Obligație de a face. Decizia 233/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr. 233/
Ședința publică din 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 3: Romeo
Grefier -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de Primăria comunei jud. G, prin Primarul comunei jud. G, împotriva deciziei civile nr.584 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal a răspuns pentru recurentă, avocat -, cu împuternicire avocațială la dosar și pentru intimatul Gar ăspuns avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurentei, depune la dosar chitanța Seria - - nr. - PJ din 10.04.2008 privind plata sumei de 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. De asemenea depune la dosar copia xerox a contractului de cesionare nr.768 din 9 iunie 2005 încheiat între Consiliul local al comunei jud. G și Stase.
Apărătorul intimatului depune la dosar adresa nr.746 din 9 aprilie 2008 emisă de Primăria comunei jud. G, privind rolul agricol al intimatului, și adresa nr. 35 din 27 martie 2007 emisă de Autoritatea de Sănătate Publică a Județului G - Inspecția Sanitară de Stat, privind rezultatul anchetei efectuate în legătură cu respectarea distanței legale între saivanul de creștere a ovinelor ce aparține recurentului și locuințele din jur, care confirmă că nu s-au încălcat dispozițiile legale mai sus menționate.
Apărătorul recurentei, solicită a se observa din actele dosarului, că procesul verbal din 20 august 1994 încheiat între - șeful Societății Agricole jud.G și G și actul de proprietate al intimatului, sunt nule întrucât acestea nu au fost înscrise în cartea funciară, astfel că nu se poate admite ca legal existența unui act sub semnătură privată, în speța de față. Proprietarul de drept al terenului în litigiu este recurenta, intimatul nefăcând dovada proprietății
nici asupra saivanului și nici asupra terenului, iar procesul verbal susmenționat ce are caracter de chitanță nu poate dovedi proprietatea, această situație putând fi dovedită doar cu acte notariale. In plus calitatea procesuală pasivă a recurentei este dovedită astfel că solicită admiterea recursului, desființarea deciziei de apel și în rejudecare admiterea acțiunii formulate de recurenta reclamantă, și obligarea pârâtului intimat la a-și muta construcțiile pentru vite, considerând că sunt încadrate flagrant normele de mediu.
Apărătorul intimatului, solicită respingerea recursului formulat ca nefondat, precizând că motivele invocate sunt legat de netemeinicie, ori conform dispozițiilor legale motivele de recurs pot fi invocate doar sub aspectul nelegalității. Instanța de apel s-a raportat în soluționarea acestui recurs, la obiectul acțiunii formulate. Consideră că nu există identitate între persoana reclamantului și obiectul amplasamentului afectat. Proprietatea terenului aparține intimatului, saivanul pentru vite a fost construit în anul 1954 și a aparținut fostului CAP, astfel că nu intimatul l-a construit. Solicită a se avea în vedere că intimatul a plătit pentru suma datorată pentru suprafața cumpărată, conform procesului verbal existent la fila 12 dosar fond. Solicită ca urmare a respingerii recursului, menținerea deciziei de apel ca legală și temeinică, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Tg.B jud. G, reclamanta Primăria comunei - prin Primarul comunei jud. G, în contradictoriu cu pârâtul G, a solicitat să se dispună obligarea pârâtului să își mute adăpostul oilor amplasat în comuna jud.G, la o distanță prevăzută de lege.
In motivarea cererii reclamanta a arătat, că pârâtul G are amplasat un saivan de oi în comuna, jud. G, populat cu animale, unde desfășoară activități de creștere a acestora.
Distanța de la saivan la zona în care se află locuințele sătenilor este mult mai mică decât cea prevăzută de lege, astfel că la controlul Direcției de Sănătate Publică - Medicină Preventivă s-a constatat că distanța la care se află saivanul pârâtului este de aproximativ 15 metri de locuința numitului Stase, terenul fiind populat cu resturi vegetale și dejecții de la oi, încălcând normele prevăzute de nr. 861/2003, Legea nr. 100/1998 și nr. 536/1997.
Mai arată reclamanta că deși a fost somat de către Direcția de Sănătate Publică G să mute adăpostul oilor la o distanță corespunzătoare, pârâtul G nu s-a conformat.
În drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1073 Cod civil, art. 11 din 536/1997, Legea nr. 100/1998 și 861/2003.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat proba cu acte.
Pârâtul a formulat întâmpinare în cauză prin care a invocat lipsa calității procedurale active a reclamantei, lipsa interesului și excepția de autoritate de lucru judecat.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate.
Având în vedere că pentru judecarea excepțiilor invocate trebuiau administrate probe comune cu probele necesare rezolvării fondului instanța a dispus unirea excepției cu fondul.
Judecătoria Tg. B jud. G, prin sentința civilă nr. 383 din 4 iulie 2007 respins excepțiile de autoritate de lucru judecat, a lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei interesului invocate de pârâtul G prin întâmpinare, ca nefondate.
A respins acțiunea pentru obligația de a face ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Conform prevederilor art. 67 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine precum și în justiție.
De asemenea, potrivit art. 68 alin. 1 lit. u din aceeași lege, primarul răspunde de inventarierea și administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și domeniul privat al comunei sau orașului.
Așa fiind excepția lipsei calității procesuale active a fost respinsă.
Întrucât în speță s-a reținut că există interesul primarului pentru ocrotirea drepturilor cetățenilor și în justiție și excepția lipsei interesului a fost respinsă.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul G față de sentința civilă nr. 130/22.03.2005 pronunțată de Judecătoria Tg. B în dosarul nr. 1860/2004 instanța a constatat următoarele:
Conform art. 201 cod civil este un lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Una dintre condițiile legale obligatorii constă în aceea că a doua cerere de chemare în judecată trebuie să aibă același obiect, iar din verificarea sentinței civile nr. 130/22.03.2005 pronunțată în dosarul nr. 1860/2004 a rezultat că este vorba de o acțiune în revendicare cu privire la o suprafață de 1.500. iar prezenta cauză are ca obiect "obligație de a face", nefiind identice ca obiect între cele două cauze.
Față de cele mai sus expuse instanța a constatat că părțile nu s-au mai judecat într-o cauză civilă cu același obiect, neexistând tripla identitate prevăzută de art. 1201 cod civil și în consecință a respins și excepția de autoritate de lucru judecat formulată de pârâtul G, ca nefondată.
S-a reținut că acțiunea este nefondată pentru următoarele considerente:
Din procesul verbal încheiat la data de 20.08.1994, depus de pârât la dosar (fila 12) rezultă că acesta a dobândit în proprietate o Jd in saivanul de oi și terenul aferent.
Din declarația martorului audiat la propunerea pârâtului la termenul din 15.02.2007 (fila 44) rezultă că pe terenul deținut de pârâtul Gaf ost construit saivanul de animale de către CAP în anul 1954. In anul 1992 pârâtul a cumpărat acest saivan și în jur nu era construită nici o casă, în prezent cea mai apropiată casă construită este la peste 80 metri.
Din interogatoriul propus de pârâtul G și luat reclamantei rezultă că aceasta cunoaște că pârâtul este proprietarul saivanului de oi a cărui demolare a solicitat-
Din procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat la data de 26.06.2007 de completul de judecată s-a constatat că în grajdul de animale, proprietatea pârâtului nu s-a găsit nici o sau alte animale și nici gunoi de grajd.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel Primăria comunei jud. G, criticând-o ca fiind nelegală, instanța de judecată nu a ținut cont de Ordinul Prefectului nr.2/2005, care atestă proprietatea Consiliului Local, asupra terenului pe care se află saivanul de oi.
Mai învederează reclamanta - apelantă că nu s-a ținut cont de distanța dintre saivan și casele de locuit din zonă ca fiind mai mică decât prevede nr. 536/1997 și nu s-a luat în considerare adresa Direcției de Sănătate Publică G, prin care pârâtul a fost somat să mute adăpostul oilor la o distanță corespunzătoare.
Pârâtul Gad eclarat apel criticând hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul respingerii de către instanța de judecată a excepțiilor prin întâmpinare.
Invocă faptul că reclamanta nu a invocat încălcarea unui drept al său, calitate procesuală activă puteau să aibă persoanele fizice sau juridice, care ar fi reclamat încălcarea unui drept prin existența saivanului de oi.
Tribunalul Galați, prin decizia civilă nr.584 din 12 noiembrie 2007 admis apelul declarat de pârâtul G, a schimbat în tot sentința civilă nr.383/2007 și în rejudecare a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active.
A respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiași sentințe.
A obligat apelanta - reclamantă să plătească pârâtului suma de 1004,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut că reclamanta din prezenta cauză nu și-a justificat calitatea procesuală activă, neexistând identitate între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat.
Cei îndreptățiți la promovarea unor astfel de acțiuni pot fi numai proprietarii locuințelor din apropierea saivanului, nicidecum Primăria, ce este reprezentantul autorității publice locale și nu al locuitorilor, ca persoane fizice.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primăria comunei, pe care o consideră nelegală și netemeinică, deoarece instanța a respins apelul neluând în considerare următoarele aspecte;
- proprietarul de drept al terenului este instituția Primăria comunei jud.
- persoanele care dețin locuințe în zona afectată nu sunt proprietarii terenului, ci îl dețin în baza unor contracte de concesiune, contracte prin care cedentul se obligă să apere concesionarul împotriva oricăror împrejurări care aduc atingere folosirii în mod corespunzător a bunului concesionat.
- Datorită procesului verbal emis de Direcția de Sănătate Publică - Medicina Preventivă, în care se constată că acel saivan contravine normelor prevăzute de nr. 861/2003, Legea nr. 100/1998 și S nr.536/1997 și prerogativelor art.61 alin.2 din Legea nr.215/2001, Primăria comunei jud. G, are calitate procesuală activă.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prima motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art.304 cod pr. civilă, constată recursul nefondat pentru următoarele considerente;
Potrivit dispozițiilor art.66 alin.2 din Legea nr.215/2001, primarul asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.
In speța de față, se reclamă faptul că prin amplasarea locuințelor lângă un saivan de ovine se creează un disconfort cetățenilor ce locuiesc în zonă.
Obligația autorităților locale, în lumina dispozițiilor legale sus menționate, este de a veghea ca autoritățile ce au atribuții în acest domeniu să dispună și să aplice măsurile legale ce se impun pentru ca nici unuia dintre cetățeni să nu li se încalce dreptul de proprietate.
Astfel, pentru promovarea unei acțiuni în justiție, reclamantul trebuie să justifice un interes personal și direct sau să facă dovada că legiuitorul a recunoscut legitimare procesuală activă pentru apărarea unui interes colectiv.
Ori, în speța de față, instanța de apel corect a reținut că Primăria comunei jud. G, nu are legitimare procesuală activă, interes pentru formularea unei astfel de acțiuni, având persoana fizică vecină cu pârâtul dacă consideră că i-a fost încălcat dreptul de proprietate.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art.312 alin.1 cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul.
Ca parte căzută în pretenții conform dispozițiilor art.274 cod pr. civilă, va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Primăria comunei jud. G, prin Primarul comunei jud. G, împotriva deciziei civile nr.584 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați.
Obligă recurenta să achite intimatului, suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /6.05.2008
Tehn.
2 ex./21.05.2008
fond -
apel - -
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Valentina Gabriela Baciu, Romeo
