Obligație de a face. Decizia 224/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 224/2010
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Mirela Pop
- - - JUDECĂTOR 3: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul TRIBUNALUL SIBIU împotriva sentinței civile nr.941/27.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL SIBIU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta intimată S, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar notă cheltuieli de judecată și bon fiscal. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Din partea reclamantei intimate s-a depus la dosar întâmpinare prin care solicită soluționarea cauzei în lipsă.
Față de împrejurarea că și recurenta prin motivele de recurs a solicitat soluționarea cauzei în lipsă instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare acordând cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită admiterea recursului declarat de TRIBUNALUL SIBIU, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate și precizate, menținerea sentinței instanței de fond față de instituția sa. Cu obligarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul TRIBUNALUL SIBIU solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să elibereze adeverință de venituri conform Legii 567/2004 care să cuprindă venitul brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate conform sentinței civile nr.540/2008 a Tribunalului Sibiu, precum și obligarea la plata unor daune cominatorii.
Din motivarea acțiunii se reține că reclamanta este pensionată în condițiile Legii nr.567/2004, dar pârâta refuză să elibereze adeverință care să cuprindă sporurile dobândite prin hotărâre judecătorească deși a formulat cerere în acest sens la 23.02.2009.
Ulterior acțiunea a fost precizată, solicitând a fi obligată Casa de Pensii S la recalcularea pensiei în baza adeverinței emisă de TRIBUNALUL SIBIU iar în caz de refuz să fie obligată la plata unor daune cominatorii.
Prin sentința civilă nr. 941/27.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL SIBIU în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta împotriva pârâtului TRIBUNALUL SIBIU și în consecință a fost obligat pârâtul să elibereze reclamantei adeverința de venituri conform formularului de adeverință prevăzut în normele de aplicare a Legii nr.567/2004, care să cuprindă venitul brut lunar, sporurile avute în ultima lună de activitate conform Sentinței civile nr.540 din data de 8 mai 2008 Tribunalului Sibiu. S-a respins acțiunea în rest.
S-a respins acțiunea precizată formulată de reclamantă împotriva Casei Județene de Pensii
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta este pensionată în baza Legii nr.567/2004, beneficiază de o pensie de serviciu în cuantum de 1327 lei conform deciziei nr.66885/28.06.2007.
Întrucât printr-o hotărâre judecătorească - definitivă și irevocabilă - reclamantei i-a fost recunoscut un drept salarial, respectiv sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% pentru perioada 28.09.2004 - 1.XI.2007, iar pârâta nu a dat curs solicitării în sensul eliberării unei adeverințe de salarii care să cuprindă acest spor, s-a promovat prezenta acțiune.
Din starea de fapt prezentată raportat la titlul executoriu pe care îl deține reclamanta - acțiunea astfel cum a fost formulată a fost admisă față de TRIBUNALUL SIBIU cu obligarea acestui angajator de a elibera adeverință care să cuprindă și sporul de 50% avut înainte de pensionare, spor consfințit prin sentința civilă nr.540/2008 a Tribunalului Sibiu.
S-a respins solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii, întrucât la data solicitării acesteia, respectiv 23.02.2009 hotărârea judecătorească în baza căreia reclamanta beneficiază de acest spor nu era irevocabilă astfel cum se reține în mod corect de către Tribunal prin adresa nr.472 din 18.03.2009.
A fost de asemenea respinsă și cererea reclamantei față de Casa Județeană de Pensii S pentru recalcularea pensiei în baza adeverinței ce urmează a fi eliberată de ultimul angajator, întrucât la această instituție nu s-a depus nici o adeverință în sensul celor solicitate, astfel că la acest moment pretențiile față de Casa Județeană de Pensii S sunt prematur formulate, iar daunele cominatorii în situația dată sunt lipsite de orice suport legal.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal pârâtul TRIBUNALUL SIBIU, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, a arătat în esență că sporurile pretinse de reclamantă nu sunt cuprinse în acte normative și nici în ordine de salarizare și nu au fost înscrise în carnetul de muncă, condiții în care TRIBUNALUL SIBIU nu poate elibera o adeverință cu includerea acestora. În plus, pentru suma solicitată de reclamantă nu s-au achitat în totalitate cotele de contribuție la bugetul asigurărilor sociale.
Intimata Casa Județeană de Pensii Sad epus întâmpinare, solicitând admiterea recursului formulat de recurentul TRIBUNALUL SIBIU și menținerea sentinței de fond față de intimată. A arătat în esență că pretențiile în contradictoriu cu intimata CJP S sunt prematur formulate, iar eliberarea adeverinței solicitate nu va determina revizuirea drepturilor de pensie stabilite inițial.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală a sentinței atacate. Menționează că sentința civilă 540/2008 a devenit irevocabilă prin respingerea recursului, iar pârâtul i-a eliberat adeverința dispusă de instanța de fond.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, a reținut că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 68 alin 12 din Legea nr. 567/2004 " de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate, precum și pensiile de urmaș prevăzute la alin. (8) - (10) se actualizează ori de câte ori se majorează salariul de bază brut lunar al personalului auxiliar de specialitate în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și nivel al instanței sau parchetului, cu menținerea numai a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, personalul auxiliar de specialitate își poate păstra pensia aflată în plată."
Din acest text de lege reiese în mod evident faptul că la actualizarea pensiilor de serviciu trebuie avute în vedere sporurile care au intrat în baza de calcul la nașterea dreptului la pensie, care este guvernat de norma de drept în vigoare la acea dată (prin acest text de lege făcându-se de fapt, o aplicare a principiului de dreptregit tempus actum)
În speță, intimata este beneficiara unei pensii de serviciu stabilită în baza Legii nr. 567/2004, din decizia nr. 344/2007 a Președintelui Curții de APEL ALBA IULIA reieșind că începând cu data de 1.11.2007 reclamanta a fost eliberată din funcție prin pensionare( fila 5 dosar).
Din succesiunea actelor normative care au reglementat pensia de serviciu a personalului auxiliar de specialitate se reține căart. 68 alin 1 din Legea nr. 567/2004- în forma în vigoare la data de 1.11.2007 - prevedea că " personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este prevăzut la art. 3 alin. (1), cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate, beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării".
Or, sporul în discuție, de risc și suprasolicitare nervoasă în cuantum de 50% din indemnizația brută lunară -este recunoscut pentru intimată pentru ultima lună de activitate înainte de data pensionăriiașa cum reiese în mod evident din sentința civilă nr. 540/2008 a Tribunalului Sibiu, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 519/4.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-, prin care au fost obligații Ministerul Justiției, TRIBUNALUL SIBIU și Curtea de APEL ALBA IULIA să plătească intimatei de față acest spor pe perioada 28.09.2004-1.11.2007(data pensionării).
Faptul că acest spor nu a fost plătit efectiv nu poate înlătura efectele juridice ale puterii lucrului judecat a hotărârii judecătorești prin care s-a recunoscut acest drept salarial al intimatei pe perioada 28.09.2004-1.11.2007. Recurentul nu-și poate invoca în cauza de față propria culpă în neonorarea acestui spor pentru a înlătura existența lui în luna octombrie 2008, ultima lună lucrată efectiv de reclamantă. Este de asemenea de menționat că acest articol de lege nu condiționează luarea în calcul a sporurilor efectiv încasate, legiuitorul vorbind de sporuri " avute", ceea ce presupune existența dreptului și nu realizarea lui efectivă.
Făcând parte din baza de calcul la acordarea pensiei într-o aplicare corectă a prevederilor art. 68 alin 1 și 12 din Legea nr.567/2004 sus enunțate, se impunea a fi luat în calcul și la actualizarea pensiei, în sensul cerut de reclamantă, așa cum corect a reținut prima instanță.
Față, de cele ce preced, Curtea, constatând că soluția primei instanțe face o interpretare și aplicare corectă a legii la speța dedusă judecății, nefiind incident nici unul din motivele de casare sau modificare a hotărârii, prev. de art. 304 punct 1-9 cod procedură civilă, în conformitate cu art. 312 alin.(1) din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul de față și va menține ca legală și temeinică sentința atacată.
Nu se impune obligarea vreunei părți la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei Casa Județeană de Pensii. Conform art. 274 Cod de procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată. Or, întâmpinarea formulată de intimată a fost în favoarea admiterii recursului declarat de TRIBUNALUL SIBIU și a respingerii acțiunii, astfel încât, CJP S nu a "câștigat" în recurs, în sensul cerul de art. 274 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul TRIBUNALUL SIBIU împotriva sentinței civile nr.941/27.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL SIBIU în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 Februarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. M/
4 ex./ 2.03.2010
Jud. fond./
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Mirela Pop, Manuela Stoica
