Obligație de a face. Decizia 221/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 221/2008
Ședința publică de la 20 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 3: Daniela Mărginean
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 28/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul pârât, personal și avocat în reprezentarea intimatei reclamante.
HGProcedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul pârât depune la dosarul cauzei înscrisuri în probațiune, respectiv decizii civile și 2 sentințe penale în dovedirea faptului că gardul intimatei este construit pe terenul său și declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat, de asemenea, depune înscrisuri la dosar, pe care le comunică și cu recurentul, și chitanță în justificarea cheltuielilor de judecată. Arată că nu mai are alte cereri.
Instanța, în deliberare, raportat la prevederile art. 306 coroborat cu art. 303 Cod procedură civilă, invocă, din oficiu, excepția nulității recursului față de faptul că motivele de recurs s-au depus la interval de o lună de la declararea acestuia. Se acordă cuvântul asupra excepției.
Recurentul pârât lasă la aprecierea instanței soluția pe excepție.
Avocat, având cuvântul, față de faptul că motivele de recurs au fost depuse tardiv, arată că se impune constatarea nulității recursului. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului și cele expuse de părțile prezente, lasă cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 368/2007 a Judecătoriei A s-a admis în
-//-
parte acțiunea civilă formulată de reclamanta HG, împotriva pârâtului, a fost obligat pârâtul să mute gardul ridicat la imobilul său din satul, nr. 76, înspre proprietatea sa, astfel încât să respecte de graniță și implicit distanța de 40 cm față de zidul locuinței reclamantei, stabilită prin sentința civilă nr. 2295/1979 a Judecătoriei Sibiu și în caz de refuz din partea pârâtului a fost autorizată reclamanta să facă această lucrare pe cheltuiala pârâtului, s-au respins celelalte capete de cerere din acțiunea reclamantei, s-au compensat cheltuielile de judecată suportate de părți și a fost obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantei suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Instanța de fond a reținut că imobilul proprietatea reclamantei HG, fostă, situat administrativ în satul, la nr. 77 jud. Sibiu, înscris în CF nr. 1187, nr. top 269, 270 se învecinează cu cel al pârâtului situat la nr. 76, fiind înscris în CF nr. 956, nr. top 275, 276.
Limitele teritoriale dintre proprietățile părților au fost stabilite pe cale judecătorească prin sentința civilă nr. 2295/7.05.1979 a Judecătoriei Sibiu. Prin această sentință s-a stabilit granița dintre imobile pe porțiunea dintre stradă și spatele șurii pârâtului la o distanță de 0,40 de zidul locuinței reclamantei, conform expertizei tehnice întocmită de expertul ing..
Poziția gardului în litigiu este reprezentată pe schița din anul 1979 de segmentul cuprins între punctele 16 și 17 și este una care respectă suprafața de 0,40 pe care reclamanta o are de-a lungul construcțiilor în partea dinspre proprietatea pârâtului și cu deschidere la stradă. Aceeași poziție a gardului este evidențiată și în schița tehnică întocmită în dosarul nr. 618/1995 al Judecătoriei Sibiu, dosar privitor la un alt proces penal între părți în materie de vecinătate. Potrivit concluziilor la care au ajuns experții care au efectuat o contraexpertiză tehnică în această cauză, concluzii ce au fost reținute în sentința penală nr. 406/1996 a Judecătoriei Sibiu rămasă definitivă prin decizia penală nr. 327/1996 a Tribunalului Sibiu, linia de graniță stabilită prin sentința civilă nr. 2295/1979 este definitivă din două puncte materiale, unul la fațada proprietății, la 0,40 distanță de casa reclamantei, iar al doilea fiind stâlpul din lemn de la începutul de pod demolat de către pârât. Pe aliniamentul dintre aceste două puncte se suprapune granița dintre proprietăți.
Cu prilejul efectuării cercetării locale (fila 39 dosar) instanța a constatat că gardul din fața imobilului pârâtului este amplasat paralel cu strada, după care se continuă în partea dinspre casa reclamantei cu un gard de aproximativ 3 care este perpendicular cu colțul casei reclamantei. Și cu această ocazie pârâtul a recunoscut că a mutat gardul în poziția actuală în luna martie pentru că aceasta ar fi poziția corectă a gardului conform hotărârii judecătorești din anul 1979. Această susținere a pârâtului nu este coroborată însă cu nici o altă probă.
Față de prev. art. 480 Cod civ. și având în vedere că prin repoziționarea gardului efectuată de pârât în luna martie 2007 se încalcă linia de
-//-
graniță stabilită prin sentința civilă nr. 2295/1979 a Judecătoriei A și implicit accesul reclamantei pe suprafața de teren de 40 cm pe care o deține de-a lungul construcțiilor sale în partea dinspre imobilul pârâtului, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de reclamantă ca fiind fondată în parte, respectiv cu privire la primul capăt de cerere și a admis-o în aceste limite.
În consecință, pârâtul a fost obligat să mute gardul înspre proprietatea sa, astfel încât să respecte linia de graniță și implicit distanța de 40 cm față de zidul locuinței reclamantei și fiind vorba de îndeplinirea unei obligații de a face de către pârât, în temeiul art. 1076 Cod civ. în caz de refuz din partea acestuia, a fost autorizată reclamanta să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâtului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 06.12.2007, pârâtul, recurs ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu - secția civilă la data de 20.12.2007.
Prin declarația depusă la instanța de fond pârâtul arată că atacă sentința Judecătoriei A fără a indica și criticile aduse acesteia.
La termenul de judecată din 31.01.2008 tribunalul a calificat ca fiind apel calea de atac declarată împotriva sentinței civile nr. 368/01.11.2007 a Judecătoriei A întrucât cererea principală formulată de reclamantă are ca obiect acțiune în executarea unei obligații de a face, acțiune neevaluabilă în bani astfel că în raport de art. 282 ind. 1 alin 1 și art. 299 alin 1 Cod pr. civ., calea de atac este apel și nu recurs.
Prin decizia civilă nr. 28/2008 Tribunalul Sibiua anulat ca netimbrat apelul declarat de apelantul pârât în contradictoriu cu intimata reclamantă împotriva HG sentinței civile nr. 368/01.11.2007 a Judecătoriei Sibiu, fiind obligat apelantul pârât la plata către intimată a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că potrivit art. 289 Cod pr. civ. la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii iar în conformitate cu art. 11 alin 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererile pentru exercitarea apelului se timbrează cu J din taxa datorată la prima instanță pentru cererea neevaluabilă în bani.
În conformitate cu art. 20 din aceeași lege taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea acțiunii sau a cererii.
În cauză recurentul (apelantul) pârât a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 8,3 lei și a timbrului judiciar în sumă de 0,3 lei la data de 17.01.2008, obligația urmând a fi îndeplinită până la termenul de judecată din 31.01.2008.
Cum până termenul de judecată stabilit apelantul pârât nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxelor judiciare, în baza art. 296 Cod pr. civ. prin raportare la textele legale citate, tribunalul a anulat calea de atac declarată.
-//-
Pe cale de consecință, în temeiul art. 274 Cod pr. civ. a fost obligat apelantul pârât la plata către intimată a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței depuse la dosar, reținând culpa procesuală a acestuia în inițierea demersului procesual. Deși intimata a formulat cerere și pentru acordarea cheltuielilor de transport în sumă de 100,05 lei, potrivit bonului de benzină depus la dosar, acestea nu au fost acordate de tribunal nefiind justificate atâta timp cât avocatul părții prezent în instanță figurează în Baroul Sibiu.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâtul fără a fi motivat în fapt și drept.
La termenul de judecată din 20.06.2008 Curtea a pus în discuția părților excepția nulității recursului declarat, excepție ce urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
Se constată că decizia atacată a fost comunicată pârâtului la data de 21.03.2008 (fila 17 dosar apel), iar recursul a fost declarat la data de 24.03.2008.
Prin declarația de recurs, pârâtul a arătat că motivele de recurs le va înainta în termen la instanță.
Motivele de recurs au fost depuse la dosar, direct în fața instanței de recurs, la data de 20.05.2008, deci cu mult peste termenul de 15 zile statuat de dispozițiile art. 301 alin 1 Cod pr. civ. coroborat cu art. 303 alin 1, 2 Cod pr. civ.
Potrivit acestui text de lege, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termen ce se socotește de la data comunicării hotărârii, chiar dacă recursul s-a declarat mai înainte.
Conform disp. art. 301 Cod pr. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Art. 306 alin 1 Cod pr. civ. statuează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alineatul 2.
Față de data motivării recursului arătată mai sus și considerentele de drept reținute și având în vedere că nu există motive de ordine publică pentru a fi invocate din oficiu, Curtea, în temeiul disp. art. 306 Cod pr. civ. va constata nul prezentul recurs.
Față de disp. art. 274 Cod pr. civ. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată și justificate cu înscrisuri la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 28/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
-//-
(continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 221/2008 dată în dosar nr-)
Obligă recurentul să plătească intimatei suma HG de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
- -.
semn. conf. art. 261.
vicepreședintele curții de apel
Grefier,
- - -
semn. conf. art. 261.
grefier șef -
Red.
Tehnored. 2 ex/16.07.2008
-,
-
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Augustin Mândroc, Daniela Mărginean
