Obligație de a face. Decizia 228/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 05.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 228/
Ședința publică din 12 martie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 842/3.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamata intimată Asociația de proprietari din T,-, -/1, pentru obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a doua strigare, se prezintă, pentru reclamanta intimată, doamna avocat -, iar pentru pârâtul recurent lipsă, doamna avocat în substituirea doamnei avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen legal și este timbrat legal cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar chitanța nr. -, în valoare de 2 lei, reprezentând diferență taxă judiciară de timbru, chitanța nr. -, în valoare de 350 lei, reprezentând onorariu de avocat și 4 imagini privind imobilul în litigiu.
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar delegația de substituire.
Reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii apelului, cu consecința respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în cererea de recurs, pe care le susține și oral în fața instanței.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin sentința civilă nr. 7267/3.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Asociația de proprietari din T,-, -/1 împotriva pârâtului și l-a obligat pe pârât să-și ridice obiectele personale depozitate în spațiile comune (uscătorie și casa scării) din imobilul situat în T,-, -/1, respectiv plăci PFL, plăci placaj, aragaz vechi, saci de gunoi, ușa veche, saci cu pulbere material de construcții.
În caz de neconformare, reclamanta a fost autorizată să aducă la îndeplinire această obligație pe cheltuiala pârâtului.
Pârâtul a fost obligat și la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1200,30 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit proceselor verbale de inventariere întocmite de către reclamantă la data de 03.11.2007 și la 03.12.2007 coroborate cu recunoașterea expresă de către pârât a faptului depozitării de obiecte personale în spațiile comune, exprimată în ședința publică din 03.06.2008, pârâtul, proprietar al apartamentului nr. 2. are depozitate în anumite spații comune (uscătorie și casa scării) diverse obiecte personale.
Este adevărat că, potrivit regimului proprietății comune indivize forțate, coproprietarii au drepturi de folosință egale asupra spațiilor aflate sub acest regim, însă dreptul de folosință trebuie să fie exercitat cu respectarea destinației acestor spații comune și fără a împiedica folosința lor normală de către ceilalți coproprietari, potrivit exigențelor art. 11 alin. 2, art. 14 alin. 2 din Legea nr. 230/2007.
Împotriva sentinței civile nr. 7267/3.06.2008 a Judecătoriei Timișoaraa declarat apel pârâtul, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 842/3.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Tribunalul Timișa reținut că dacă și alți proprietari mai depozitează bunuri personale în spațiile comune, contrar dispozițiilor legale, aceasta nu înseamnă că și pârâtul trebuie să beneficieze de același tratament permisiv de continuare a nerespectării obligațiilor legale, în virtutea principiului nediscriminării prevăzut de art. 16 din Constituție și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Aceste dispoziții pot fi invocate doar pentru protejarea unor drepturi acordate de lege, iar nu pentru legalizarea unor situații contrare legii.
Deși a contestat conținutul procesului verbal din 03.11.2007, pârâtul nu a făcut dovada contrară, nefiind invocată procedura falsului.
Împotriva deciziei civile nr. 842/03.12.2008 a Tribunalului Timișa declarat recurs în termenul legal pârâtul.
În motivarea recursului, a susținut că legea permite proprietarului să schimbe destinația proprietății comune cu acceptul asociației de proprietari.
A mai arătat că alți proprietari folosesc spațiile comune după bunul plac, iar excluderea sa de la folosirea acestor spații comune reprezintă un abuz de drept din partea președintelui și a vicepreședintelui asociației, o măsură discriminatorie la adresa sa, cu atât mai mult cu cât nu toate bunurile la care se face referire prin procesul verbal din 1.10.2008 îi aparțin.
Din această perspectivă a susținut că, prin soluțiile pronunțate, instanțele au încălcat art. 16 alin. 1 din Constituție și art. 1 din protocolul 12 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, care interzic discriminarea.
De asemenea, nu s-a făcut dovada lezării drepturilor celorlalți coproprietari și nici a existenței vreunui prejudiciu, a arătat pârâtul recurent.
În drept, a invocat art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă.
Reclamanta Asociația de proprietari a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală hotărârii instanței de apel.
În motivarea întâmpinării, a arătat că din dezvoltarea motivelor de recurs nu rezultă incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă, iar, pe de altă parte, instanța a apreciat just starea de fapt, pe baza probelor administrate în cauză, și a făcut o corectă aplicare a legii raportată la obiectul cauzei.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul pârâtului este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Ca motive de nelegalitate, pct.7 și 8 din art.304 Cod procedură civilă nu sunt susținute în dezvoltarea motivelor de recurs de către pârâtul recurent.
Pe de altă parte, hotărârea instanței de apel cuprinde motivele pe care se sprijină, raportate la motivele invocate în apel d e pârât, iar motivarea instanței nu este nici contradictorie și nici străină de natura pricinii.
Nu se poate reține nici că instanța ar fi interpretat greșit actul dedus judecății, sau că ar fi schimbat natura acestuia.
De asemenea, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legislației incidente în cauză, respectiv a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Art. 14 teza II din Legea nr. 230/2007 prevede în mod expres că "nici un proprietar nu poate încălca, afecta sau prejudicia dreptul de proprietate comună sau individuală al celorlalți proprietari din condominiu".
Pârâtul, prin depozitarea unor bunuri proprietate personală în unele din spațiile aflate în proprietate comună (uscătorie și casa scării), fapt pe care de altfel l-a recunoscut, îi împiedică pe ceilalți coproprietari să folosească aceste spații.
Apărarea sa că și alți locatari ar depozita în spațiile comune bunuri proprii, contrar dispozițiilor legale menționate anterior, nu poate fi luată în considerare ca motiv de respingere a acțiunii, atâta vreme cât fapta sa este contrară legii, iar Asociația de proprietari l-a acționat în judecată în condițiile art. 18 din Legea nr. 230/2007.
Pârâtul nu poate fi considerat discriminat în raport cu ceilalți coproprietari în baza art. 16 din Constituția României și a art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Aceste dispoziții legale, așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, vizează protejarea unor drepturi ale omului, neputând fi invocate pentru legalizarea unor situații contrare legii.
De asemenea, faptul că nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu cauzat celorlalți coproprietari nu constituie motiv de respingere a acțiunii.
Este suficientă împiedicarea folosirii normale a spațiilor comune de către ceilalți coproprietari pentru admisibilitatea unei astfel de acțiuni, fără a fi condiționată de dovada unui prejudiciu efectiv.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 842/3.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamata Asociația de proprietari din T,-, -/1.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 595 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 842/3.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamata Asociația de proprietari din T,-, -/1.
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 595 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. - 26.03.2009;
Tehnored. - 30.03.2009; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Timiș
Judecători:;
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
