Obligație de a face. Decizia 21/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.21/
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
Grefier - -
S-au luat în examinare apelurile civile formulate de:
apelantul reclamant și intimat Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți CREDIDAM, cu sediul în B, sector 1, strada - -, nr. 15-17;
II.apelanta pârâtă și intimată " CA-", cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 1583, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 27 septembrie 2007, în dosarul nr-, având ca obiectobligația de a face.
Dezbateriale asupăra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 16 ianuarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 23 ianuarie 2008, când a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr.5214/COM/2006 al Tribunalului Constanta reclamantul Centrul R pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti - CREDIDAM în contradictoriu cu pârâta Ca-eptun a solicitat instantei obligarea pârâtei la plata:
- sumei reprezentând remuneratia datorata artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate in scop comercial sau a reproducerilor acestora de organismele de televiziune, prin gestiune colectiva obligatorie, în perioada cuprinsa intre 01.01.2002 și 31.03.2006;
-suma reprezentand penalitati legale de intarziere in plata;
-sa dispuna publicarea integrala a sentintei in mijloacele de comunicare in masa,pe cheltuiala paratei;
-cu cheltuieli de judecata.
In expunerea situatiei de fapt a arătat reclamanta că pârâta avea obligația legala sa declare baza de calcul și să achite remunerația datorata artiștilor interpreti sau executanti pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate in scop comercial sau a reproducerilor acestora de organismele de televiziune,pentru postul de televiziune, în temeiul dispozitiilor legii pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate in scop comercial sau a reproducerilor acestora de organismele de televiziune,prin gestiune colectiva,in conformitate cu prevederile Legii nr.8/1996,ale HG nr.143/2003 si ale deciziei nr.104/2005.
La data de 16.05.2006 parata a fost somată sa își îndeplineasca obligațiile legale,dar nici pâna la acesta data nu s-a conformat acestora.
In susținerea acțiunii s-au depus înscrisuri.
In drept au fost invocate dispozitiile Legii nr.8/1996, nr.HG143/2003 si deciziei nr.104/2005.
Prin incheierea nr.7342/2006 instanta a constatat natura civila a cauzei si a dispus inaintarea acesteia către sectia civila a Tribunalului Constanta În vederea unei competente solutionari.
Pe rolul acestei secții cauza a fost Înregistrata sub nr-.
In sedinta publica din data de 01.03.2007 parata a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive,deoarece nu poseda autorizatia prevazuta de art.1 al HG nr.143/2003,exceptie ce a fost unita,in temeiul art.137 alin.2 cod pr.civilă cu fondul cauzei, în sedinta publica din data de 29.03.2007.
In aceeași ședință pârâta a invocat exceptia prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, pentru perioada 01.01.2002 - 01.09.2004, exceptie respinsă motivat in sedinta publica din data de 26.04.2007(fila 44).
Prin sentința civilă nr.1583/27.09.2007 Tribunalul Constanțaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CA- și a admis în parte acțiunea reclamantului. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 125.402,84 lei cu titlu de remunerație datorată artiștilor interpreți în perioada 01.01.2002 - 31.03.2006. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 30.529,55 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect publicarea integrală a sentinței în două ziare cu tiraj la nivel național, pe cheltuiala pârâtei, ca nefondat.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul este îndreptățit în calitate de organism de gestiune și administrare a drepturilor artiștilor interpreți, să colecteze și să repartizeze remunerațiile generate de utilizarea comercială prin difuzarea fonogramelor de către organismele de televiziune.
S-a mai reținut că pârâta datorează, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, pentru perioada 01.01.2001 - 30.04.2005, o remunerație în valoare de 125.402,84 lei.
Referitor la cererea de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere s-a reținut că aceasta este nefondată, întrucât părțile nu au încheiat un contract în care să convină asupra acordării de penalități în cazul executării cu întârziere a obligației de plată reglementată de art.107 alin.1 din Legea nr.8/1996.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel reclamantul și pârâta.
Reclamantul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte.
- Instanța de fond, a soluționat cauza cu încălcarea principiului contradictorialității, întrucât expertiza dispusă în cauză nu a fost comunicată reclamantului, pentru ca aceasta să formuleze obiecțiuni și să ia cunoștință de actele normative utilizate de expert pentru a răspunde obiectivelor fixate de instanță;
- obiectul cererii dedus judecății în cauza ce a format obiectul prezentului dosar - nr- - remunerație datorată artiștilor interpreți pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de organisme de televiziune - cu obiectul dosarului nr- înregistrat pe rolul aceleași instanțe, Tribunalul Constanța, soluționând cauza, s-a raportat la concluziile unei expertize prin care s-au determinat remunerațiile ce se cuvin artiștilor interpreți sau executanților pentru utilizarea repertoriului de prestații artistice din domeniul audiovizualului conform nr.HG119/20.02.2002;
- Instanța de fond a omis soluționarea cererii reclamantului de acordare cheltuielilor de judecată, deși s-a făcut dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 39,5 lei;
- Deși în dispozitivul deciziei s-a consemnat perioada pentru care s-a calculat indemnizația ca fiind 1.01.2001 - 31.03.2006, în considerentele hotărârii, instanța a consemnat ca își însușește în totalitate concluziile expertizei efectuate în cauză, suma de 125.402,84 lei fiind calculată pentru perioada 1.01.2002 - 30.04.2005.
La rândul ei pârâta Ca-eptul a criticat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub aspectul încălcării disp. art.105 alin.2 cod pr.civilă. Apelanta pârâtă a susținut că instanța a interpretat greșit obiectul cererii deduse judecății, nu s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost investită, în limitele investirii și pe baza probatoriului administrat de ambele părți.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport de criticile apelantelor, se constată că ambele apeluri sunt fondate pentru următoarele considerente:
Conform disp. art.129 alin.ultim Cod pr.civilă, instanței de judecată îi incumbă obligația de a se pronunța numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecății, omisiunea instanței de a analiza pretențiile deduse judecății în raport cu probele administrate în cauză constituind o încălcare esențială a legii.
În cauză se reține că reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilort Interpreți CREDIDAM, a dedus judecății pretențiile sale ce rezultau din radiodifuzarea fonogramelor publice în scop comercial sau a reproducerilor acestora de organisme de televiziune pentru perioada 1.01.2002 - 31.03.2006, calculate conform nr.HG143/2003, iar prima instanță a soluționat cererea prin raportare la disp.art. Legii nr.8/1996 și ale nr.HG119/20.02.2002, însușindu-și în totalitate concluziile unei expertize ce a avut ca obiectiv stabilirea remunerațiilor ce se cuvin artiștilor interpreți sau executanți pentru utilizarea repertoriului de prestații artistice din domeniul audiovizualului pentru perioada 1.01.2002 - 30.04.2005 (filele 75-82 Dosar nr- al Tribunalului Constanța ).
Se constată o contradicție vădită între dispozitivul hotărârii apelate și considerentele hotărârii, atât în ceea ce privește perioada pentru care s-au acordat despăgubirile, cât și natura indemnizației acordate.
Dreptul la un proces echitabil, conform art.6 din CEDO, presupune ca o instanță de judecată, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și fără a cere un răspuns detaliat fiecărui argument al reclamantului, această obligație presupune totuși, ca partea interesată să poată aștepta un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru soluționarea procedurii în cauză ( Cauza Albina contra României, hotărârea din 28.04.2006 CEDO, Cauza Valia Vasilescu contra României, hotărârea din 8 iunie 2006).
Dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat studiate, adică examinate de instanța sesizată, ori în speță, prima instanță a soluționat cauza în baza unei expertize contabile ce nu fusese comunicată părților și care nu viza obiectul cererii deduse judecății.
În soluționarea acestei cauze, Tribunalul Constanțaa încălcat și principiile contradictorialității și egalității armelor părților în procesul civil, procedura desfășurată în fața acestei instanței nerăspunzând exigențelor art.6 din Convenție.
Curtea Europeană a reținut constant că "sarcina judecătorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea pe fond a litigiului, să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părți (CEDO, -Mateos contra Spaniei, hotărârea din 23 iunie 1993, seria A nr.262).
Pentru a asigura respectarea acestei cerințe, judecătorul va fi obligat să pună în discuția părților toate chestiunile de care depinde soluționarea cauzei, iar în cazul în care în cauză au fost administrate probatorii cu înscrisuri sau expertize, judecătorul are obligația de a asigura părților din proces posibilitatea să se familiarizeze cu probele de la dosarul cauzei.
Conform principiului egalității armelor trebuie acordat ambelor părți un drept comparabil de acces la dosarul cauzei (CEDO, Bendenoun contra Franței, hotărârea din 24.01.1994, seria A, nr.284).
În speță, se reține că instanța de apel încălcând principiul contradictorialității și al egalității armelor în procesul civil, nu a permis reclamantei să ia cunoștință și eventual să conteste expertiza contabilă efectuată în cauză, în timpul desfășurării procedurii judiciare, ci după încheierea dezbaterilor și audierea concluziilor părții adverse, a dispus comunicarea raportului de expertiză reclamantului, amânând pronunțarea hotărârii timp de 7 zile (fila 126).
Deși reclamanta, după rămânerea în pronunțare a cauzei, a sesizat instanței împrejurarea că i-a fost comunicat un raport de expertiză ce viza o altă cauză și solicită comunicarea expertizei ce a avut ca obiect calcularea remunerației datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial d e organismele de televiziune, instanța nu a dat un răspuns explicit acestei cereri, soluționând cauza prin raportare la proba contestată.
De asemenea a fost încălcat și dreptul apelantei pârâte de a lua cunoștință de probele administrate în cauză, esențiale pentru soluționarea cererii, apreciind că "nu consideră necesară acordarea unui termen de judecată pentru ca părțile să ia cunoștință de conținutul expertizei".
Deși pârâta a precizat la termenul de judecată din 20 septembrie 2007, după înmânarea raportului de expertiză, că înțelege să îl conteste, întrucât nu a răspuns la obiectivele, stabilite în baza înscrisurilor produse de parte, instanța nu a dat un răspuns explicit și rezonabil acestei solicitări.
Constatând că procedura desfășurată în fața primei instanțe nu respectă exigențele art.6 din CEDO - cauza fiind soluționată cu încălcarea principiilor contradictorialității și al egalității armelor în procesul civil,iar hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, tribunalul raportându-se la probatorii efectuate în altă cauză (expertiza efectuată în Dosarul nr-) - în baza art.297 Cod pr.civilă, instanța va admite apelurile ambelor părți.
Conform art.297 alin.(2) teza a II-a Cod pr.civilă, constatând că prima instanță a soluționat procesul în fond, instanța de apel va anula în tot sentința apelată și va reține procesul spre rejudecare.
Fixează termen la data de 20.02.2008, cu citarea părților pentru soluționarea cauzei în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile civile declarate de apelantul reclamant și intimat Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți CREDIDAM, cu sediul în B, sector 1,--17 și apelanta pârâtă și intimată " CA-", cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.1583, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 27 septembrie 2007, în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
Anulează în tot sentința apelată și reține procesul spre rejudecare.
Fixează termen la 20 februarie 2008, pentru când se vor cita părțile.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond:
Red.dec.Jud./4ex.
Dact./25.01.2008
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Monica Costea
