Obligație de a face. Decizia 2269/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 2269/R/2008

Ședința publică 19 noiembrie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu

- -

JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Daniel Ioan

- -

- -

GREFIER:

TARȚA

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent, împotrivasentinței civile nr.1977 din 1 septembrie 2008,pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- privind și pe pârâta intimată UNIUNEA SINDICATELOR MINIERE, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtei intimate Uniunea Sindicatelor Miniere M, consilier juridic Hojda cu delegație la dosar, lipsă fiind reclamantul recurent.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat intimatei și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâtul intimat, a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 11 noiembrie 2008, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate pronunțată de Tribunalul Maramureș.

Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.

Reprezentantul pârâtei intimate susține întâmpinarea depusă la dosar și pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat.

CURTEA:

Deliberând reține că, prin sentința civilă nr. 977 din data de 01.09.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- s-a respins excepția de necompetență materială invocată de pârâtă, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta Uniunea Sindicatelor Miniere

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, reclamantul a fost angajatul B M în baza contractului individual de muncă nr. 663/01.02.2007, încheiat pe durata determinată de un an. Prin decizia emisă de această societate, înregistrată sub nr. 18 dar nedatată, s-a dispus încetarea raportului de muncă încheiat cu reclamantul, anterior împlinirii termenului pentru care contractul individual de muncă a fost încheiat. Încetarea contractului individual de muncă a fost dispus în temeiul art. 56 lit. d Codul muncii, având la bază comunicarea deciziei de pensionare a reclamantului. Împotriva acestei decizii a depus contestație reclamantul, contestația fiind respinsă prin sentința civilă nr. 121/05.02.2008 a Tribunalului Maramureș, rămasă irevocabilă.

Până la modificările aduse Statutului Uniunii Sindicatelor Miniere M prin sentința civilă nr. 889/21.07.2008 a Tribunalului Maramureș, prin care s-a aprobat noua componență a Biroului Executiv, reclamantul a deținut funcția de vicepreședinte al pârâtei, fără însă ca între părți să existe încheiat un contract individual de muncă.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 și 16 din Codul muncii, contractul individual de muncă, este un contract consensual, el se încheie în baza consimțământului părților. Instanța de judecată nu este abilitată să substituie consimțământul nici uneia din părți.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în Legea 54/2003, persoana aleasă în organele de conducere a sindicatului, beneficiază de anumite facilități. În acest sens sunt dispozițiile art. 11 și art. 34, potrivit cărora:

" ART. 11

(1) Pe perioada în care persoana aleasă în organul de conducere este salarizată de organizația sindicală contractul său individual de muncă sau, după caz, raportul de serviciu se suspendă, iar aceasta își păstrează funcția și locul de muncă avute anterior, precum și vechimea în muncă, respectiv în specialitate sau în funcția publică deținută, în condițiile legii. Pe postul acesteia poate fi încadrată o altă persoană numai cu contract individual de muncă pe durată determinată.

(2) La revenirea în postul avut anterior persoanei aflate în situația prevăzută la alin. (1) i se va asigura un salariu care nu poate fi mai mic decât cel ce putea fi obținut în condiții de continuitate în acel post."

" ART. 34

(1) Membrii aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale, personalul de specialitate și administrativ din aparatul acestora pot fi salarizați din fondurile organizației sindicale sau în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă.

(2) În funcțiile de specialitate care necesită o calificare superioară pot fi angajați și salariați ai altor unități, urmând ca aceștia să își desfășoare activitatea în afara programului de muncă, precum și pensionari.

(3) Persoanele încadrate potrivit alin. (2) pot cumula, în condițiile prevăzute de lege, salariul și, după caz, pensia cu veniturile obținute din activitatea prestată la organizația sindicală."

Astfel cum s-a putut observa, Legea sindicatelor nu prevede obligativitatea încheierii unui contract individual de muncă cu membrii de sindicat aleși în organele de conducere, de altfel actul normativ invocat de reclamant nici nu are o prevedere în acest sens.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul în termenul legal, solicitând admiterea căii de atac promovate și, în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea instanței de fond, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și rejudecând cauza admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că prima instanță prin sentința atacată s-a pronunțat în concret doar cu privire la contestație ca fiind neîntemeiată omițând să se pronunțe în concret și la celelalte solicitări, respectiv la pretențiile financiare, fapt ce echivalează cu soluționarea parțială a fondului cauzei, singura sancțiune în acest caz fiind casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecarea instanței de fond. Reclamantului nu i-au fost respectat art. 60 alin. 1 lit. h din Codul Muncii, art. 11,34 din Legea nr. 54/2003 (Legea Sindicatelor), art. 10, 16 (1) din Legea 53/2003 ( Codul Muncii ), Statutul Uniunii Sindicatelor Miniere M art. 22(3), Regulamentul de Organizare și Funcționare al Biroului Executiv al -, Art. 3 alin. 2.

Instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu este abilitată să substituie consimțământul nici uneia din părți, dar reclamantul nu a solicitat nici o substituire, ci punerea în aplicare a art. 16 (1) din Codul Muncii întrucât consimțământul - a fost dat prin art. 22(3) din Statutul - de care este organul suprem de conducere" odată cu aprobarea Statutului la 11.05.2002. Faptul că nu au fost încheiate contracte individuale de muncă între părți, reclamantul a explicat mai sus, pentru că erau toți salarizați de administrație până la data de 05.09.2007, odată cu modificarea clauzelor din

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9.pr.civ.

Prin întâmpinare, intimata pârâtă Uniunea Sindicatelor Miniere Mas olicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că prima instanță a reținut corect că între părți nu a existat și nu există un raport juridic de dreptul muncii, aceasta neputând a substitui consimțământul nici uneia din părți la încheierea contractului de muncă.

Recurentul-reclamant nu a fost niciodată salariatul intimatei M, așa cum nici un membru al biroului executiv al intimatei nu a fost și nu este salariat al intimatei.

Însuși recurentul, prin precizările depuse la termenul de judecată din 20.06.2008, a recunoscut că nu a avut niciodată încheiat cu intimata-pârâtă contract individual de muncă.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:

Referitor la primul motiv de recurs, se reține că în condițiile în care prima instanță a apreciat că petitul principal din acțiune este neîntemeiat, în mod evident capetele de cerere accesorii (de obligare la plata de despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat și reactualizat și la alte drepturi salariale de care ar fi beneficiat de la data solicitării angajării, la plata contribuțiilor de asigurări sociale, respectiv la înscrierea în carnetul de muncă a perioadei în care reclamantul va presta activitate după angajare) au fost respinse ca neîntemeiate, prima instanță pronunțându-se implicit și asupra acestora prin respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.

Art. 60 alin. (1) lit. h) din Codul muncii invocat de recurent nu este incident în cauză întrucât se referă la interdicția concedierii pe durata unei funcții eligibile într-un organism sindical, iar obiectul prezentei cauze îl reprezintă obligarea pârâtei să încheie contract individual de muncă cu reclamantul.

De asemenea, art. 22 alin. (3) din Statutul Uniunii Sindicatelor Miniere M prevede că membrii biroului executiv pot fi sau salarizați de organizație sau conform altor reglementări aprobate în contractul colectiv de muncă. Această dispoziție este identică cu cea din art. 34 din Legea sindicatelor nr. 54/2003. În mod similar, art. 3 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare al Biroului Executiv nu obligă Uniunii Sindicatelor Miniere M să îi salarizeze pe membrii biroului executiv.

Art. 11 din Legea 54/2003 se referă la perioada în care persoana aleasă în organul de conducere este salarizată de organizația sindicală, or așa cum recunoaște și recurentul acesta nu a fost salarizat de organizația sindicală.

În mod corect prima instanță a reținut că nu poate suplini consimțământul părților de a încheia contractul individual de muncă, iar susținerea recurentului în sensul că intimata și-a exprimat consimțământul prin art. 22 alin. (3) din Statut este neîntemeiată, în condițiile în care prin acest articol se prevede doar ca o posibilitate salarizarea membrilor biroului executiv de către organizația sindicală. Mai mult, după încetarea contractului de muncă recurentul nu a prestat activități cu caracter permanent în beneficiul intimatei și nu se poate astfel reține nici exprimarea de către aceasta în mod tacit a consimțământului în vederea perfectării unui contract de muncă.

Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale menționate anterior, astfel încât motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat.

De asemenea, se reține că hotărârea recurată a fost motivată în conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 7 Cod procedură civilă, respectiv conține motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, astfel încât nici art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă nu este incident în cauză.

Deși a invocat ca motiv de recurs și art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, recurentul nu a indicat care este actul juridic dedus judecății care a fost interpretat greșit de către instanță și nu se poate identifica nici din dezvoltarea motivelor de recurs care este acest act.

Pentru aceste considerente, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 977 din 1 septembrie 2008 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, care va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 977 din 1 septembrie 2008 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - - - - - TARȚA

RED.

DACT.

2 EX/19.12.2008.

JUD. FOND.,.

Președinte:Sergiu Diaconescu
Judecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Daniel Ioan

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 2269/2008. Curtea de Apel Cluj