Obligație de a face. Decizia 2182/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale

pentru minori și familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 2182/R/2009

Ședința publică din 26 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte al instanței

JUDECĂTORI: Gabriella Purja, Sergiu Cătălin Boboș Cristina

-

GREFIER: -

S-a luat în examinare recursul declarat de revizuientul, împotriva sentinței civile nr. 920 din 06 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe intimații CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ C, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ Z, SC SA C-N, INSTITUTUL DE CERCETĂRI ȘI PRODUCȚIE PENTRU INDUSTRIA ALIMENTARĂ ȘI C-N, SC PRIN LICHIDATOR SC CONT SRL B, SC SRL B, având ca obiect litigiu de muncă-obligație de a face-revizuire.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs revizuientul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.

CURTEA,

Asupra cererii de recurs de față.

Prin cererea de revizuire înregistrată sub nr.982/33/15.11.2006 revizuientul a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 2031/2004 pronunțată de Tribunalul Cluj, prin care s-a dispus respingerea acțiuni pe care a formulat-o împotriva pârâților: Casa Judeteană de Pensii C, Inspectoratul Teritorial d e Muncă C, Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, Institutul de Cercetări si Producție pentru Industria Alimentară și () și

In motivarea cererii, revizuientul a aratăt că Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj au respins apelul si recursul său referitor la recunoașterea drepturilor de pensie rezultate din reconstituirea "pensiei" pentru perioada 13.09.1973-13.09.1974, lucrată în Danemarca, deoarece nu a dovedit cu acte originale perioadele in care a activat si a fost asigurat in acest stat.

Revizuientul a mai arătat că instanțele nu au avut în vedere si legislatia comunitară în domeniu care este aplicabilă în România, în relatiile acesteia cu celelalte state membre ale UE.

De asemenea, instanțele s-au bazat pe informatii neadevărate pentru judecarea cererii sale referitoare la reconstituirea perioadei 01.01.1994-20.04.1995 lucrată la: SRL

In drept, au fost invocate prevederile art. 322 pct.1, 5 și 9 Cod procedură civilă.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii având în vedere faptul că actiunea formulată de către revizuient este tardivă deoarece nu s-au respectat dispozițiile art. 322 alin.l pct.5, teza I-a din Cod. procedură civilă.

Cu privire la situația juridică a intimatei B, instanta de fond a efectuat o adresă către Oficiul Registrului Comertului de pe lângă Tribunalul Buzău si din răspunsul primit a rezultat că această societate este radiată din registrul comerțului, în urma închiderii procedurii falimentului.

Prin sentința civilă nr.920/06.04.2009, Tribunalul Cluja respins cererea de revizuire formulată de revizuientul.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2031/18.10.2004 a Tribunalului Clujs -a respins contestația formulată de către contestator împotriva intimatelor Inspectoratul Teritorial d e Muncă, și INSTL SRL

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că dispoziția nr. 1/1995 a fost contestată peste termenul legal, astfel că a operat prescriptia dreptului la acțiune.

Impotriva hotărârii primei instanțe revizuientul a declarat recurs ce a fost respins prin decizia civilă nr. 2139/R/2005 a Curții de Apel Cluj, reținându-se că în cursul lunii aprilie 1995 reclamantul a luat cunostință atât despre desfacerea contractului de muncă cât și despre mențiunile inserate în cuprinsul cărții de muncă privind absentele nemotivate si astfel a avut posibilitatea să conteste atât dispozitia nr. 1/1995 de desfacere a contractului individual de muncă, cât și mențiunea privind absențele nemotivate despre care a luat cunostință atunci când i s-a înmânat carnetul de muncă.

Conform disp.art. 322 alin.l Cod procedură civilă se poate cere revizuirea unei hotărâri dată de către o instanță de recurs numai atunci când prin aceasta s-a evocat fondul.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și motivele pentru care poate fi introdusă sunt limitativ prevăzute de lege. In cazul revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar și nici nu pot fi invocate greșeli de aplicarea legii întrucât în cazul dat ne aflăm pe tărâmul unei noi judecăți.

Revizuientul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct.1,4,5 și 9 Cod procedură civilă, dispoziții care arată că revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de apel sau prin neapelare se poate face atunci când: dispozitivul hotărârii cuprinde dispozitii potrivnice ce nu se pot duce la îndeplinire, dacă hotărârea a fost dată de un judecător, martor sau expert care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals, dacă după darea hotărârii s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi infățisate dintr- împrejurare mai presus de voința părtilor si dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorate unei hotărâri judecătorești.

Temeiurile de drept invocate de către revizuient privesc fondul pretenției, respectiv contestația formulată împotriva unor înscrieri în carnetul de muncă si cele privitoare la perioada în care acesta a desfășurat activitate în Danemarca, respectiv octombrie 1973-octombrie 1974.

De asemenea, acesta a mai invocat că la stabilirea drepturilor cu titlu de pensie nu i s-au luat în considerare contributiile la bugetul asigurărilor de stat la constituirea fondului pentru pensia suplimentară si a fondului pentru plata ajutorului de somaj.

Prima instanță a reținut că revizuirea formulată este neîntemeiată întrucât această cale extraordinară de atac poate avea ca obiect doar hotărârile rămase definitive la instanța de apel sau prin neapelare și hotărârile date de către o instanță de recurs, ori sentința pronunțată de către Tribunalul Clujas -a mai reținut că motivele de revizuire invocate de către revizuient sunt nefondate întrucât nu sunt îndeplinite cerințele legale prevăzute de către art. 322 pct.l,4,5 și 9 Cod. procedură civilă, deoarece instanța în mod corect a retinut că cererea reclamantului este tardivă întrucât nu a atacat dispozitia de desfacere a contractului individual de muncă nr. 1/20.04.1995 în termenul de 30 de zile și de asemenea, nu a formulat acțiunea în termenul de 3 ani, acțiune ce a avut ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs revizuientul, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

Se invocă în primul rând faptul că unul dintre membrii completului de judecată ce a judecat prezenta cauză, se afla într-o situație de incompatibilitate (art.24 din Cod.proc.civilă), întrucât a pronunțat anterior și decizia nr.2304/2006 și nu a declarat acest fapt potrivit disp.art.25 din Cod.proc.civilă.

Recurentul mai arată ca fiind nefondată excepția tardivității cererii de revizuire invocată de " ", prin întâmpinarea formulată.

Se mai susține că în cauză sunt incidente motivele de revizuire prevăzute de disp.art.322 pct.2 din Cod.proc. civilă, în sensul că instanțele nu au judecat cererile sale de înscriere în cartea de muncă a concediului de odihnă la care era îndreptățit în perioada în car a lucrat la " " SRL B și a veniturilor obținute în Danemarca.

Recurentul mai arată că cererea sa de revizuire era admisibilă și în temeiul disp.art.322 pct.5 din Cod.proc. civilă, ori prima instanță nu a analizat numeroasele înscrisuri descoperite și depuse la dosar sau solicitate chiar din oficiu de către instanță.

Se mai susține că prima instanță nu a analizat situațiile contrare ce impuneau revizuirea hotărârii în temeiul disp.art.322 pct.4 din Cod.proc. civilă, respectiv înscrierea din carnetul de muncă de la poziția nr.42 prin care se precizează că desfacerea contractului s-a făcut în conformitate cu disp.art.129 din Codul muncii și nicidecum datorită absențelor nemotivate, precum și neînscrierea de către " " și a mențiunilor în carnetul de muncă privind perioada septembrie 1973-noiembrie 1974.

Recurentul arată că instanțele de fond și recurs ce au judecat cauza înregistrată sub nr- nu i-au comunicat decizia civilă nr.2304/2006 și încheierea din 2007 prin care se suspenda cauza.

În recurs nu s-au formulat întâmpinări și nu s-au administrat probe noi.

Analizând cererea de recurs formulată de revizuientul, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, care se poate exercita numai în cazurile și condițiile expres și limitativ stabilite de lege.

Criticile aduse hotărârii atacate prin intermediul revizuirii nu se raportează la elementele existente în dosar la data pronunțării hotărârii, care au fost analizate de către instanță și au format obiectul judecății.

În cadrul acestei căi de atac nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăți, pe temeiul unor împrejurări noi, care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere.

Prin motivele invocate în prezenta cauză revizuientul invocă de fapt neregularități procedurale sau greșeli de judecată ce nu pot fi încadrate în cele 9 motive de revizuire prevăzute de disp.art.322 din Codul d e procedură civilă.

În ceea ce privește primul motiv de recurs, privind nelegala compunere a completului de judecată ce a pronunțat sentința civilă a cărei revizuire s-a cerut, se reține că, pe lângă faptul că recurentul nu a dovedit existența unei situații de incompatibilitate a unui membru al completului, acesta reprezenta un motiv de nelegalitate ce trebuia să fie invocat de către recurent în cadrul căii de atac pe care a exercitat-o împotriva acestei sentințe, astfel încât nu poate fi analizat în acest cadru procesual.

Revizuientul a invocat în speță dispozițiile art.322 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, însă analizând dispozițiile sentinței a cărei revizuire s-a cerut se constată că instanța s-a pronunțat în limitele cadrului procesual stabilit de către părți.

În ceea ce privește motivul prevăzut de pct.5 al art.322 din Codul d e procedură civilă, se reține că revizuientul nu a dovedit în cauză că înscrisurile depuse în revizuire nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților sau că ar fi fost reținute de partea potrivnică, pentru a fi îndeplinite condițiile pentru retractarea hotărârii în temeiul unor înscrisuri doveditoare, respectiv nu a probat faptul că aceste înscrisuri nu puteau fi obținute și depuse în cursul judecării cauzei la fond și în recurs.

În cauză nu pot fi incidente nici disp.art.322 pct.4 din Codul d e procedură civilă, întrucât nu s-a dovedit că un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată ar fi fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau că hotărârea s-ar fi dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății sau că un magistrat ar fi fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză.

În ceea ce privește situațiile contrare invocate de către recurent la punctul nr.9 din motivele de recurs, se reține că prin acestea se solicită de fapt repunerea în discuție a unor aspecte deja judecate în cauză, fără a se dovedi existența unor împrejurări noi care să permită retractarea hotărârii.

În ceea ce privește faptul că sentința civilă nr.2304/28.11.2006 și încheierea de suspendare a judecății din data de 23.03.2007 pronunțate de Tribunalul Cluj în cu totul altă cauză, respectiv în dosarul nr- (fost nr.4381/2003), nu i-ar fi fost comunicate recurentului, se reține faptul că acestea nu pot constitui motive de admitere a cererii de revizuire exercitate împotriva hotărârii pronunțate în alt litigiu și puteau fi invocate într-o eventuală cale de atac formulată împotriva acelor hotărâri.

Pentru toate aceste considerente, se va respinge cererea de recurs formulată de revizuientul și se va menține sentința pronunțată de prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul împotriva sentinței civile nr. 920 din 06 aprilie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Gabriella Purja, Sergiu Cătălin Boboș Cristina

- - - - - - MĂNĂSTIREAN

GREFIER

-

Red./Tehnored.:;

26.11.2009-2 ex.

Jud.fond.: - Tribunalul Cluj: -;

-.

Președinte:Gabriella Purja
Judecători:Gabriella Purja, Sergiu Cătălin Boboș Cristina

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 2182/2009. Curtea de Apel Cluj