Obligație de a face. Decizia 2220/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2220/R/2009
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTOR 2: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Griga
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul și intervenienții și împotriva încheierii civile nr. 281/CC din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe pârâta intimată PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent și intervenienții recurenți, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este realizată.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, recurenții depun la dosarul cauzei anexe ale contractelor individuale de muncă ale acestora din care rezultă norma întreagă în funcția de inspector.
Instanța invocă din oficiu un motiv de ordine publică, prevăzut de art. 136 alin. 1, coroborat cu art. 304 pct. 5.pr.civ. respectiv nerespectarea publicității ședinței de judecată de către prima instanță prin faptul că, cererea a fost judecată în camera de consiliu și încălcarea dreptului la apărare, din perspectiva faptului că reclamantul și intervenienții nu au fost citați.
Reclamantul și intervenienții recurenți solicită admiterea recursului formulat și modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de completare formulată la instanța de fond.
CURTEA
La data de 17.06.2009, prin încheierea civilă nr. 281/CC/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 796/09.05.2008 a Tribunalului Cluj, formulata de reclamantul și intervenții în interes propriu și.
S-a reținut că, potrivit art. 2812.proc.civ, se poate cere completarea hotărârii numai dacă instanța care a pronunțat-o a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale. În plus, o atare cerere se poate face numai în termenul de recurs.
Aceste două condiții nu sunt respectate în cauză de către petenți.
Astfel, în primul rând, în dosarul de fond nu s-a dezbătut în contradictoriu între părți clauzele contractului pe care reclamanții îl doreau încheiat cu fiecare, nicio clipă aceștia nu au invocat că ar fi lucrat câte 8 ore pe zi și nu au solicitat niciodată încheierea contractului cu această clauză. Prin urmare, neexistând un capăt de cerere distinct în acest sens, nu se poate spune că instanța a omis să se pronunțe asupra lui. A dispune altfel în momentul de față, înseamnă a completa nepermis cadrul procesual inițial cu care instanța de fond a fost sesizată.
În al doilea rând, petenții au formulat prezenta cerere de completare a dispozitivului în aprilie 2009, în condițiile în care hotărârea le-a fost comunicată în iunie 2008, încălcând astfel dispozițiile legale.
În termen legal, au declarat recurs reclamantul și intervenienții în nume propriu și, solicitând admiterea recursului, modificarea sau casarea în totalitate a încheierii civile atacate, cu consecința admiterii cererii.
Apreciază că încheierea atacată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii prin interpretarea în mod greșit a actului juridic dedus judecății, întrucât conform art. 109, pct. l din Codul Muncii care prevede în mod expres faptul că prin noțiunea de normă întreagă se înțelege durata normală a timpului de lucru de 8 ore pe zi/ 40 ore pe săptămână. Acest lucru rezultă În mod clar din cererile noastre din data de 23.04.2007, 14.05.2007, 31.10.2007, pe care le anexăm În xerocopie.
Dovada activității desfășurate cu normă întreagă este probată și cu anexele nr. l ale contractelor individuale de muncă, întocmite dar neduse la îndeplinire de către cei în drept să o facă. Menționează că nu au făcut recurs împotriva sentinței 796/2008 cu privire la încheierea contractelor individuale de muncă cu normă întreagă datorită faptului că instanța de fond a hotărât admiterea acțiunii formulate si precizate de reclamant si intervenienți, din care rezultă clar durata muncii.
La termenul din 27.10.2009, Curtea a invocat ca motiv de ordine publică încălcarea principiului publicității ședinței de judecată de către prima instanță, respectiv încălcarea dreptului la apărare a reclamantului și intervenienților.
Analizând cu prioritate motivul de ordine publică menționat, Curtea îl găsește întemeiat pentru următoarele considerente:
La data de 15 aprilie 2009, prima instanță a fost învestită cu o cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 796/09.05.2008, cerere care a fost soluționată prin încheierea nr. 281/CC/ 17 iunie 2009, în camera de consiliu, fără citarea părților.
Prin dispozițiile art. 281^2 Cod de procedură civilă, legiuitorul a statuat că "daca prin hotărârea data instanța a omis sa se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii in același termen in care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar in cazul hotărârilor date in fond după casarea cu reținere, in termen de 15 zile de la pronunțare, iar potrivit al. 2 din același articol s-a stabilit că "cererea se soluționează de urgenta,cu citarea părților, prin hotărâre separata. Prevederile art. 281^1 alin. 3 se aplica in mod corespunzător."
Raportat la textele legale menționate, se reține că procedura de soluționare a cererii de completare garantează respectarea unor principii fundamentale, respectiv principiul dreptului la apărare și principiul publicității, principii care însă au fost încălcate de către prima instanță, în condițiile în care aceasta a judecat cauza în camera de consiliu, fără a dispune citarea părților.
Principiul publicității presupune ca procesul civil, cu excepția deliberării, să se desfășoare în ședință publică, aceasta constituind regula.
Este adevărat că dispozițiile menționate nu cuprind referiri cu privire la felul ședinței în care trebuie soluționată cererea de completare a dispozitivului, însă raportat la principiul menționat ele trebuie interpretate în sensul în care ședința trebuie să fie publică, excepțiile fiind de strictă interpretare și trebuind să fie prevăzute expres. Or, așa cum s-a arătat deja textul de lege nu cuprinde nici o dispoziție în acest sens.
Un alt principiu fundamental al dreptului procesual civil este și dreptul la apărare, principiu pe care de asemenea prima instanță l-a încălcat prin necitarea părților la soluționarea cererii, obligație ce rezida chiar din normele legale mai sus indicate și a cărei îndeplinire era absolut necesară din perspectiva faptului că procedura presupune luarea în discuție a unor chestiuni legate de fondul cauzei, care trebuie discutate în contradictoriu.
Constatând incident motivul de ordine publică menționat, Curtea apreciază că nu mai este necesară analizarea motivelor de recurs invocate, astfel că pentru considerentele deja expuse, în temeiul art. 304 pct. 5 coroborat cu art.312 al. 3 Cod de procedură civilă, va admite recursul, va dispune casa încheierea și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții,. și, împotriva încheierii civile nr. 281/CC din 17.06.2009 a Tribunalului Cluj pronunțate în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleeași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.DG/dact.MM
7ex./25.11.2009
Jud.fond: /
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Sergiu Diaconescu, Daniela Griga
