Obligație de a face. Decizia 2361/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8863/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2361/
Ședința publică din data de 09 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.6347 din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 5710/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ B - I (), având ca obiect - obligația de a face.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 02.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 09.04.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 6347 din 15.10.2008 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus respingerea capătului de cerere formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ BI- privind obligarea pârâtei la transmiterea Notei de nr.4823/13.12.2007, ca rămasă fără obiect; au fost respinse celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a precizat că în data de 11.09.2006 a plecat de la locul de muncă o perioadă de 2 ore pentru care a solicitat plata drepturilor salariale și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în documentele contabile ale pârâtei.
Cu probele administrate în cauză reclamantul nu a făcut dovada că în conformitate cu prevederile art. 33 din Regulamentul Intern l-a anunțat pe șeful ierarhic de împrejurarea că urmează să se deplaseze pentru efectuarea unei diagnoze a calculatorului pe care îl utilizează.
Prin urmare a reținut prima instanță că ne prestând activitate în favoarea angajatorului, în mod corect acesta nu i-a acordat drepturile salariale pentru cele două ore.
Referitor la neplata orelor din datele de 04.06.2007 și 11.06.2007, Tribunalul a reținut că în datele respective reclamantul a precizat că s-a aflat la Curtea de APEL BUCUREȘTI fără ca în prealabil să fi solicitat concediul de odihnă fără plată sau de odihnă pentru zilele când absentează.
Prin dispoziția nr.489/10.01.2008 s-a dispus ca atribuțiile, competențele și responsabilitățile de conducere ale contestatorului să se delege altei persoane ce avea calitatea de șef de departament verificare proiecte.
Cu data emiterii acestei decizii, reclamantul urma să îndeplinească alte competențe, atribuții și responsabilități specifice departamentului programe guvernamentale cei îi vor fi delegate de Directorul general.
În art. 9 din fișa postului s-a prevăzut că reclamantul îndeplinește și alte atribuții de serviciu solicitate de către șeful direct sau de către Conducerea Agenției conform relațiilor ierarhice stabilite prin organigramă.
Deși reclamantului i-au fost diminuate atribuțiile și responsabilitățile postului acest aspect nu reprezintă o modificare a contractului individual de muncă, în conformitate cu art. 41 din Codul muncii.
Dispoziția nr.496/29.01.2008 a fost emisă de către pârâtă în vederea constituirii Comisiei în conformitate cu prevederile art.75 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 pentru a respecta prevederile art. 267 din Codul muncii.
Daunele morale nu au fost dovedite de către reclamant cu probele administrate în cauză nedovedindu-se fapta ilicită a angajatorului prin care se pretinde de către salariat că i s-a produs prejudiciul solicitat cu titlul de daune.
A mai reținut Tribunalul că deoarece reclamantului i-au fost transmis Nota de protest nr.4823/13.12.2007 a respins ca rămas fără obiect acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul-reclamant prin care a solicitat admiterea recursului casarea în tot a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului acesta își întemeiază criticile pe dispozițiile art. 304 pct. 7) și 9) proc. civ.
Astfel cu privire la primul capăt de cerere ce i-a fost respins, menționează că instanța în mod eronat a procedat așa deoarece angajatorul nu a făcut dovada cu condica de prezență pentru data respectivă.
În plus susține recurentul că absența nemotivată din data de 11.09.2006 fusese analizată de Tribunalul București care a apreciat că sancționarea pentru lipsa de serviciu fusese nelegală și netemeinică.
De asemenea cu privire la cel de al doilea capăt de cerere ce privește alte două absențe de la serviciu în 04.06.2007 și 11.096.2007, recurentul susține că instanța a procedat din nou în mod eronat că ar fi lipsit nemotivat de la serviciu.
Cu privire la cel de al treilea capăt de cerere recurentul susține că și acesta în mod eronat a fost respins, pentru că nu exista o fișă a postului semnată de domnia sa și astfel că aprecierile instanței sunt eronate, întrucât se referă la postul de expert din cadrul direcției de programe și managementul proiectelor.
Recurentul susține că potrivit codului muncii salariatul are obligația de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului.
Prin urmare, consideră recurentul că prin dispoziția 489/10.01.2008 angajatorul a operat unilateral modificări asupra conținutului atribuțiilor aferente postului alterând specificul acestuia.
Referitor la al cincilea capăt de cerere constând în anularea dispoziției nr.496/29.01.2008, recurentul consideră că în mod eronat a apreciat că "Angajatorul a dispus formarea Comisiei în conformitate cu prevederile art.75 din CCM unic la nivel național pe anii 2007-2010 pentru a respecta prevederile art.267 din Codul muncii.
Recurentul consideră că orice modificare ce intervine în conținutul Regulamentului Intern - în baza modificărilor prevederilor legale sau la inițiativa angajatorului - este supusă procedurilor de informare stabilite în concret la art.120 din Regulamentul Intern.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent, respectiv art. 304 pct.7) și 9) proc. civ. precum și din oficiu conform art. 3041. proc. civ. Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7) proc. civ. Curtea reține că acesta vizează trei ipoteze variate, precum cele de: nemotivare, motivare insuficientă sau motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
De altfel, prin dispozițiile punctului 9) al art. 304 din Codul d e procedură civilă, rezultă că acest motiv de recurs este aplicabil atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal - temei legal ce poate fi caracterizat prin insuficiența motivării în fapt sau când nu rezultă cu destulă claritate sau precizia necesară pentru a permite instanței de control judiciar să verifice dacă lege a fost aplicată corect sau nu.
O a doua ipoteză a motivului de recurs invocată se referă la încălcarea legii - ce presupune fie refuzul aplicării normei juridice, fie interpretarea greșită a acesteia, ceea ce în speța de față nu este cazul.
Și oat reia ipoteză vizează aplicarea greșită a legii - în sensul că situația de fapt a fost greșit calificată comparativ cu exigențele normei de drept, ceea ce a condus la a aplica o altă lege, decât aceea incidentă raportului juridic dedus judecății - împrejurare care nu se regăsește în considerentele sentinței recurate.
Or, Curtea reține că Tribunalul a stabilit în mod corect starea de fapt și a făcut o corectă aplicare a legii la aceasta.
Criticile recurentului se rezumă la a relua motivele din acțiunea introductivă și a arăta că instanța de fond a respins în mod eronat pretențiile sale, fără a indica în ce constă eroarea și dacă este vorba despre o eroare de judecată sau de probațiune.
De pildă cu privire la primul capăt de cerere prin care se arată că dispoziția nr.388/2008 a fost anulată prin sentința civilă nr.1611/2007 și prin urmare absența nemotivată din data de 11.09.2006 dintre orele 15,00-17,00 nu se mai justifică, Curtea reține că anularea acestei dispoziții s-a făcut deoarece instanța Tribunalului Bucureștia reținut că sancționarea cu avertisment nu are temei, și nicidecum nu s-a înlăturat absența acestuia de la serviciu, atâta timp cât acesta nu a prestat activitate în folosul intimatei.
De asemenea, în mod corect a reținut prima instanță că absențele sunt nemotivate din perioada în care acesta s-a deplasat pentru susținerea unor cauze personale în fața instanței, pe de o parte pentru că nu a îndeplinit cerințele privind învoirea fără plată și pe de altă parte pentru că numai în situația în care avea calitatea de martor există o motivare legală a lipsei de la serviciu, aspect ce nu se regăsește în prezenta cauză.
În ceea ce privește diminuarea și/sau suplimentarea atribuțiilor și responsabilităților postului, Curtea reține că prin acesta nu s-au încălcat dispozițiile art. 41 din Codul muncii, deoarece modificarea unilaterală a contractului de muncă se referă la elementele esențiale ale acestuia constând în următoarele: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile muncii, salariul și timpul de muncă și timpul de odihnă,
Or, prin dispoziția nr.489/10.01.2008, toate clauzele din contractul individual de muncă au rămas neschimbate, schimbările referindu-se doar la organizarea și funcționarea Departamentului Programe Guvernamentale și de.
De asemenea nefondată este și critica privind constituirea comisiei pentru îndeplinirea procedurii cercetării disciplinare, deoarece nu poate fi vorba despre vreo modificare a Regulamentului Intern atâta timp cât au fost respectate cerințele dispozițiilor art. 75 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, așa cum impun și dispozițiile art. 267 din Codul muncii.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312. proc. civ. urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
De asemenea, Curtea urmează în conformitate cu dispozițiile art. 274. proc. civ. precum și cu dovada constând în factura de plată a onorariului avocat aflată la fila 22 din dosarul de recurs, să dispună obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 6347/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.5710/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ B-I.
Obligă recurentul la 800 lei cheltuieli de judecată către intimată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
8.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
