Obligație de a face. Decizia 207/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 207/R/2009
Ședința publică din 03 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Dana Cristina Gîrbovan Adrian
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1936 din 20 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta SC REMAR- SA, având ca obiect litigiu de muncă - obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reclamantul recurent prezintă spre vedere instanței în original cartea de muncă.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii precizate, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1936 din 20 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Clujs -a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC REMAR- SA C-N, având ca obiect litigiu de muncă.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că, reclamantul a depus la dosar, odată cu cererea introductivă adeverința nr- eliberată de pârâtă în care este notat sporul de muncă în condițiile deosebite de care a beneficiat reclamantul până la data de 31.03.1975. pentru restul perioadei, până la 01.01.1990, reclamantul nu a beneficiat de un asemenea spor, aspect care rezultă din întâmpinarea depusă de către pârâtă, aspect dovedit cu adresa nr.117/1273/29.08.2008 emisă de Direcția de Resurse Umane către Departamentul Juridic al unității pârâte.
Prin urmare, nebeneficiind de un asemenea spor de muncă pentru condiții deosebite în perioada 01.04.1975-01.01.1990, reclamantului nu i s-a putut admite acțiunea, conform art.281 din Codul Muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii precizate.
În motivarea recursului reclamantul susține că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, iar pârâta recunoaște că munca prestată de reclamant în perioada 21.06.1975-01.11.1993 face parte din categoria activităților cu condiții deosebite care se încadrează în grupa I-a de muncă, sens în care a efectuat înregistrări în carnetul de muncă la poziția 53.
drepturilor prevăzute de DL nr. 68/1990 conferă reclamantului recurent posibilitatea valorificării acestor drepturi cuvenite și câștigate În perioada 31.03.1975-01.02.1990 deoarece am lucrat în condiții deosebite de muncă, ceea ce impune și tratament juridic adecvat muncii prestate.
În cuprinsul adresei nr. 117/1273/29.08.2008. pârâta a arătat că aceasta a revizuit condițiile de acordare a sporurilor pe baza determinărilor, astfel că reclamantului nu i s-a mai acordat sporuri pentru munca in condiții deosebite, fără a face dovada susținerilor sale.
Recurentul susține că pârâta se contrazice în afirmațiile pe care le face, în sensul că eliberează adeverința nr. 100/1128/13.12..1995 privind aspectul că lucrat în loc de muncă încadrat în grupa I-a de muncă, muncă prestată în condiții deosebite, însă refuză acordarea sporului pentru această perioadă motivând că au fost revizuite condițiile de acordare a acestor sporuri.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 87 din 1 iunie 1999 s-a stabilit că sunt neconstituționale dispozițiile art. 2 alin. 1 din Decretul-Lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului în măsura în care se aplică numai persoanelor de la locurile de muncă și activitățile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I și II de muncă nu și celor care au fost încadrate în asemenea locuri de muncă sau activități anterior datei intrării în vigoare a actului normativ. Astfel, reclamantul și-a desfășurat activitatea în condiții deosebite în perioada 31.03.1975-01.02.1990, însă intimata refuză acordarea sporului pentru munca în condiții deosebite.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță reclamantul nu a beneficiat de sporul de muncă în condiții deosebite în perioada 01.04.1975-01.01.1990. Drept urmare, intimata pârâtă nu poate să îi emită o adeverință care să ateste contrariul. Chiar dacă ar fi avut dreptul să beneficieze de acest spor, în condițiile în care nu a beneficiat, intimata nu este abilitată să elibereze o astfel de adeverință.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 87 din 1 iunie 1999 s-a constatat că dispozițiile <LLNK 11990 68 401902 2 44>art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului sunt neconstituționale în măsura în care se aplica numai persoanelor de la locurile de munca și activitățile care, potrivit reglementărilor existente pana în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute sa fie încadrate în grupele I și II de munca, nu și celor care au fost încadrate în asemenea locuri de munca sau activități anterior datei intrării în vigoare a actului normativ respectiv. În consecință, deoarece se referă la încadrarea în grupele de muncă această decizie nu are incidență în prezenta cauză, care are ca obiect recunoașterea dreptului la un spor pentru condiții deosebite.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 3041, 299 alin. (1) și 312 alin. (1) Cod procedură civilă, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 1936 din 20 octombrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 03 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -
Red.LD/Dact.SM
2 ex./25.02.2009
Jud.fond.
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Dana Cristina Gîrbovan Adrian
