Obligație de a face. Decizia 22/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 22
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier - -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr. 953 din 04.09.2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți,.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit contestatorul reclamant și intimații pârâți, și, fiind reprezentați prin avocat, lipsă contestatoarea reclamantă .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestatorul reclamant, a precizat că își întemeiează contestația pe dispozițiile art. 318 teza 1 Cod pr. civ. și solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, în acest sens depunând la dosar concluzii scrise.
Avocat pentru intimații pârâți, și, a solicitat respingerea contestației în anulare formulată de reclamanții și ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Caracal, reclamanții și, au chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții să le lase în deplină și liberă posesie suprafața de 224. teren intravilan, situat în C, cu vecini la - V - teren proprietatea reclamanților, la - SC SA C, la - str. - -, la - teren proprietate pârâți.
Au mai solicitat să fie obligați pârâții să-și desființeze încuietorile și lacătele prin care obstrucționează accesul reclamanților la terenul ce reprezintă drept de proprietate comună în devălmășie, precum și la daune cominatorii în cuantum de 10 lei/zi de întârziere, până la lăsarea definitivă și neîngrădită a posesiei reclamanților asupra suprafeței de teren în litigiu, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în anul 2001 au dobândit prin contract autentic de vânzare - cumpărare imobilul și terenul aferent situat în C,- B, județul O, iar între proprietatea reclamanților și cea a pârâților a existat încă din anul 1949 o de teren destinată folosinței comune a celor două proprietăți învecinate cu acces din str. - -, până la limita de adâncime a celor două proprietăți.
Au mai precizat reclamanții că din anul 1949 și până în prezent, prin joncțiunea posesiilor, proprietarii succesivi au acest drept de proprietate comună în devălmășie și a fost utilizat în aceleași condiții și pe același amplasament.
Începând din anul 2005, pârâții au început să posesia legitimă a reclamanților asupra dreptului de folosință comună, montând lacăte și încuietori la poarta de folosință comună, prin care aveau acces în str. - - ambele familii.
Pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care au solicitat respingerea cererii reclamanților ca neîntemeiată, să fie stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile părților în funcție de actele de proprietate, să fie obligați reclamanții să le lase în deplină proprietate suprafața de 224. teren care reprezintă calea de acces în imobilul reclamanților și să fie obligați aceștia la cheltuieli de judecată.
Au arătat că acțiunea reclamanților nu poate fi admisă dacă se dorește a fi calificată drept o acțiune în revendicare, astfel cum reiese din redactarea cererii, iar în măsura în care se invocă instituirea unei servituți asupra celor 224 mp. aflați în posesia reclamanților de peste 30 de ani, s-a invocat excepția autorității de lucru judecat.
De asemenea, pârâții au precizat că reclamanții nu au posedat niciodată sub nume de proprietar suprafața de 224. și nici proprietarii anteriori de la care aceștia au dobândit imobilul, nu au posedat acea suprafață de teren.
Prin sentința civilă nr.3133 din 28 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr.2018/2006, s-a respins acțiunea reclamanților și, împotriva pârâților, și.
S-au respins capetele de cerere formulate de reclamanți, privind obligarea pârâților să desființeze încuietorile și lacătele ce obstrucționează accesul reclamanților la suprafața de 224. teren intravilan, precum și obligarea pârâților la daune cominatorii.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâți.
S-a stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile părților pe actualul aliniament, ce nu a fost modificat după încheierea contractului de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr.2402 din 22 noiembrie 2001 de BNP și -
Au fost obligați reclamanții și la 680 lei RON cheltuieli de judecată către pârâți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții nu pot intenta o acțiune posesorie, atâta timp cât ei personal sau alții în numele lor nu au avut de fapt o posesie utilă timp de un an asupra terenului din a cărei proprietate se plâng că au fost tulburați.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții și, aceeași cale de atac vizând și încheierea din 18 septembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-.
Au susținut că hotărârea apelată este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de judecată, din proprie inițiativă și fără pune în discuția părților a schimbat obiectul judecății care este clar conturat, motivat de fapt și de drept de reclamanți, întrucât s-a pronunțat calificând acțiunea reclamanților ca o acțiune în revendicare, deși aceștia și-au precizat-o ca fiind o acțiune posesorie.
Instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod pr. civilă, deoarece nota de probatorii depusă de reclamanți la 13 iunie 2006 fost respinsă de instanță fără nici o motivare legală, iar expertiza de specializate a fost înlăturată nejustificat.
De asemenea, instanța de fond a făcut o confuzie gravă privitoare la natura juridică a drepturilor părților cu privire la suprafața de 224. destinată folosinței comune, întrucât aceasta nu reprezintă un drept de servitute și este distinctă de proprietățile celor două fonduri, fiind destinată folosinței comune a părților, fără ca vreunul dintre proprietari să poată emite pretenții de drept exclusiv asupra terenului.
Prin decizia nr.134 din 24 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți și și au fost obligați aceștia la 280 lei cheltuieli de judecată, către intimații pârâți, și.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că soluția instanței de fond este legală, în raport de precizarea acțiunii reclamanților și de probele administrate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a susținut că instanța de apel a pronunțat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ci motive străine de natura pricinii, în condițiile în care motivul pentru care s-a respins cererea de efectuare a unei cercetări locale este altul, decât cel reținut în considerentele hotărârii, în care instanța a motivat că reclamanții nu puteau invoca acțiunea posesorie specială, temei juridic ce nu a fost invocat de reclamanți.
S-a criticat decizia și sub aspectul nepronunțării instanței de apel asupra cererilor de probatorii în apel, susținându-se totodată că a fost încălcat principiul nemijlocirii înfăptuirii actului de justiție, în condițiile în care hotărârea a fost motivată în baza unor probe extrajudiciare, neavându-se în vedere expertiza de specialitate topometrică, edificatoare în cauză.
S-a invocat încălcarea dispozițiilor art.261 Cod pr. civilă, nefiind motivată respingerea celorlalte capete de cerere formulate de reclamanți.
La data de 29 iunie 2007 intimații pârâți au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr.953 din 04 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a respins recursul declarat reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții, și.
Au fost obligați recurenții la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimații pârâți, și.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că în raport de precizarea acțiunii formulată de reclamanți ca fiind o acțiune posesorie, instanțele au reținut întemeiat, în raport de probele administrate și hotărârile judecătorești pronunțate anterior în soluționarea cauzelor dintre părți, că reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor trei condiții pentru promovarea unei acțiuni posesorii.
Împotriva acestei decizii, la data de 8 octombrie 2007 contestatorii și au formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. 1 teza1 Cod pr. civilă, solicitând anularea hotărârii atacate și reluarea judecății cauzei, în vederea pronunțării unei noi hotărâri judecătorești.
În motivarea contestației s-a susținut că în mod nejustificat instanța de recurs a susținut greșelile materiale strecurate cu rea credință în hotărârile instanțelor de fond și apel, în condițiile în care instanța de fond se pronunță pe un alt temei juridic și alt obiect al judecății, decât cel cu care a fost investită, calificând eronat acțiunea reclamanților, fără a se administra probele propuse de reclamanți, fiind înlăturată nejustificat expertiza topografică efectuată în cauză.
Contestatorii au susținut, de asemenea, că, instanța de fond a făcut o confuzie gravă în privința naturii juridice a dreptului părților asupra terenului în suprafață de 224. teren destinat folosinței comune în devălmășie, posesia durând de peste 50 de ani prin joncțiunea posesiilor, instanța încălcând și dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod pr. civilă, în condițiile în care a respins în bloc cele trei capete de acțiune fără o motivare legală, strecurând greșeli materiale atunci când stabilește hotarul despărțitor, fără a oferi elemente de identificare, aliniament, puncte cardinale, limite.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod pr. civilă, art. 67 alin. 2 din Legea nr. 304/2004.
La data de 31 octombrie 2007 contestatorii au formulat cerere de recuzare a completului de judecată, iar prin încheierea nr. 20 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVAs -a respins cererea de recuzare, reținându-se că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 Cod pr. civilă.
Contestația în anulare se va respinge, pentru următoarele considerente:
Cazurile de admitere a contestației în anulare, cale extraordinară de atac ce tinde la retractarea hotărârii irevocabile, sunt limitativ și expres prevăzute de art. 317 și 318 Cod pr. civilă.
Contestatorii și-au întemeiat contestația pe dispozițiile art. 318 alin. 1 teza I Cod pr. civilă, potrivit cărora, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Noțiunea de greșeală materială nu se referă la erori ce pot afecta soluția pronunțată în cauză, ci se referă la omisiuni esențiale și involuntare în raport cu situația existentă în dosar, în momentul pronunțării hotărârii.
Greșeala invocată de contestatori, referitoare la menținerea în recurs a hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de fond și apel, în care s-a calificat greșit acțiunea reclamanților și la faptul că nu s-a admis nici o probă propusă de reclamanți sau a fost înlăturată expertiza tehnică de specialitate, nu constituie o eroare în sensul legii.
Pe calea contestației în anulare nu pot fi invocate aspecte referitoare la probleme ce țin de fondul soluționării cauzei și nici aspecte referitoare la interpretarea eronată a probelor administrate, la omisiunea instanțelor de a administra mai multe probe sau la interpretarea greșită a unor texte legale, în condițiile în care această cale extraordinară de atac nu reprezintă un recurs la recurs.
Criticile referitoare la existența unor greșeli în stabilirea liniei de hotar nu pot face obiectul contestației în anulare îndreptată împotriva deciziei de recurs prin care s-a respins această cale de atac, fiind menținute hotărârea instanței de apel și cea a instanței de fond, prin dispozitivul căreia s-a stabilit linia de hotar.
Față de cele expuse, constatând că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 318 alin. 1 teza I Cod pr. civilă, urmează a se respinge contestația în anulare.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, fiind în culpă procesuală, vor fi obligați contestatorii la 300 lei cheltuieli de judecată, către intimații pârâți,.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii reclamanți ȘI, împotriva deciziei civile nr. 953 din 04.09.2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți,.
Obligă contestatorii reclamanți și la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată, către intimații pârâți, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.-
Tehn./2 ex.
24.01.2008
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
