Obligație de a face. Decizia 207/2008. Curtea de Apel Iasi

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr-

DECIZIE Nr. 207

Ședința publică de la 21 mai 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Adriana Andronic

JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu

JUDECĂTOR 3: Georgeta Protea

GREFIER: -

Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de, împotriva deciziei civile nr.87 din 12 martie 2008 Curții de Apel, pronunțată în dosarul nr-, în cauza având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. pentru contestatorul; lipsă fiind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată.

Av. pentru contestator, nu are cereri de formulată, nesolicitând termen.

Constatându-se cauza în stare de judecată, se dă cuvântul contestatorului.

Av. solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată. Consideră că este vorba despre o eroare, în sensul că nu s-au acordat cheltuieli de judecată în întregime; nefiind primită și cea de a doua chitanță. În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate în apel, acestea au fost achitate cu două chitanțe; una în sumă de 1000 lei și una în sumă de 500 lei, ambele aflate la filele 13 și 14 din dosarul tribunalului. Neacordarea cheltuielilor de judecată din cea de a doua chitanță, a fost reținută cu motivarea că această chitanță este anterioară datei de introducere a apelului. Nu poate exista nici o îndoială, atât timp cât ambele chitanțe reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel se află la filele 13 și 14, fiind eliberate în luna octombrie și respectiv noiembrie. Așadar, nu poate fi vorba decât despre o eroare materială. Solicită admiterea cererii și modificarea deciziei în sensul obligării intimatei la plata integrală a cheltuielilor de judecată dovedite conform chitanțelor aflate la filele 13 și 14 din dosarul tribunalului. Nu cere cheltuieli de judecată.

Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;

CURTEA DE APEL

Asupra contestației în anulare de față:

Prin sentința civilă nr. 7138/13.06.2007 Judecătoria Iași respinge excepția prematurității acțiunii, formulată de pârâtă.

Admite acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâta.

Obligă pârâta să se prezinte la notariat pentru a perfecta contractul de vânzare-cumpărare privind suprafața de teren menționată în antecontractul autentificat cu numărul 5968/29.07.2004, la.,

Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 500 RON.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta.

Prin decizia civilă nr. 791/7 noiembrie 2007 Tribunalul Iași anulează ca netimbrat apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 7138/13.06.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.

Obligă apelanta la plata către intimat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judecată - onorariu avocat, redus.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că apelanta nu a achitat taxa de timbru pusă în vedere și nici nu a formulat cerere de reexaminare împotriva dispoziției de timbrare din Legea nr.146/1997.

Totodată instanța de apel a obligat apelanta la plata cheltuielilor de judecată către intimat reduse la 300 lei de la 1500 lei, măsura fiind dispusă raportat la faptul că în această fază procesuală a fost depusă doar întâmpinare de către pârât.

Recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 791/07 noiembrie 2007 Tribunalului Iașia fost admis prin decizia civilă nr. 87 din 12.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, care a modificat în parte decizia apelată în sensul că, a dispus obligarea apelantei la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând onorariu de avocat în apel, intimatului. S-a menținut anularea ca netimbrat a apelului declarat de, a fost obligată la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:

Fundamentul obligației de plată a cheltuielilor de judecată rezultă din art. 274 Cod procedură civilă, care prevede că partea căzută în pretenții trebuie obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Potrivit textului, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală dedusă din expresia "partea căzută în pretenții".

Prin urmare, numai partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute de cealaltă parte.

În litigiu, la instanța de apel partea care a câștigat procesul a fost reclamantul, apelul formulat de partea căzută în pretenții - pârâta - fiind anulat ca netimbrat.

Intimatul a făcut dovada că onorariul de avocat la instanța de apel a fost de una mie lei, conform chitanței din 15 octombrie 2007 (chitanța de 500 RON din 5 mai 2007 nu poate fi luată în considerare, fiind anterioară apelului - 20.08.2007), după depunerea motivelor de apel la 20.08.2007, și anterior termenului de judecată de la tribunal din 7 noiembrie 2007.

Potrivit dispozițiilor ce reglementează procedura judecării apelului, apărătorul intimatului a redactat și depus întâmpinarea raportată la motivele de apel invocate, și anterior termenului când s-a anulat ca netimbrat apelul.

Așa fiind, cât timp apelul s-a soluționat pe excepția netimbrării ca urmare a culpei apelantei care nu a timbrat apelul, nu se poate imputa celeilalte părți că apelul s-a judecat la primul termen și nu s-a depus decât o întâmpinare.

În faza procesuală a apelului, și la termenul la care s-a judecat apărătorul intimatului a respectat obligațiile ce-i reveneau din contractul de asistență juridică.

Ca atare, instanța nu era îndreptățită să reducă cuantumul onorariului de avocat, partea asistată de apărător câștigând procesul și neaflându-se în nici un fel de culpă procesuală.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 318 pct. 1 ind. 3 Cod procedură civilă. Se susține că, admițând corect recursul reclamantului, evident ca urmare a unei greșeli materiale instanța de recurs nu i-a acordat acestuia cheltuielile de judecată din chitanța a 2-a, motivând că aceasta este din luna mai, așadar anterioară datei introducerii apelului. Având în vedere că cele două chitanțe depuse la tribunal, au fost eliberate în luna octombrie și respectiv noiembrie și nicidecum în luna mai este evident că s-a comis o eroare materială, instanța admițând recursul doar parțial și acordându-i recurentului numai o parte din cheltuielile de judecată efectuate în cauză.

În această fază procesuală nu s-au depus înscrisuri noi, iar intimata, legal citată nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.

Verificând actele și lucrările dosarului raportat la motivele invocate și la dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă partea căzută în pretenții trebuie obligată, la cerere,să plătească cheltuielile de judecată.

În litigiu, în fața instanței de apel, reclamantul a fost cel care a câștigat procesul; apelul formulat de partea căzută în pretenții, pârât, fiind anulat ca netimbrat.

Așa fiind, instanța de recurs a constatat corect că reclamantul a făcut dovada că onorariul de avocat la instanța de apel a fost conform chitanței din 15.10.2007 (fila 13 dosar apel) de 1.000 lei, dar a reținut greșit că chitanța de 500 lei nu poate fi luată în considerare, întrucât având data de 05.05.2007 ar fi anterioară apelului - 20.08.2007.

Din verificările efectuate,instanța constată că, chitanța reprezentând diferență onorariu de avocat în sumă de 500 lei, depusă de reclamant la fila 14 dosar apel, la termenul din 07.11.2007 (când cauza a rămas în pronunțare) este din data de 05.11.2007 (deci cu două zile anterioară termenului de judecată) și nicidecum din data de 05.05.2007.

În consecință, susținerile contestatorului fiind dovedite, instanța urmează să admită contestația în anulare formulată, să anuleze în parte decizia civilă nr. 87 din 12.03.2008 a Curții de APEL IAȘI, în sensul că va obliga apelanta la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Vor fi menținute restul dispozițiilor deciziei civile contestate care nu contravin prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr. 87 din 12 martie 2008 Curții de APEL IAȘI pe care o anulează în parte în sensul că:

Obligă apelanta să plătească intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel.

Menține restul dispozițiilor deciziei contestate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2008.-

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Grefier,

Red.

Tehnored.

Curtea de APEL IAȘI:,

, -

30.05.2008

2 ex.-

Președinte:Adriana Andronic
Judecători:Adriana Andronic, Elena Gheorghiu, Georgeta Protea

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 207/2008. Curtea de Apel Iasi