica și poziționa pe schița de plan terenul în suprafața de 132 mp cumpărat de parata SC Total SRL la data de 3.10.2001, indiviz din suprafața de 618 mp; identificarea și poziționarea pe schița de plan terenului de 72 mp ce face parte integrantă din suprafața de 132 mp menționată anterior și identificată prin coordonatele descrise în ultima parte alin.5 de la pag. 1 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 2151/3.10.2001, indiviz din suprafața de 618 mp.
În cauză s- efectuat expertiză topografică de către expert .
La termenul de judecată din 2.04.2009 reclamanții și au depus o precizare la acțiune (fila 112), au solicitat constatarea nulității absolute contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două pârâte SC 1 Mai SA și SC Total SRL P, autentificat sub nr. 2151/3.10.2001 de BNP și; constatarea dreptului acestora la restituirea în natură suprafeței de 65 mp teren situat în P,--9 (identificat în raportul de expertiză topografică în planul de situație nr. 2, varianta 2) și obligarea pârâtelor la restituirea acestei suprafețe cât și obligarea pârâtelor să le permită reclamanților accesul la proprietatea acestora, reîntregită pe "drumul în indiviziune" cu acces din strada - -.
Cu privire la primul capăt de cerere reclamanții au arătat că își mențin solicitarea și temeiul de drept indicat prin răspunsul la excepțiile invocate - art.20 alin.41din Legea nr. 10/2001 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 Titlul I - art. 50, iar în ce privește capătul al doilea au arătat că l-au precizat în funcție de raportul de expertiză întocmit în cauză (varianta II-a, planul de situație nr. 2) solicitând doar suprafața de 65 mp.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța s-a pronunțat mai întâi, în conformitate cu dispozițiile art. 137 pr.civilă, asupra excepțiilor invocate de către pârâți.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2151/201, invocată de parata SC 1 Mai SA P, aceasta a fost respinsă, instanța a apreciat că în cauză nu au fost aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 privind termenul de un an pentru exercitarea acțiunii calculat de la data intrării în vigoare legii, întrucât vânzarea s- făcut după ce în prealabil autoarea reclamanților formulase notificare pentru restituirea imobilului preluat abuziv de către stat, iar pârâta SC 1 Mai SA tergiversat nepermis soluționarea acesteia.
Nici până la momentul actual această pârâtă nu emis decizie sau dispoziție ca răspuns la notificare, fapt ce determinat- pe autoarea reclamanților să formuleze acțiuni în justiție ( dosar nr. 6453/2003 al Tribunalului Prahova ), pentru obligarea pârâtei SC 1 Mai SA la restituirea în natură terenului de 510 mp, fosta proprietate autorilor, expropriată.
Inițial, această acțiune fost respinsă, atât în fond cât și în apel, pe motivul prematurității, însă în recurs ICCJ stabilit că se impunea casarea acestor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Ploiești, fapt ce nu poate însemna decât culpa pârâtei SC 1 Mai SA în tergiversarea nejustificată soluționării notificării.
Prin decizia nr. 52/30.03.2006 Curtea de Apel Ploiești admis apelul reclamantei, schimbat în parte sentința civilă nr. 1045/2003 Tribunalului Prahova în sensul că admis în parte acțiunea și obligat pârâta SC 1 Mai SA să restituie reclamantei în natură terenul în suprafață de 251,5 mp situat în P,--7, județul P, identificat în punctele A-e-b-a în schița de plan anexă la raportului de expertiză topo refacere întocmit de ing., pentru restul menționându-se că se află în posesia unor persoane care nu au fost părți în proces respectiv. Primăria municipiului P și SC Total care cumpărat- potrivit mențiunilor expertului - parte din teren în luna octombrie 2001, după intrarea în vigoare Legii nr. 10/2001.
Înalta curte de Casație și Justiției prin decizia nr. 984/5.02.2007 respins ca nefondate recursurile reclamantei și pârâtei SC 1 Mai SA împotriva deciziei nr. 52/2006 Curții de Apel Ploiești, reținând că prin Decretul nr. 528/1956 fost expropriată de la reclamantă și de la fostul său soț suprafața de 510 mp teren și că în mod corect instanța de apel hotărât că reclamanta este îndreptățită în temeiul Legii nr. 10/2001 la restituirea în natură doar terenului în suprafața de 251,5 mp, restul terenului fiind deținut de persoane juridice care nu sunt părți în proces.
Având în vedere că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, iar reclamanții au invocat drept temei al acțiunii, dispozițiile art. 20 alin.41din Legea nr. 10/2001 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 - Titlul art. 50, potrivit cu care " sub sancțiunea nulității absolute până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea", sub orice formă bunurilor imobile - terenuri și construcții notificate, tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, potrivit cu care reclamantul ar avea la îndemână acțiune în realizarea dreptului și nu una în constatarea nulității absolute, instanța apreciază că pentru aceleași rațiuni ale principiului disponibilității reclamanta are posibilitatea de opta calea de urmat, cu atât mai mult cu cât cauza dedusă judecății nu poate fi încadrată în dispozițiile art.118 pr.civilă ci într- procedură specială, respingând și această excepție.
Nici excepția autorității puterii lucrului judecat nu a fost întemeiată s-a impus respingerea acesteia, în cauză nu au fost întrunite condițiile prevăzute de art.1201 Cod civil, acțiunea de față neavând același obiect, aceleași părți și aceeași cauză cu cea soluționată în mod irevocabil prin decizia nr. 984/5.02.2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, drept pentru care a fost respinsă ca atare.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive B, invocată de această pârâtă, a admis-o, reținând că în conformitate cu art. 2 alin. 2 lit. din OUG nr. 296/2000, în cadrul activității sale și în exercitarea atribuțiilor ce îi revin în procesul de privatizare nu are calitatea de proprietar al bunurilor din patrimoniul societăților comerciale, ci doar aceea de acționar în numele statului la aceste societăți, nefiind răspunzător nici de mișcările care au loc în interiorul patrimoniului acestora.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că apărarea pârâtelor în sensul că s-ar fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare anterior datei de 14.02.2001, este total nefondată, acesta fiind încheiat la data de 3.10.2001, astfel cum este menționat în contractul în litigiu.
Având în vedere probatoriile cu înscrisuri administrate în cauză și apreciind că cele două pârâte au încheiat contractul de vânzare-cumpărare după ce în prealabil parata SC 1 Mai SA P fost notificată potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, instanța a admis acțiunea precizată și a constatat nulitatea absolută contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC 1 Mai Sa P și SC Total autentificat sub nr. 2151/3.10.2001.
Reținând că până în prezent reclamanții au dobândit în mare parte terenul în suprafață de 510 mp ce le- fost expropriat, respectiv prin decizia nr. 52/2006 Curții de Apel Ploiești - suprafața de 251,5 mp, iar prin dispozitia nr. 18986/15.10.2008 emisă de Primarul Municipiului P - suprafețele de 27 mp; 8,07 mp și 146 mp, în cauza de față prin precizarea la acțiune, reclamanții solicitând doar diferența de 65 mp, instanța a constatat dreptul acestora de beneficia de restituirea în natură suprafeței de 65 mp teren situat în P,--9, județul P, identificat conform raportului de expertiză topografică - varianta II-a și schița de plan anexă, prin punctele (3,4,a,b,B,c) și a obligat pârâtele la restituirea acestei suprafețe către contestatori.
Totodată, instanța a obligat pârâtele să permită accesul contestatorilor la proprietatea acestora pe drumul în indiviziune din schița de plan anexă (104), cu acces din strada - -.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC I MAI SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod greși a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, motivat de faptul că acțiunea trebuia formulată în termenul de 1 an de la data intrării în vigoare a Legii 10/2001 conform art. 45 din aceeași lege.
A mai arătat apelanta că s-a dat o soluționare greșită și în ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a B, instituție care trebuia să rămână ca parte în proces pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
Pe fondul cauzei, apelanta a arătat că nu există nicio cauză de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2151/2001, iar dispozițiile Legii 10/2001 nu pot retroactiva astfel încât să răstoarne toate raporturile constituite în baza nor legi anterioare și care sunt în vigoare și în prezent.
A solicitat apelanta a se face aplicarea în cauză a disp. art. 45 alin. 1 din Legea 10/2001, potrivit căruia " actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare având ca obiect imobile care cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării " societatea apelantă nefăcând altceva decât să îndeplinească măsurile impuse de FPS la acea vreme pentru accelerarea procesului de privatizare.
Totodată, apelanta a invederat că terenul în litigiu nu poate fi restituit reclamanților având în vedere natura acestui teren, el fiind un drum de acces deținut în indiviziune de pârâte, a cărui destinație nu poate fi schimbată întrucât s-ar bloca tot accesul în zonă.
O altă critică formulată de apelantă se referă la faptul că nu poate fi obligată la restituire întrucât este o societate comercială care la momentul intrării în vigoare a Legii 10/2001 era privatizată integral așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr. 26/12 09 2000 încheiat cu FPS B actualmente
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a le permite accesul în zonă pe drumul în indiviziune din str. - -, apelanta a solicitat respingerea acesteia, întrucât reclamanții pot avea acces la proprietatea lor atât din - -, cât și din str. - -.
Față de apelul formulat intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acestuia ca nefundat, arătând că nu le sunt aplicabile dispozițiile speciale ale Legii nr. 10/2001 privind termenul de 1 an pentru exercitarea acțiunii de la data intrării în vigoare a legii, deoarece vânzarea s-a făcut după ce în prealabil autoarea lor a formulat notificare pentru restituirea imobilului preluat abuziv, iar pârâta SC SA,a tergiversat nepermis de mult soluționarea notificării.
Au mai arătat intimații reclamanți că în raport de temeiul de drept invocat în susținerea acțiunii, respectiv art. 20 alin. 41din Legea nr. 10/2001 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 - Titlul 1 art. 50, se impune respingerea excepției prescripției invocată de cele două pârâte.
Se arată în continuare că este irelevantă apărarea apelantei în sensul că s-ar fi încheiat contracte de vânzare cumpărare anterior date de 14 febr. 2001, întrucât așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului contractul s-a încheiat după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond și pârâta SC TOTAL SRL a formulat apel prin care a invocat nelegalitatea acesteia, arătând că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât vânzarea a intervenit cu mul anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare, respectiv prin cele trei contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare.
A mai susținut apelanta că sentința este nelegală și datorită faptului că s-a pronunțat pe chestiuni care nu au fost puse în discuție, dispunând nulitatea contractului în integralitatea sa, când în realitate obiectul cauzei privea doar o suprafață de 65 mp.
Curtea examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, reține următoarele:
Referitor la critica formulată în sensul că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea constată că aceasta este nefondată având în vedere că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 20 alin. 41din Legea nr. 10/2001, text de lege care nu prevede un termen special pentru introducerea acțiunii în constatarea nulității absolute, și nu pe dispozițiile art.50( fost 45) din Legea nr. 10/2001 care instituie un termen special de prescripție de un an de la data intrării în vigoare a legii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a, Curtea constată că în mod corect a fost admisă de instanța de fond, având în vedere că s-a solicitat de către contestatoare numai restituirea în natură a suprafeței de teren, nu și măsuri reparatorii prin echivalent situație în care ar fi avut calitate procesuală pasivă. Pe de altă parte, această instituție nu a fost parte în contractul de vânzare cumpărare a cărui nulitate s-a solicitat a se constata, iar în litigiul anterior Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 984/2007( fila 11 dosar 14158/2007 - judecătoria Ploiești ) a stabilit că " nu a fost și nu este deținătoarea imobilului aflat în litigiu și nici nu a fost notificată în temeiul Legii 10/2001, așa încât nu poate fi obligată la măsuri reparatorii în baza acestei legi".
Pe fondul cauzei, Curtea constată că apelurile sunt fondate având în vedere că temeiul de drept invocat de reclamanți în susținerea acțiunii( art. 20 alin. 41din Legea nr. 10/2001) nu este aplicabil în speță pentru că dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2010 se referă la regii autonome, societate sau companie națională, o societate comercială la care statul este acționar ori asociat majoritar. Or, apelanta - pârâta SC SA este o societate comercială care la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001( 14 februarie 2001) era privatizată integral, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr. 26/12.09.2000 încheiat cu FPS
Potrivit dispozițiilor art.29 din Legea nr. 10/2001, societățile comerciale privatizate nu sunt entități investite cu soluționarea notificărilor și nici nu pot fi obligate la restituirea în natură, persoanele îndreptățite având dreptul la măsuri reparatorii constând în despăgubiri propuse de instituția publică care a efectuat privatizarea.
Pe de altă parte, alin. 41al art. 20 fost introdus prin Titlul 1 art. 1 pct. 50 din Lega nr. 247/2005, acest text de lege neexistând la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001( 14.02.2001) și nici la data încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 2151/3.10.2001, ceea ce înseamnă că acest contract este valabil pentru că la data încheierii lui nu exista interdicția de înstrăinare, iar potrivit art. 45 alin. 1 din Legea 10/2001" actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare având ca obiect imobile care cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării".
Un alt argument pentru care nu se poate constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare este acela că acest contract de vânzare cumpărare a fost încheiat cu bună credință, având la bază contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, ceea ce face aplicarea în speță a dispozițiilor art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 conform cărora " actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credință".
Față de aceste considerente, Curtea constată că nu există nicio cauză de nulitate a contractului de vânzare cumpărare, astfel încât nu poate fi restituită în natură suprafața de 65 mp solicitată de reclamanți, motiv pentru care acțiunea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Întrucât nu se poate restitui în natură suprafața de 65 mp, urmează a fi respins ca neîntemeiat și capătul de cerere privind obligarea pârâtelor de a permite accesul reclamanților pe "drumul în indiviziune " cu acces din str. - -.
Urmează a fi menținute restul dispozițiilor sentinței referitoare la excepțiile invocate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de pârâții SC TOTAL, cu sediul în P,-, județul P și SC 1 MAI SA P, cu sediul în 1 2. nr. 1, județ P, împotriva sentinței civile nr. 994 pronunțată la data de 7 mai 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, domiciliat în P,-,. 33,. S 2,.11, jud. P, domiciliată în P,-, jud. P și intimata-pârâtă B, cu sediul în str. - av., nr. 50, sector 1.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 994/7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător,
C - - -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./grefier
7 ex./18 febr. 2010.
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
f- Trib.
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Violeta Stanciu
