Obligație de a face. Decizia 229/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 229/R/2009
Ședința publică din data de 6 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTORI: Denisa Băldean, Dana Gârbovan Lucia Ștețca
- -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta recurentă SC SRL împotriva deciziei civile nr.501/A/14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe reclamantul intimat MUNICIPIUL C-N prin PRIMAR, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 30 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Reclamantul intimat Municipiul C-N, a formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, la data de 6 februarie 2009, concluzii scrise ( filele 15-17 din dosar ).
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 6416 din 22.05.2008, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, s-a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul Municipiul C-N, în contradictoriu cu pârâta și a fost obligată pârâta la desființarea lucrărilor de construcție neautorizate efectuate în C-N,-, județul C, altele decât cele cuprinse în prevederile Autorizației de construire nr.1609/18.09.2003 și descrise în procesul-verbal de constatare a contravenției nr.1652/18.11.2005.
S-a stabilit termen pentru conformarea pârâtei la obligațiile dispuse mai sus, 60 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 8,80 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a stabilit faptul că prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 1652/18.11.2005 pârâta a fost sancționată contravențional cu amendă pentru că a executat lucrări de construcții pentru investiția clădire de birouri cu magazine, fără autorizație de construire. Organul de control a dispus ca măsuri în sarcina pârâtei oprirea imediată a lucrărilor și obținerea autorizației de construire.
Potrivit referatului de la fila 5, la un control ulterior s-a constatat că pârâta nu s-a conformat măsurilor dispuse prin procesul-verbal.
Instanța a reținut că procesul-verbal întocmit a fost contestat, iar prin sentința civilă nr. 1814/2006 a Judecătoriei Cluj -N a fost respinsă plângerea formulată de pârâta din prezentul dosar împotriva procesului verbal de constatare a contravenției nr. 1652/18.11.2005. Pentru aceasta, instanța a reținut și că pârâta, prin chiar plângerea formulată, a recunoscut efectuarea de lucrări de construire fără autorizație, pe str. - nr. 10.
Instanța a mai reținut că prin autorizația de construire nr. 1609/2003 s-au autorizat lucrări de construire în vederea amenajării unei spălătorii auto pe str. - nr. 10.
Referitor la dispozițiile legale aplicabile speței, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 50/1991, republicată, în situația în care persoanele sancționate contravențional care nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației ori desființarea construcțiilor realizate nelegal. Legea mai prevede că, în cazul admiterii cererii, instanța a stabilit termenele limită de executare a măsurilor dispuse.
În cauză, reclamantul a făcut dovada executării de către pârâtă a unor lucrări de construcție neautorizate, dar care necesită autorizarea potrivit legii, nefăcând parte din cele exceptate (art. 11 din Legea nr. 50/1991 republicată).
Prin decizia civilă nr. 501/A din 14.10.2008 a Tribunalul Cluj, s-a respins apelul declarat de pârâta SC SRL împotriva sentinței civile nr. 6416 din 22.05.2008 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, care a fost menținută în întregime.
Motivând decizia,tribunalul a subliniat faptul că pârâta în proces
Raportat la faptul că apelanta nu a probat că deține autorizație pentru întreaga construcție edificată, astfel că, în mod corect, prima instanță a admis acțiunea și a dispus desființarea.
S-a constatat că prima instanță a manifestat un rol activ pe tot parcursul judecății, în conformitate cu art. 129 alin. 5. proc. civ. neputându-se reține încălcarea acestor dispoziții imperative prin faptul că instanța nu a răspuns punctual "argumentelor" apelantei.
Considerentele sentinței atacate cuprind elementele esențiale ale cauzei, prin motivare, instanța lămurind cauza sub toate aspectele.
În ceea ce privește expertiza grafologică, s-a constatat că prin încheierea din data de 17.04.2008, instanța s-a pronunțat, contrar susținerilor apelantei, respectiv a apreciat că această cerere formulată în probațiune este neîntemeiată.
De altfel, prin depunerea precizării de acțiune, se confirmă faptul că Municipiul C-N, prin Primar, a promovat acțiunea dedusă judecății.
Așadar, expertiza grafologică apare ca inutilă cauzei, iar expertiza grafoscopică, ca neîntemeiată.
Nu au putut fi primite nici susținerile conform cărora apelanta beneficiază de dispozițiile OUG nr. 27/2003 privind autorizarea tacită, prin prisma faptului că aceasta nu a parcurs procedura prealabilă, aspect reținut și prin sentința civilă nr. 814/03.03.2006.
Tribunalul a apreciat că nu se impune efectuarea în cauză a unei expertize în specialitatea construcții, întrucât rezultă fără niciun dubiu, din coroborarea procesului-verbal de contravenție cu fotografiile depuse la dosar fond și documentația care a stat la baza eliberării autorizației de construcție nr.1609/18.09.2003, că au fost edificate construcții - clădire de birouri cu magazie, pentru care apelanta nu deținea autorizație, respectiv autorizația de construcție eliberată apelantei, viza lucrări de construire destinate exclusiv "amenajării spălătoriei auto".
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC SRL C-N, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei, cu trimitere spre rejudecare.
În motivele declarației de recurs, recurentul arată că în anul 2005 depus o cerere pentru eliberarea unei autorizații de construire în scopul realizării unei clădiri cu destinația de birouri și magazine. Întrucât autoritățile nu au răspuns acestei cereri în termenul de 30 de zile, a apreciat că sunt incidente dispozițiile OUG nr. 27/2003, fiind în drept să realizeze construcția prin autorizare tacită.
În aceste circumstanțe, recurentul recunoaște că a inițiat lucrările de construire, începând cu partea de spălătorie auto, cu privire la care avea autorizația de construire nr. 1609/18.09.2003.
Recurentul subliniază că, până la data promovării recursului, nu a reușit să obțină autorizație de construire.
Prin hotărârea atacată s-a dispus desființarea lucrărilor de construcție neautorizate, fără a fi identificate cu precizie care sunt aceste lucrări.
Recurentul apreciază că prin respingerea cererii de administrare a probei cu expertiza, care să determine cu precizie lucrările ce urmează a fi desființate, au fost încălcate dispozițiile art. 129 alin. 4 și 5. proc. civ. ce consacră legislativ principiul rolului activ al judecătorului.
Întregul demers al reclamantei este criticabil, în condițiile în care la baza tuturor problemelor a stat modul defectuos în care reprezentanții autorităților publice locale își îndeplinesc obligațiile. Astfel, prin admiterea cererii reclamantei, se încurajează practic acest comportament, în care autoritățile nu răspund cererilor în termenul legal.
Recursul este nefondat.
A fost stabilit cu certitudine faptul că prin autorizația de construire nr. 1609/2003 a fost autorizată executarea unor lucrări de amenajare spălătorie auto, în- C-N, în conformitate cu documentația tehnică, avizele și acordurile obținute și care fac parte integrantă din autorizație.
Beneficiarul acestei autorizații a inițiat executarea unor alte lucrări de construcție, decât cele menționate în documentația tehnică anexă, respectiv o clădire cu destinația de birouri și magazine, împrejurare de fapt recunoscută în proces.
Prin procesul verbal nr. 1652 din 18.11.2005, întocmit de inspectorii Serviciului control urbanism și disciplină în construcții al Primăriei municipiului C-N, s-a constatat faptul că au fost executate lucrări de construire neautorizate, fiind identificate și descrise aceste lucrări inclusiv stadiul de realizare a lor. În consecință, executantul a fost sancționat contravențional cu amendă în valoare de 1.000 lei, dispunându-se, totodată, oprirea imediată a lucrărilor și intrarea în legalitate, prin obținerea autorizației de construire.
Împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, contravenienta SC SRL a formulat o plângere, respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 1814/03.03.2006 a Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dosarul nr. 1416/2006.
La 30.06.2006, Primarul municipiului C-N a sesizat instanța de judecată cu solicitarea de a obliga pârâta la desființarea lucrărilor de construcție neautorizate.
Curtea observă, totodată, existența unui demers judiciar al pârâtei care a solicitat obligarea autorităților locale competente la emiterea unei autorizații de construire pentru lucrările executate în absența unei autorizații, cererea fiind respinsă prin sentința civilă nr. 973/2007 a Tribunalului Cluj, irevocabilă.
primului motiv de recurs, recurenta susține că a executat lucrările de construcție în litigiu considerând că sunt incidente dispozițiile OUG nr. 97/2003 privind procedura aprobării tacite.
Observă curtea că această apărare a pârâtei a fost în mod corect înlăturată de către instanțele de fond, în condițiile în care ea a fost invocată și în procedura plângerii împotriva procesului verbal de contravenție iar prin sentința civilă nr. 1814/2006 a Judecătoriei Cluj -N s-a statuat,cu autoritate de lucru judecat, că nu sunt aplicabile dispozițiilor actului normativ evocat, atâta timp cât nu a fost urmată procedura reglementată prin acesta. instanței sub acest aspect sunt obligatorii și în prezenta cauză, prin efectul pozitiv al autorității lucrului judecat.
Eroarea judiciară, invocată de recurent, nu este una scuzabilă.
În privința pretinsei lipse de rol activ al instanței, curtea constată că susținerile recurentei sunt nefondate atâta timp cât prima instanță s-a pronunțat, motivat, cu privire la cererea de administrare a probei cu expertiză tehnică judiciară, pe care a apreciat-o a fi inutilă în cauză. Respingerea cererii în probațiune nu poate conduce la concluzia unei lipse de rol activ, în înțelesul art. 129. proc. civ. instanța fiind suverană în aprecierea caracterului util, pertinent și concludent al unei probe în proces, independent de aprecierile părților.
Or, tribunalul a considerat, asemeni primei instanțe, că probele câștigate cauzei lămuresc împrejurările de fapt esențiale, fiind inutilă administrarea probei cu expertiză. Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, prin mențiunile din cuprinsul său și referatul întocmit cu acest prilej de către agentul constatator revelă informații suficiente cu privire la natura și întinderea lucrărilor de construire neautorizate, și a căror desființare a fost solicitată de reclamant.
De altfel, așa după cum s-a arătat, documentația tehnică care a stat la baza eliberării autorizației de construire în favoarea pârâtei (plan de situație, plan de urbanism, secțiune transversală, etc.) permit o identificare exactă a lucrărilor de construcție autorizate, astfel că tot ceea ce se identifică în teren ca fiind lucrări executate în afara autorizației urmează a fi desființate, reprezentând lucrări neautorizate, în sensul Legii nr. 50/1991.
Curtea apreciază, așadar, că instanțele de fond au identificat corect și au aplicat judicios dispozițiile art. 32 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, republicată, care prin dispoziția de principiu, cuprinsă în art. 1, stipulează că executarea lucrărilor de construire este permisă numai în baza unei autorizații de construire, emisă în condițiile legii.
Nu se verifică, așadar, niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304. proc. civ. astfel că, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1. proc. civ. curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei și va menține în tot decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SRL C-N, împotriva deciziei civile nr. 501/A/14 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.BD/dact.MM
2ex/16 martie 2009
Jud.fond: /
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Dana Gârbovan Lucia Ștețca
