Obligație de a face. Decizia 220/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 220/
Ședința publică din 06 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâta SC SRL Râmnicu, împotriva sentinței civile nr.741 din 21 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fical, în dosarul nr-.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile de fond asupra recursului au avut loc la data de 30 mai 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 8 august 2006, reclamanta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă Vac hemat în judecată pe pârâta "" Râmnicu V, solicitând instanței de contencios administrativ ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata către bugetul fondul de șomaj a sumei de 160.000 lei reprezentând penalitate prevăzută de art.24 alin.2 lit.a din Legea nr.1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 13 noiembrie 2001, în baza contractului de credit nr.1301 încheiat între - Sucursala Râmnicu V și "", reclamantei i s-a acordat un credit cu dobândă redusă în sumă de 160.000 lei în condițiile Legii nr.1/1991 republicată și modificată, în vederea angajării unui număr de 32 persoane, din care 16 persoane din rândul șomerilor. Suma a fost acordată din fondul pentru plata ajutorului de șomaj pârâtei, pe 3 ani, incluzând o perioadă de grație de 6 luni, cu dobândă avantajoasă.
La data de 12 iulie 2002, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a Județului Vas esizat Colegiul jurisdicțional pentru obligarea pârâtei la plata către bugetul fondului a ajutorului de șomaj în cuantum de 40.000 lei.
După sesizarea colegiului jurisdicțional s-a modificat competența acestuia și ca atare, la data de 12 martie 2004, Procurorul financiar a solicitat respingerea actului său de sesizare având în vedere dispozițiile deciziei nr.463/2003 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care prevederile art.19 lit.c din Legea nr.94/1992 au fost declarate ca fiind neconstituționale.
Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal prin sentința nr.741 din 21 noiembrie 2006 a respins excepțiile invocate de pârâta "" Râmnicu V privind autoritatea de lucru judecat și prescrierea dreptului la acțiune și a dreptului pretins ca neîntemeiate.
Prin aceeași sentință a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă și obligată pârâta la 160.000 lei penalizări, conform art.24 alin.2 lit.a din Legea nr.1/1991 către reclamantă, sumă ce urmează a fi vărsată la fondul pentru plata ajutorului de șomaj - Agenția
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din contractul de credit nr.1301 din 13 noiembrie 2001, în baza convenției nr.2584 din 18 iunie 2001, încheiată cu reclamanta, a acordat pârâtei un credit pentru investiții în sumă de 160.000 lei pe termen de 3 ani, incluzând o perioadă de grație de 6 luni, cu o dobândă curentă de 17,5 % pe an. Potrivit clauzelor contractuale, creditul trebuie utilizat numai pentru finanțarea investițiilor reprezentând achiziție hală de producție și utilaje, cu obligația pentru pârâtă de a angaja personal pe locurile de muncă nou create, respectiv 32, în termen de 6 luni de la data acordării creditului, din care 16 să provină din rândul șomerilor.
Aceste obligații asumate de pârâtă nu au fost respectate și prin urmare acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată, întrucât potrivit art.969 cod civil contractul este legea părților.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta, cale de atac calificată conform art.84 Cod procedură civilă de către curtea de apel ca fiind apel, în funcție de natura litigiului, determinat ca având natură comercială prin raportare la obiectul cauzei.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a susținut că sentința este nelegală și netemeinică, deoarece fiind în prezența unui litigiu comercial reclamanta trebuia să efectueze în prealabil procedura concilierii directe prevăzute de art.7201Cod procedură civilă, astfel că acțiunea apare ca prematur introdusă.
S-a mai arătat că greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece termenul de prescripție a început să curgă la data de 28 iunie 2002, când s-a întocmit raportul de control intermediar de către Curtea de Conturi V, unde se stabilește situația și cine răspunde de ea, fapt care atrage aplicabilitatea art.7 și 8 din Decretul nr.167/1958.
Apelanta a mai arătat că pe fond soluția este greșită, hotărârea este nemotivată, nu a fost verificat debitul real care, dacă ar fi fost datorat era în sumă de 40.000 lei conform raportului de control intermediar din 28 iunie 2002.
Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal prin decizia nr.35/A/A din 16 martie 2007 a admis apelul pârâtei, a schimbat sentința și a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, reținând, în esență, că după modul de formulare a cererii de chemare în judecată și din precizările făcute a rezultat că instanța a fost investită cu soluționarea unui litigiu comercial, evaluabil în bani, supus condiției îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe, iar lipsa unei asemenea concilieri este de natură a atrage sancțiunea prevăzută de art.109 Cod procedură civilă, acțiunea urmând să fie respinsă ca inadmisibilă.
Reclamanta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă Vad eclarat recurs împotriva deciziei sus menționate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și în același timp înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, a calificat greșit litigiul ca fiind comercial, evaluabil în bani, supus condiției îndeplinirii procedurii prealabile.
Recurenta a menționat că greșit instanța a calificat litigiul comercial, litigiul fiind între o instituție publică a statului și un agent economic. Organele de control abilitate ale V au verificat respectarea contractului în baza Legii nr.1/1991 și au calculat penalitățile.
De asemenea, acordarea unor credite în condiții avantajoase, cu o dobândă de 50 % din taxa oficială a scontului stabilită de la depozitul constituit de societatea bancară desemnată prin licitație, pentru înființarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici și mijlocii sau unități cooperatiste cu cel mult 200 de salariați sau, după caz, cooperatori, în scopul creării de noi locuri de muncă, în special pentru șomeri, se face din fondul constituit potrivit art.22 și 23 din Legea nr.1/1991 și nu din fondurile băncii.
Recurenta a mai arătat că Ministerul Muncii și Protecției Sociale va transfera, semestrial, în contul societății bancare autorizate să acorde credite o parte din fondul pentru plata ajutorului de șomaj în limitele sumei aprobate prin bugetul asigurărilor sociale de stat.
Prin precizările depuse la dosar la 18 iunie 2007, reclamanta a arătat că decizia recurată este nelegală și pentru că a calificat un litigiu privitor la banii statului, drept un litigiu comercial.
A mai arătat prin aceste precizări, că debitul de 1.600.000 mii lei este o garanție bugetară, deci nu poate fi o creanță comercială pentru că scopul principal al creditorului este crearea de noi locuri de muncă pentru persoanele în căutarea unui loc de muncă, a șomerilor.
Prin încheierea nr.3231 din 26 iunie 2007 pronunțată de Secția Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus scoaterea de pe rolul acestei secții a cauzei și trimiterea dosarului spre competență soluționare Secției Comerciale.
Prin decizia nr.250 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială, s-a admis recursul declarat de reclamanta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă V, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza la Curtea de APEL PITEȘTI pentru soluționarea recursului formulat de pârâta "" Râmnicu V împotriva sentinței nr.741 din 21 noiembrie 2006 a Tribunalului Vâlcea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că în mod greșit Curtea de APEL PITEȘTIa apreciat natura comercială a litigiului având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie penalitățile rezultate din contractul de creditare, când de fapt creditul acordat intimatei-pârâte este un credit cu dobândă redusă, avantajoasă, acordat în baza Legii nr.1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, republicată, cu modificările și completările ulterioare prin Legea nr.65/1997.
Față de considerentele anterior menționate din care rezultă natura civilă a litigiului, recursul a fost admis așa cum s-a arătat.
La termenul de judecată din 30 mai 2008, cu ocazia rejudecării, recurenta prin avocat a invocat trei excepții și anume, excepția necompetenței materiale de soluționare a prezentului recurs de către Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie, excepția de prematuritate a introducerii acțiunii, întrucât nu a fost efectuată procedura prealabilă obligatorie a concilierii prevăzută de art.7201alin.1 Cod procedură civilă și prescripția dreptului la acțiune, deoarece au trecut mai mult de 3 ani de când a început să curgă termenul de prescripție de la rămânerea irevocabilă a sentinței nr.289/CAF din 12 martie 2004 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Dispozițiile art.137 Cod procedură civilă prevăd că "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii."
Cu privire la cele trei excepții invocate de recurentă prin avocat, acestea sunt nefondate pentru următoarele motive:
Excepția necompetenței materiale de soluționare a recursului invocată de recurentă prin avocat este nefondată, întrucât prin decizia nr.250 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială s-a statuat cu putere de lucru judecat că natura prezentului litigiu este civilă, astfel că, Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie este instanța competentă să se pronunțe în prezenta cauză.
Conform art.315 alin.1 Cod procedură civilă "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."
Cea de-a doua excepție a prematurității introducerii acțiunii este nefondată, deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.7201alin.1 Cod procedură civilă privind procedura prealabilă obligatorie a concilierii, întrucât cauza de față este civilă și nu comercială, așa cum irevocabil a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială prin decizia nr.250 din 30 ianuarie 2008.
Ultima excepție a prescripției dreptului la acțiune este nefondată, deoarece termenul de prescripție curge de la data de 25 octombrie 2004 când s-a stins litigiul între Curtea de Conturi și recurenta "", fiind determinat definitiv prejudiciul cauzat bugetului statului, iar față de data introducerii acțiunii, 8 august 2006, Curtea constată că reclamanta se încadrează în termenul general de prescripție de 3 ani.
Trebuie precizat că acțiunea formulată de reclamantă este în termenul general de prescripție de 3 ani și dacă s-ar lua în calcul rămânerea irevocabilă a sentinței nr.289/CAF din 12 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în raport de data introducerii acțiunii și anume, 8 august 2006.
Rezultă că termenul de la care curge prescripția dreptului la acțiune în prezenta cauză este 25 octombrie 2004 și nu 4 decembrie 2002 când a fost emis procesul-verbal de control de către Corpul Control Măsuri Active din cadrul
Pentru toate aceste considerente, în baza art.137 Cod procedură civilă urmează a fi respinse ca nefondate cele trei excepții invocate de recurentă prin avocat și anume, excepția necompetenței materiale de soluționare a prezentului recurs de către Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie, excepția de prematuritate a introducerii acțiunii și prescripția dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, conform criticii formulate în recurs de pârâtă, Curtea constată că hotărârea pronunțată de tribunal este legală, întrucât "" nu a respectat clauzele contractuale și nu a utilizat creditul de 160.000 RON acordat pe termen de 3 ani, cu o perioadă de grație de 6 luni și cu o dobândă curentă de 17,5 % pe an, pentru a angaja personal pe locurile de muncă nou create, respectiv 32 de persoane, din care 16 trebuiau să provină din rândul șomerilor, nesocotind astfel dispozițiile art.969 Cod civil care afirmă că orice convenție este legea părților.
La acordarea creditului de către V s-au avut în vedere și dispozițiile Legii nr.1/1991, așa cum a fost modificată și completată.
În concluzie, Curtea constată că "" nu a respectat clauzele contractului de credit nr.1301 din 13 noiembrie 2001, aflat în copie la filele 28-30 dosar fond, prevederile art.969 Cod civil și ale Legii nr.1/1991 modificată și completată, astfel că în mod corect a fost obligată pârâta să plătească 160.000 RON.
Față de cele menționate mai sus, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâta "" Râmnicu V împotriva sentinței nr.741 din 21 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta "". cu sediul în Râmnicu V,-, județ V, împotriva sentinței nr.741 din 21 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal, intimată fiind reclamanta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ V, cu sediul în Râmnicu V,-, -ranscozia,.B, etaj 2, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/02.07.2008.
Jud.fond: Gh.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
