Obligație de a face. Decizia 2323/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(247/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2323/
Ședința publică din data de 09 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă
, împotriva sentinței civile nr. 6528 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 13562/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata reclamantă C și intimații pârâți Auto, Direcția Municipiului Ba A rhivelor Naționale, Direcția Generală a Finanțelor Publice, Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns intimata reclamantă C, personal, lipsind recurenta pârâtă și intimații pârâți Auto, Direcția Municipiului Ba A rhivelor Naționale, Direcția Generală a Finanțelor Publice, Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul pârât a depus la dosar adresă prin care se arată că potrivit nr.HG1720/2008 s-a înființat Ministerul Economiei, care are în documentare prezenta pricină.
Intimata reclamantă C, personal, invocă excepția tardivității declarării recursului, față de împrejurarea că recursul trebuia declarat în termen de 10 zile de la data comunicării sentinței; în speța dedusă judecății sentința civilă a fost comunicată la data de 21.11.2008(fila 240 dosar fond), iar recursul a fost declarat la data de 04.12.2008(fila 2 dosar recurs); solicită admiterea excepției și pe fond respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 6528/22.10.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins cererea formulată de reclamanta C, în contradictoriu cu pârâții Direcția Municipiului Ba A rhivelor Naționale și Direcția Generală a Finanțelor Publice ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, pârâții SC Auto SA, SC SA, SC SA, SC SA și Ministerul Economiei și Finanțelor au fost obligați să elibereze reclamantei o adeverință din care să rezulte că a fost înființată poprirea asupra a 1/5 din veniturile pe care le primea de la terțul poprit Baza de Aprovizionare Tehnico Materială a Municipiului B până la concurența sumei de 16.826 lei.
Pârâta SC SA a declarat recurs împotriva sentinței precitate, criticând-o, în esență, sub următoarele aspecte:
- deși reclamanta a menționat că autorul său, a avut calitatea de salariat al de Aprovizionare Tehnico Materială a Municipiului B, iar instanța a reținut această afirmație, din verificarea înscrisurilor comunicate de părți și din cele depuse la dosar nu rezultă acest aspect, întrucât reclamanta nu a prezentat o copie a carnetului de muncă al autorului său, din care să rezulte că acesta a fost angajat la unitatea indicată sau funcția;
- nu s-a depus nici hotărârea judecătorească în care să fi fost menționată calitatea de terț poprit a Bs au vreun alt înscris care să susțină aceste afirmații;
- din certificatul de moștenitor nr. 17/1999 eliberat de BNP nu rezultă nici existența unei sarcini asupra apartamentului și nici tipul acestei sarcini;
- în lipsa unor probe evidente, în mod greșit instanța a admis solicitările reclamantei;
- reclamanta nu a depus nici un alt înscris decât certificatul de moștenitor, așa încât instanța nu putea să se pronunțe asupra unei situații insuficient dovedite;
- pârâta SA nu a avut niciodată raporturi de muncă sau de altă natură cu defunctul, autorul reclamantei C;
- de altfel, autorul reclamantei nu mai avea calitatea de angajat al B la data reorganizării acesteia, conform HG nr. 491/1990 și HG nr. 1176/1990, întrucât așa cum susține reclamanta, defunctul s-ar fi pensionat la data de 26.03.1990;
- instanța nu putea, în mod arbitrar și fără dovezi concrete, să oblige la eliberarea unei adrese cu implicații juridice grave, despre o situație necunoscută.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
La termenul din 09.04.2009, intimata-reclamantă a invocat excepția tardivității declarării recursului, pentru motivele expuse în încheierea de ședință de la acel termen.
Curtea va respinge excepția invocată de intimata-reclamantă, pentru următoarele motive: conform art. 80 din Legea nr. 168/1999, în litigii precum cel de față calea de atac a recursului poate fi formulată în termen de 10 zile de la comunicarea sentinței; în speță, sentința a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 21.11.2008 (fila 240 dosar fond), iar recursul a fost depus prin poștă în ziua de 02.12.2008, conform mențiunii aflate pe plicul de la fila 6 dosar recurs; aplicând în speță regulile prevăzute de art. 101-104 proc. civ. (care reglementează calculul termenelor procedurale, inclusiv a celui de recurs), rezultă că ultima zi în care recursul putea fi declarat în mod valabil era 02.12.2008 (ținând seama că prima și ultima zi a termenului nu intră în calculul acestuia), adică exact ziua în care s-a formulat recursul în prezenta pricină; ca atare, recursul a fost exercitat în termen legal.
Totodată, în baza art. 312 alin. 1 teza I și art. 304 pct. 9. proc. civ. văzând și disp. art. 304/1 proc. civ. (ce permit examinarea cauzei sub toate aspectele), Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul deciziei, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Soluția Tribunalului se bazează pe o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale relevante în speță, dar și pe o eronată apreciere a materialului probator administrat.
Prin acțiune, intimata-reclamantă a solicitat obligarea pârâților (printre care și recurenta) să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că a fost înființată poprirea asupra a 1/5 din veniturile pe care le primea de la terțul poprit Baza de Aprovizionare Tehnico Materială a Municipiului B până la concurența sumei de 16.826 lei.
În susținerea acestei pretenții, ea a depus la dosar un singur înscris cu o oarecare relevanță, și anume copia certificatului de moștenitor nr. 17/15.12.1999 emis de BNP, act din conținutul căruia reiese că intimata-reclamantă este moștenitoarea defunctului, decedat la 05.11.1988, de pe urma căruia a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, - Ap. 119, Sector 6.
Pentru a justifica necesitatea eliberării adeverinței solicitate, intimata-reclamantă a arătat în motivarea acțiunii că prin sentința civilă nr. 5116/1986 a Judecătoriei Sector 6 B, autorul său, a fost obligat la plata unei sulte în valoare de 16.616 lei, iar prin sentința civilă nr. 5771/30.11.1987 a Judecătoriei Sector 1, în executarea sarcinii amintite de plată a sultei, s-a validat poprirea înființată asupra a 1/5 din veniturile pe care acesta le primea de la B până la concurența sumei de 16826 lei.
Intimata-reclamantă nu a depus însă copia vreuneia dintre cele două hotărâri judecătorești anterior amintite, pentru a se putea verifica dacă afirmațiile sale sunt reale și întemeiate, mai precis pentru a se demonstra că autorul său a avut de achitat o anumită sumă de bani cu titlu de sultă și că s-a înființat poprirea asupra veniturilor despre care se afirmă că le-ar fi primit de la
De asemenea, intimata-persoană fizică nu a prezentat nici un alt document (carte de muncă, adeverință, etc.) din care să rezulte că autorul său s-a aflat în raporturi juridice de muncă cu vreuna dintre persoanele chemate în judecată în calitate de pârâți, mai precis că a avut calitatea de salariat al acestora. În plus, nu a propus administrarea altor dovezi (interogatorii, martori)
Sarcina prealabilă a dovedirii tuturor acestor afirmații revenea intimatei-reclamante în temeiul art. 1169-1170 din Codul Civil, însă ea nu și-a îndeplinit-
Este adevărat art. 287 din Codul Muncii statuează că în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului. Însă, pentru a se face aplicațiunea în speță a acestui text legal, trebuie mai întâi să se facă dovada preexistenței raporturilor de muncă dintre autorul intimatei-reclamante și pârâți, cerință neîndeplinită în cauză, așa cum s-a precizat anterior.
Așa fiind și întrucât ceea ce nu este dovedit, se consideră că nu există, în mod greșit prima instanță a obligat pârâții SC Auto SA, SC SA, SC SA, SC SA și Ministerul Economiei și Finanțelor să elibereze reclamantei o adeverință din care să rezulte că a fost înființată poprirea asupra a 1/5 din veniturile pe care le primea de la terțul poprit Baza de Aprovizionare Tehnico Materială a Municipiului B până la concurența sumei de 16.826 lei.
Cu alte cuvinte, întrucât nu s-a dovedit că defunctul a fost salariat al B, că a avut o obligație de plată a unei sulte și că s-a înființat poprirea asupra a 1/5 din veniturile pe care le obținea de la B, nu se poate pune problema că în sarcina vreunuia dintre pârâți ar exista obligația de eliberare a adeverinței solicitată de intimata-reclamantă. Din acest punct de vedere, în speță nu sunt incidente nici prevederile art. 34 alin. 5 din Codul Muncii și nici cele ale art. 40 alin. 2 lit. din același cod, tocmai pentru că intimata-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația prealabilă prevăzută de art. 1169 din Codul Civil.
În consecință, se impune admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii recurate, respectiv cele prin care s-a respins cererea formulată de reclamanta C, în contradictoriu cu pârâții Direcția Municipiului Ba A rhivelor Naționale și Direcția Generală a Finanțelor Publice ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, deoarece acestea nu au fost criticate de către autoarea căii de atac exercitată în pricina de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C și cu intimații-pârâți Direcția Municipiului Ba A rhivelor Naționale și Direcția Generală a Finanțelor Publice, SC Auto SA, SC SA, SC SA și Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 6528/22.10.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Modifică în parte sentința atacată.
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//2 ex./22.04.2009.
Jud.fond:,.
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
