Obligație de a face. Decizia 202/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.202
Ședința publică din data de: 09.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta pârâtă SC SA împotriva deciziei civile nr.1063/01.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în contradictoriu cu intimatul reclamant -.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurenta pârâtă SC SA prin consilier juridic cu delegație de substituire la dosar, lipsind intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că cererea de recurs este netimbrată și că intimatul reclamant a fost citat cu copia motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei pârâte SC SA depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, timbru judiciar de 0,5 lei și învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei pârâte SC SA solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului formulat de și menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile nr.10405/29.11.2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 Solicită a se avea în vedere că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea greșită a legii - motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă și în mod nelegal instanța de apel a dat efecte modificării obiectului cererii și temeiului juridic al acțiunii efectuate de către intimata prin motivele de apel. Totodată arată că Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din 12.07.2004 invocată de apelant în cererea de chemare în judecată, ca reprezentând temeiul raportului juridic obligațional, a fost anulată prin sentința civilă nr.2726/28.04.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI a Comercială, definitivă și irevocabilă prin nerecurare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta pârâtă SC SA împotriva deciziei civile nr.1063/01.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în contradictoriu cu intimatul reclamant -.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B sub nr. 18705/301/06.10.2006, reclamantul, a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâtei să-i vândă reclamantului, ca titular de contract de închiriere, locuința din căminul de nefamiliști nr. 1, în executarea obligației asumate prin Hotărârea AGA din 12.07.2004.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 970, art. 1073 și art. 1077.civ, art. 1082.civ. art. 7 din Legea 85/1992, Legea 61/1990, art. 43 alin. 1, art. 47, precum si art. 134 alin 2, lit. f din Constituția României.
Prin sentința civilă nr. 10405/29.11.2007, Judecătoria Sectorului 3 Baa dmis excepția lipsei cauzei juridice și a respins pe acest motiv acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut din înscrisurile depuse la dosar faptul că Hotărârea AGA nr. 1 din 12.07.2004, pe care reclamantul o invocă drept temei juridic pentru obligarea pârâtei de a-i vinde locuința din căminul de nefamiliști nr. 1, fost anulată prin sentința civilă nr. 2726/28.04.2005 a Tribunalului București - Secția Comercială, definitivă și irevocabilă, astfel că reclamantul nu mai putea promova o acțiune care să aibă drept cauză juridică această hotărâre AGA.
Împotriva acestei sentințe, la data de 18.02.2008, reclamantul a declarat apel cererea sa fiind înregistrată sub nr. unic - pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă.
În motivare, reclamantul a arătat că el solicitase prin acțiune să fie obligată societatea pârâtă să încheie contractul de vânzare cumpărare a locuinței pentru care deține contract de închiriere, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/1992 și ale Decretului lege nr. 61/1990, cu obligarea pârâtei la plata de daune interese, în condițiile și forma prezentate în cererea introductivă.
Deși este indubitabil că hotărârea AGA a existat și a fost însușită de pârâta SA, totuși demersul judiciar al reclamantului se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 85/1992 și ale Decretului - Lege nr. 61/1990.
A mai arătat apelantul reclamant că în mod corect, atât instanța de fond, cât și cele de apel și recurs din dosarul ale cărui hotărâri le-a depus ca practică judiciară, au reținut același aspect în legătură cu acțiunile celorlalți chiriași.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția V-a civilă.
Prin decizia civilă nr. 1063/A din 1.09.2008, Tribunalul a apreciat că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
În mod greșit, prima instanță a apreciat drept cauză juridică a acțiunii hotărârea AGA din data de 12.07.2004, și nu dispozițiile legale expres invocate de reclamant ca temei al obligației de vânzare a locuinței, respectiv art. 7 din Legea nr. 85/1992 și Decretul Lege nr. 61/1990.
Pe cale de consecință, în mod cu totul neîntemeiat a fost admisă excepția lipsei cauzei juridice a acțiunii, cu motivarea că respectiva hotărâre AGA a fost anulată prin sentința civilă nr. 2726/28.04.2005 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, rămasă irevocabilă, deși temeiul juridic mai sus menționat al pretențiilor reclamantului subzistă.
Față de această împrejurare și față de dispozițiile exprese ale art. 297 alin. 1.pr.civ. Tribunalul a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare în fond la aceeași instanță, pentru a se analiza acțiunea reclamantului și în raport cu celelalte temeiuri de drept invocate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta SA, solicitând admiterea recursului și modificarea Deciziei civile nr. 1063/A/01.09.2008 pronunțate de Tribunalul București, în sensul respingerii apelului formulat de și menținerii ca temeinică și legală a Sentinței nr. 10405/29.11.2007 pronunțată de Judecătoria Sector 3 B având în vedere următoarele
Prin motivele de recus, recurenta a susținut că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă)
1. Obiectul acțiunii formulate de intimat a fost obligarea ei la executarea obligației asumate prin Hotărâre a AGA din 12.07.2004
Se poate observa și din motivarea cererii de chemare în judecată că toată argumentarea privind obligația recurentei de a vinde către locatarii din Căminele de nefamiliști spațiile deținute de aceștia derivă din actele societare și nu din acte normative. Astfel, se face referire la Decizii ale societății, Note de fundamentare, Raport de evaluare, toate aceste acte constituind baza de la care s-a pornit în adoptarea Hotărârii AGA din 12.07.2008, temeiul acțiunii formulate.
Mai mult, și în finalul acțiunii se arată de către intimat că solicită "admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, în condițiile prevăzute în Hotărârea AGA nr. 1/12.07.2004 și celelalte acte premergătoarea și la prețul stabilit prin raportul de evaluare întocmit de SA [..]."
Rezultă în mod evident că temeiul juridic al acțiunii inițiale formulate de către intimat la Judecătoria sector 3 fost actul societar reprezentat de către Hotărârea AGA a subscris ei din 12.07.2008.
2. Anularea Hotărârii AGA SA din 12.07.2008
Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din data de 12.07.2004, invocată de apelant în cererea de chemare în judecată, ca reprezentând temeiul raportului juridic obligațional, a fost anulată prin Sentința civilă nr. 2726/28.04.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, definitivă și irevocabilă prin nerecurare. Motivul anulării a fost că la adoptarea acesteia au fost încălcate în mod flagrant dispozițiile Legii nr. 31/1990 referitoare la procedura desfășurării adunărilor generale ordinare, respectiv lipsa procesului-verbal de ședință, lipsa unui secretariat al adunării, lipsa publicării procesului-verbal în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a
3. În mod nelegal instanța de apel a dat efecte modificării obiectului cererii și temeiului juridic al acțiunii efectuate de către intimat prin motivele de apel.
Față de cererile intimatului din acțiunea introductivă de instanță, recurenta consideră că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea principiului disponibilității reglementat de art. 129 alin. 6 din Codul d e procedură civilă, soluționând cererea apelantului doar în limitele trasate chiar de către el, fără a extinde cauza și obiectul acțiunii la aspecte ce nu au fost invocate în fața instanței de fond.
Din aceste motive era corectă soluția instanței de fond care a observat că actul pe care apelantul și-a întemeiat acțiunea (Hotărârea AGA din 12.07.2004) nu mai poate produce efecte juridice, având în vedere pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile de anulare a acestuia, motiv pentru care nu mai poate exista nici un raport obligațional.
Dacă se analizează motivele de apel formulate de către intimatul din cauză se observă că acesta încearcă să modifice atât obiectul cererii inițiale cât și temeiul juridic al acesteia, susținând că nu a solicitat obligarea subscrisei la punerea în aplicare a Hotărârii AGA din 12.07.2004 și că nu aceasta reprezintă temeiul juridic al acțiunii. Practic, față de modul de formulare a motivelor de apel, acțiunea formulată de către intimat o cu totul altă natură decât cea care a fost soluționată de instanța de fond.
Instanța de apel nu a observat aceste aspecte, nu a observat actele pe care le-a avut la dispoziție instanța de fond când a pronunțat sentința apelată, fără a reține, din aceste motive, tardivitatea modificării acțiunii.
O asemenea modificare a obiectului și temeiului cererii de chemare în judecată putea fi făcută de către reclamant doar in condițiile art. 132 Cod proc.civ, până la prima zi de înfățișare și nu prin motivele de apel.
În mod nelegal și fără verificarea actelor de procedură efectuate de către reclamant în prima fază procesuală a dosarului instanța de apel a reținut că prima instanță a apreciat în mod greșit drept cauză a acțiunii Hotărâre a AGA din data de 12.07.2004 și nu dispozițiile legale din Legea nr. 85/1992 și Decretul - Lege nr. 61/1990.
Față de faptul că ne aflăm în materia dreptului civil, unde primează principiul disponibilității, reclamantul fiind singurul în măsură să aprecieze asupra modului cum își coordonează demersurile procedurale, instanța de apel trebuia să sancționeze modificarea cererii de chemare în judecată prin motivele de apel și să analizeze cauza doar prin prisma motivării prezentate în fața instanței de fond.
Însă, instanța de apel transmite în mod nelegal cauza spre rejudecare Tribunalului București, investind această instanță cu o cerere cu un obiect diferit de cea formulată inițial.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere motivele de recurs, Curtea constată că acesta este nefondat.
Este reală susținerea recurentei, potrivit căreia obiectul însuși al cererii de chemare în judecată cu care a sesizat intimatul pârât Judecătoria sectorului 3 constat în,obligarea pârâtei la executarea obligației asumate prin Hotărârea AGA din 12.07.2004 și anume obligarea pârâtei să vândă locuința din căminul de nefamiliști nr. 1 către reclamant, care este titular al contractului de închiriere al acestei locuințe, în conformitate cu prevederile Decretului Lege nr. 61/1990 și ale Legii nr. 85/1992"
acestei ultime precizări din conținutul cuprins în preambulul cererii adresate primei instanțe este menită să scoată în vedere temeiul juridic pe baza căruia reclamantul intimat și-a fundamentat cererea.
Recurenta se află în eroare atunci când susține teza, respinsă de instanța de apel, a lipsei cauzei juridice a acțiunii, fără a face o distincție absolut necesară între fundamentul imediat al dreptului, care constituie veritabila cauză a cererii (causa proxima) și circumstanțele pe care a înțeles să se sprijine reclamantul intimat în mod direct (causa remota).
Din această perspectivă, Hotărârea organului de conducere colectivă (AGA) din 12.07.2004 nu poate fi avută în vedere decât ca un simplu mijloc, o circumstanță pe care cererea s-a întemeiat, această hotărâre fiind ea însăși fundamentată pe dispozițiile unei reglementări speciale - ce se constituie în fundamentul imediat al dreptului - respectiv Decretul lege nr. 61/1990 și Legea nr. 85/1992.
Prin urmare, anularea acestei hotărâri nu poate să lase fără cauză juridică cererea reclamantului, și aceasta indiferent dacă temeiul de drept existent ar fi fost sau nu invocat în mod expres de către intimat, deoarece regula potrivit căreia judecătorul nu poate să statueze decât în limitele fixate de părți, fără a modifica din oficiu nici obiectul și nici cauza cererii de chemare în judecată, nu se poate aplica decât respectând funcția instituțională a judecătorului, ceea ce presupune că judecătorul este obligat să statueze conform legilor care guvernează materia, chiar atunci când aplicarea acestor norme nu ar fi expres cerută de părți (novit curia). Calificarea juridică se naște din punerea în contact a elementelor de fapt cu substanța unei norme juridice și cu singura condiție de a nu aduce atingere situației de fapt prezentate de părți ca temei al cererii, judecătorul rămâne, stăpânul dreptului".
Cu atât mai mult, în situația de speță, în care intimatul reclamant a invocat în mod expres dispozițiile legale incidente, ca temei juridic al cererii sale, judecătorul fondului nu putea constata lipsa cauzei juridice și, pornind de la principiul aplicat în mod greșit, al disponibilității procesului civil, să respingă cererea de chemare în judecată, soluția pronunțată de instanța de apel fiind prin urmare legală, astfel încât motivul de recurs susținut pe temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu poate fi reținut.
În cauză nu se pune problema unei modificări a obiectului cererii și a temeiului juridic al acțiunii prin apelul declarat de reclamantul intimat, câtă vreme obiectul cererii a fost corect indicat prin cererea introductivă, anume obligația pârâtei de a vinde locuința deținută de reclamant cu contract de închiriere, iar temeiul juridic al unei asemenea cereri se regăsește în dispozițiile de drept intern, invocate de altfel de reclamant în mod expres.
Față de cele reținute, apreciind ca nefiind fondate criticile aduse de recurentă împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, Curtea va respinge ca nefondat recursul, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă SA împotriva deciziei civile nr. 1063 din 1.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
-
GREFIER
.red./2 ex. 3.06.2009
Tribunalul București S.a V-
,
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă
