Obligație de a face. Decizia 225/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale
Decizia civilă nr.225/
Ședința publică din 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 2: Luminița Cristea
JUDECĂTOR 3: Anica
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta - CFR - B - Sucursala CFR G, cu sediul în G-, împotriva sentinței civile nr.531 din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17 februarie 2010 și s-au consemnat în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 22 februarie 2010.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați - Secția Comercială sub nr- în data de 10.03.2008, reclamantul Gas olicitat obligarea pârâtei CN - CFR SA G, la eliberarea unei adeverințe privind sporul de 15% pentru perioada în care reclamantul a desfășurat activitatea organizată pe schimburi - piesă ce-i este necesară la recalcularea pensiei, cerere la care pârâta nu a dat curs. Și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.1 (1) și 18 (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr.1083/14.05.2008 Tribunalul Galați, a anulat cererea ce are ca obiect refuz soluționare cerere formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CN - CFR SA G, ca netimbrată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de această lege și se taxează diferențiat.
Conform dispozițiilor art. 11 din aceeași lege, cererile pentru exercitarea căilor de atac se timbrează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, în cazul acțiunilor și cererilor evaluabile în bani sau din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani soluționată de prima instanță.
Potrivit dispozițiilor art.20 alin. 1 și 2 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost achitată la înregistrarea cererii se va pune în vedere petentului achitarea până la primul termen acordat, în caz contrar urmând a suporta consecințele legii. Neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii, potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
A mai reținut instanța de fond că aceeași sancțiunea este prevăzută și pentru neplata timbrului judiciar ( art.9 alin.2 din OG nr.32/1995 în referire la art.20 alin.1 și 2 din Legea nr.146/1997.
Instanța a constatat că taxa judiciară de timbru datorată de reclamant este de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Prin urmare pentru termenul de judecată din data de 14.05.2008, tribunalul a dispus citarea reclamantului cu mențiunea să achite taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, specificându-se câtimea lor.
Reclamantul nu s-a prezentat în instanță și a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar menționat.
Aceasta pentru că pentru a fi legal învestită o instanță și pentru a se pune în discuție aspecte procedurale trebuie achitată mai întâi taxa judiciară de timbru.
Pentru considerentele expuse mai sus, față de poziția reclamantului în sensul că nu înțelege să achite taxa judiciară de timbru, instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.20 alin.2 și 3 din Legea nr.146/1997 și a dispus anularea ca netimbrată a cererii.
Împotriva susmenționatei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul G, arătând că acțiunea sa este scutită de taxă judiciară de timbru în temeiul art.15 lit. a din Legea nr.146/1997 fapt susținut și de art. 179 din Legea nr.10/1972, reglementat și de Legea nr.53/2003, litigiile de muncă fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar ( art.285 din Codul Muncii ).
Prin Decizia Comercială nr.604/20.10.2008 a Curții de Apel Galați, s-a admis recursul declarat de reclamantul G și pe cale de consecință s-a casat sentința recurată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Conform art.155 lit.e din Legea nr.19/2000 intră în jurisdicția tribunalelor -Secția de conflicte de muncă și asigurări sociale, chiar dacă litigiul se poartă între pensionar și fostul angajator, sunt aplicabile dispozițiile art.159 din Legea nr. 19/2000 potrivit cărora astfel de cereri sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Este adevărat că reclamantul a indicat ca temei al cererii prevederile art.1 (1) și art.18 (1) din Legea nr.554/2004. Însă spre deosebire de obiectul acțiunii, care nu poate fi schimbat și nici depășit, temeiul ei juridic nu leagă instanța.
Astfel, instanța de fond este obligată, în exercitarea rolului ei activ și pentru a ajuta efectiv părțile în ocrotirea intereselor lor legitime, să dea acțiunii calificarea ei juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Așa fiind, constată că instanța de fond anulând cererea de chemare în judecată ca netimbrată, a încălcat prevederile art.159 din Legea nr.19/2000.
Acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați - Secția Civilă sub nr-.
La termenul de judecată din data de 20.02.2009 societatea pârâtă a depus la dosar adeverința nr.707/121/11.02.2009 ( fila 12) din care rezultă că reclamantul a beneficiat de spor pentru munca prestată în timpul nopții în perioada 05.05.1967-16.06.1983.
Eliberând adeverința solicitată, societatea pârâtă a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune morale și materiale pentru abuzurile săvârșite împotriva sa prin neeliberarea adeverinței solicitate în termen scurt, acest refuz fiind de natură a-i cauza prejudicii.
Pârâta a invocat excepția tardivității formulării acestui nou capăt de cerere privind acordarea de daune, arătând că s-a formulat după prima zi de înfățișare.
Prin sentința civilă nr.531din 24 martie 2009 Tribunalului Galați, s-a admis în parte cererea, s-a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei să emită reclamantului o adeverință din care să rezulte sporul acordat pentru munca prestată în timpul nopții pentru perioada 1967 - 1973. S-a respins ca nefondată excepția tardivității promovării cererii de obligare a acesteia la plata de daune morale și materiale. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului sumele de bani reprezentând diferența dintre cuantumul pensiei pe care ar fi încasat-o reclamantul cu luarea în considerare a sporului recunoscut și pensia efectiv încasată în perioada 10 martie 2008 - 11 februarie 2009.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2500 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele;
Adeverința solicitată de reclamant a fost eliberată de către societatea pârâtă la data de 11.02.2009 recunoscându-i-se sporul de care reclamantul a beneficiat în perioada 05.05.1967 - 16.06.1983.
În consecință, în privința acestui capăt de cerere, urmează a se admite excepția rămânerii fără obiect, urmând a se respinge respectivul capăt de cerere pentru acest considerent.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea de daune, Tribunalul a constatat că reclamantul le-a solicitat încă din luna aprilie 2008, când cauza era înregistrată pe rolul Secției Comerciale ( fila 22) și înainte de prima zi de înfățișare.
Prin urmare, excepția tardivității nu poate fi primită, cererea fiind formulată în termen legal, cu respectarea dispozițiilor legale.
S-a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei, a prejudiciului, a vinovăției și a legăturii de cauzalitate.
Astfel, adeverința i-a fost solicitată societății prin instanță, încă din luna martie 2008, iar societatea i-a eliberat- după trecerea unei perioade considerabile, de un an.
În toată această perioadă, reclamantul a fost lipsit, privat de posibilitatea de a-și recalcula dreptul de pensie, suferind astfel un prejudiciu material, constând în diferența dintre cuantumul pensiei ce ar fi încasat-o în considerarea sporului și cuantumul pensiei efectiv primite.
Nu poate fi primită apărarea pârâtei privind discuțiile legate de competența materială a instanței, întrucât aceasta, în cazul în care este de bună credință, ar fi eliberat adeverința în timp util fără a aștepta să se stabilească corecta calificare a acțiunii și instanța competentă pentru soluționarea acesteia.
Nici apărarea privind complexitatea verificării arhivei nu poate fi primită, termenul de 1 an depășind cu mult durata rezonabilă a unei verificări, culpa aparținându-le pe deplin în cazul în care nu au o situație clară a salariaților și nicio arhivă organizată.
Totodată, pe lângă prejudiciul material suferit de către reclamant, Tribunalul constată și existența unui prejudiciu moral, acesta fiind nevoit să sesizeze instanțele de judecată să îndeplinească acte procedurale, să aștepte o perioadă îndelungată fără posibilitatea valorificării drepturilor sale, să se lovească în toată această perioadă de pasivitatea societății pârâte, care nici măcar nu i-a comunicat faptul că a demarat procedura de verificare a actelor contabile.
Prin urmare, Tribunalul a acordat și daune morale.
Impotriva sentinței civile nr.531 din 24 martie 2009 Tribunalului Galația declarat recurs pârâta invocând faptul că ulterior judecății au descoperit adeverința nr- ce atestă că încă din 2007 i se eliberase intimatului - reclamant, documentul solicitat prin prezenta acțiune.
Intre adeverința emisă în 2007 și cea din 2009 nu este nicio diferență - prima reprezentând enumerarea cronologică a sumelor obținute ca urmare a aplicării sporului de 15% pentru orele prestate în timpul nopții, iar cea de a doua cuprinde procentul mediu al sporului pentru muncă prestată în timpul nopții.
Intimatul nu înțelege (sau nu vrea să înțeleagă) că modul în care i s-a întocmit prima adeverință este legal fiind în concordanță cu prevederile pct.7 din anexa Ordinului nr.687/2006 a Ministrului.
Modul de calcul al celei de a doua adeverințe respectă forma impusă de prevederile pct.8 din anexa Ordinului nr.687/2006 a Ministrului, care face referire strictă la persoanele care, prin natura serviciului, au desfășurat activități doar pe timpul de noapte, caz în care nu se află intimatul.
Motivul al II - lea de recurs, constă în aceea că societatea în mod nelegal a fost obligată să plătească reclamantului sumele de bani reprezentând diferențele dintre cuantumul pensiei pe care ar fi încasat-o cu luarea în calcul a sporului și pensie efectiv încasată pentru că legea prevede posibilitatea depunerii cererilor pentru recalcularea pensiilor până în mai 2010.
In dovedirea celor susținute prin cererea de recurs s-a depus copia deverinței nr- eliberată intimatului la 10 mai 2007 și s-a solicitat de la Casa Județeană de Pensii G, decizia emisă în baza adeverinței nr-.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului pentru că adeverința de care face vorbire recurenta a fost necesară în dosarul nr- și nu are legătură cu obiectul prezentei cauze. Acțiunea dosarului de mai sus este introdusă la 5 februarie 2008, recurenta a emis adeverința cerută de abia la 29 mai 2008 și pentru că nu a respectat termenul legal trebuie să plătească daunele menționate în sentința civilă.
In recurs, s-a admis proba cu acte solicitată de recurentă și anume relații de la Casa Județeană de pensii G, referitoare la recalcularea pensiei conform G nr.4/2005 în funcție de sporul acordat pentru munca prestată în timpul nopții pentru perioada 1967 -1983.
Potrivit relațiilor transmise de Casa Județeană de Pensii G, prin Decizia nr.-/26 iunie 2007 avut loc recalcularea pensiei intimatului conform G nr.4/2005 prin adăugarea sporului acordat pentru munca prestată în timpul nopții pentru perioada 1967 - 1983, dovedit cu adeverința nr- emisă de Regionala CFR
Examinând recursul în lumina actelor noi procurate în această fază procesuală, s-au constatat următoarele;
Prin prezenta acțiune, intimatul G, a solicitat obligarea recurentei la eliberarea unei adeverințe privind sporul de 15% pentru perioada în care a desfășurat activitate organizată pe schimburi în temeiul art.114(2) din Legea nr.10/1972.
Conform actelor transmise de Casa Județeană de Pensii G, recurenta încă din 2007 eliberat o astfel de adeverință și în baza acelei adeverințe a avut loc recalcularea pensiei conform nr.OUG4/2005 prin adăugarea sporului acordat pentru munca prestată în timpul nopții pentru perioada 1967 - 1983 emițându-se Decizia nr.-/26.06.2007.
Drept consecință, se constată că intimatului nu i s-a cauzat nici un prejudiciu material sau moral prin neemiterea unei noi adeverințe (așa cum solicită prin prezenta acțiune) cu același obiect ca cel al adeverinței nr- a CFR
Față de considerentele de mai sus, prin prisma dispozițiilor art.312 alkin.1 teza I cod pr. civilă, urmează a se admite recursul, a se modifica sentința civilă nr.531 din 24 martie 2009 Tribunalului Galați, numai în ceea ce privește capetele de cerere privind acordarea dec despăgubiri materiale și morale pe care le va respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta - - B - Sucursala G, cu sediul în G-, și în consecință;
Modifică sentința civilă nr.531 din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați, numai în ceea ce privește capetele de cerere privind acordarea de despăgubiri materiale și morale, pe care le respinge ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /18.03.2010
Tehn.
4 ex./19.03.2010
fond - - + asistenți judiciari - și
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, Luminița Cristea, Anica
