Obligație de a face. Decizia 219/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 219

Ședința publică de la 29 Ianuarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu

JUDECĂTOR 2: Marian Lungu

JUDECĂTOR 3: Marin Panduru

Grefier: - -

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta UNIVERSITATEA DIN C, împotriva sentinței civile nr. 911 din 25.09.2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul reclamant personal, lipsind recurenta pârâtă UNIVERSITATEA DIN

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul părții prezente asupra recursului.

Intimatul reclamant, pune concluzii de respingere a recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței Tribunalului O l

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Olt reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta C, reprezentată de Universitatea din C solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la anularea deciziei de concediere nr. 87/29.11.2004 și la plata unei compensații bănești constând în contravaloarea salariilor indexate și majorate și la plata celorlalte drepturi cuvenite, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii.

In motivare petentul a precizat că a fost angajat în funcția de muncitor agricol în cadrul Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Agricolă C, județul O, iar în data de 1.12.2004, prin nota comună a fost nominalizată pentru concediere din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, fiind disponibilizată pe o perioadă determinată.

Deși măsura disponibilizării a fost temporară până în data de 30.04.2005 nu a fost rechemat în vederea reangajării fapt ce evidențiază o încălcare a art.72, alin. 2..

Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată deoarece avea obligația de a prelua doar personalul existent la SC

Tribunalul O l t-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin sentința nr.911 din 25.09.2007, pronunțată în dosarul nr-, a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta C - Universitatea din C și a dispus anularea în parte a deciziei 87 din 29.11.200, încadrarea în funcția deținută anterior cu plata drepturilor bănești de la data desfacerii contractului de muncă pînă la reintegrare.

Analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că cererea este întemeiată.

S-a reținut că prin decizia nr.87/2004 petentului i s-a desfăcut contractul de muncă începând cu data de 1.12.2004, în temeiul art.65 Codul Muncii, iar la baza acestei decizii a stat nota comună a și în care se prevede că în perioada 1.11.2004 - 30.04.2005 se aplică măsura disponibilizării temporare datorită condițiilor meteorologice nefavorabile.

Prin aceeași notă, cât și prin procesul verbal al Consiliului de Administrație din data de 27.10.2004, s-a prevăzut reluarea activității de către salariații disponibilizați atunci când condițiile meteorologice o vor permite.

Conform protocolului de predare - primire din data de 19 ianuarie 2005, SC - C O, și-a pierdut personalitatea juridică fiind preluată din absorbție de pârâta Universitatea din C - potrivit HG 2155/2004.

Față de această situație s-a apreciat că începând cu data încetării condițiilor meteorologice nefavorabile, pârâta avea obligația de a proceda la reangajarea întregului personal disponibilizat și nu la o reangajare aleatorie.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata Universitatea din Cmc riticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în temeiul art.304 pct.8 și 9.pr.civ.

În acest sens arată că instanța de fond nu a analizat în concret HG 2155/2004 art.9 care statuează clar și fără echivoc că instituția a avut obligația de a prelua doar personalul existent la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare C, la data de 01.01.2005 și nu pe cei concediați anterior de un alt angajator.

Instanța de fond a greșit interpretând și aplicând dispoz. art.7 din HG 2155/2004 care prevede că instituțiile de învățământ preiau drepturile și obligațiile unităților de cercetare, dezvoltare absolvite, dar cu respectarea art.22 din Legea 290/2002 referindu-se la obligațiile financiare preluate de recurentă care nu au nici o legătură și nu se referă la personalul existent sau concediat anterior.

Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv nota comună nr.1582/2004 încheiată de către Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Familiei și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, astfel că recurenta nu și-a însușit prevederile acestei note și prevederile concedierii, iar art.9 din HG 2155/2004 a statuat clar și fără echivoc că se preia personalul existent din care intimatul reclamant nu făcea parte.

Art.72 din Legea 53/2003 se aplică angajatorului care a dispus concedierea ori persoana juridică, Stațiunea de Cercetare Agricolă nu mai exista la 01.12.2004, astfel că solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.

Recursul se respinge pentru considerentele care se vor expune.

Din examinarea sentinței, prin prisma motivelor invocate, a actelor si lucrărilor dosarului si din oficiu conform art.304/1 Cod proc.civ. Curtea constata ca aceste critici nu pot fi primite, in cauza neexistând motive de casare sau modificare a sentinței.

Astfel, sunt neîntemeiate criticile privind aplicarea greșita de către instanța a HG nr.2155/2004, a art.72 din Legea nr.53/2003 si a prev. Legii nr.290/2002 modificata deoarece instanța de fond a reținut exact situația de fapt si a făcut o interpretare si aplicare corecta a prevederilor legale, precizate in motivarea solutiei adoptate.

Preluarea statiunii respective s-a efectuat integral, prin absorbtie, cu obligatia unitatii de invatamant, de a primi activul si pasivul, precum si personalul existent, asa cum s- prevazut prin art. 7 si 9 din HG nr.2155/2005.

Sustinerile recurentei intimate Universitatea din C ca obligatia de preluare a personalului se refera numai la cel existent la data preluarii, iar cei disponibilizați anterior nu pot intra in categoria personalului existent sunt neîntemeiate deoarece trebuia avuta in vedere decizia de concediere sub toate aspectele si efectele sale.

Anterior emiterii deciziei de concediere s-a discutat si stabilit la nivelul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale si al Ministerului Agriculturii, Silviculturii si Dezvoltarii Rurale, modalitatea de protectie sociala a salariatilor din unitati cua ctivitate in agricultura si care in perioada de iarna nu-si pot desfasura activitatea datorita conditiilor meteo nefavorabile, asa cum rezulta din nota nr.1582/11.11.2004 si -/2004 intocmite de aceste ministere.

Avand in vedere aceasta nota comuna, Statiunea de Cercetare si Dezvoltare Agricola C, prin nota nr.2992/29.11.2004, impreuna cu Sindicatul au convenit sa beneficieze de aceste masuri de protectie sociala si pentru a putea obtine ajutorul de somaj, au emis decizia de concediere nr.87 din aceeasi zi, fiind precizata in nota respectiva obligatia Statiunii de Cercetare si Dezvoltare Agricola C de reîncadra personalul disponibilizat, odata cu imbunatatirea conditiilor meteo.

Daca s-ar accepta sustinerea recurentei intimate ca preluarea nu priveste si personalul disponibilizat, s-ar da dovada de o totala rea credinta din partea Statiunii de Cercetare si Dezvoltare Rurala C in raporturile cu salariatii, participanti la raporturile de munca, in contradictie flagranta cu prev.art. 8 din Codul Muncii, care reglementeaza principiul consesualismului si cel al bunei credinte in aceste raporturi si reaua credinta trebuia sanctionata.

Cum in speta s-a dovedit ca activitatea s-a reluat, cand au devenit favorabile conditiile meteo, data de cand au inceput sa fie reangajate o parte din persoanele disponibilizate, se poate stabili data revenirii la conditii normale si cu aceasta data incepe sa curga obligatia recurentei intimate sa reangajeze personalul disponibilizat.

Ca atare, in temeiul art.312 proc.civ. recursul se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta UNIVERSITATEA DIN C, împotriva sentinței civile nr. 911 din 25.09.2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.jud.

Ex.2//06.02.2008

Jud.fond.

Președinte:Ioana Moțățăianu
Judecători:Ioana Moțățăianu, Marian Lungu, Marin Panduru

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 219/2008. Curtea de Apel Craiova