Obligație de a face. Decizia 237/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 237
Ședința publică de la 04 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Angelescu Cristiana
JUDECĂTOR 2: Olariu Viorica
JUDECĂTOR 3: Pavelescu Georgeta
GREFIER: - -
S-au luat în examinare cererile de recurs formulate de și și de și împotriva deciziei civile numărul 920 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenții - intimați și și avocat ce substituie pe avocat pentru intimații-recurenți și,lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al treilea termen de judecată.
Avocat pentru intimații - recurenți și depune la dosar delegație de substituire a avocatului,precizări la motivele de recurs și întâmpinare și un număr de 13 înscrisuri în susținere,cu duplicat.
Se înmânează duplicatul precizărilor și înscrisurilor anexate și apărătorului recurenților-intimați și spre luare la cunoștință.
Avocat pentru recurenții - intimați și nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse la termenul de astăzi.
Avocat pentru intimații - recurenți și solicită admiterea probei cu înscrisuri,respectiv înscrisurile depuse la termenul de astăzi și alte înscrisuri noi,referitoare la instalația de gaz, ce urmează să le depună în dovedirea motivelor de recurs formulate.
Avocat pentru recurenții-intimați și se opune cererii de amânare formulată de apărătorul intimaților-recurenți și,susținând că dispozițiile legale prevăd că înscrisurile trebuie depuse odată cu cererea de recurs. În cauză s-au acordat mai multe termene și la termenul de astăzi intimații-recurenți,prin apărător au depus deja înscrisuri. Solicită respingerea cererii de amânare.
Avocat susține că potrivit dispozițiilor legale,înscrisurile pot fi depuse oricând în timpul soluționării recursului. Precizează că înscrisurile pe care urmează să le depună sunt relevante în soluționarea recursului.
Avocat arată că în ceea ce privește motivele de recurs referitoare la instalația de gaz,nu s-a contestat proiectul sau instalarea legală a acesteia,problema fiind dacă s-au respectat dispozițiile legale în ceea ce privește găurirea peretelui. Consideră că nu se impune acordarea unui nou termen de judecată.
Instanța respinge cererea apărătorului intimaților - recurenți și privind acordarea unui nou termen de judecată,existând posibilitatea ca până la acest termen să se depună la dosar înscrisurile de care înțeleg să se folosească în susținerea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenții - intimați și având cuvântul,arată că a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 920 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași,în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă,pentru motivele de nelegalitate inserate în cuprinsul declarației de recurs.
Apărătorul susține că situația de fapt existență este dovedită și de actele depuse la dosarul cauzei.
Arată că la dosar s-a depus actul de vânzare-cumpărare prin care recurenții și au cumpărat în anul 1993 imobilul situat în I,șoseaua - nr. 14,imobil ce se învecinează cu proprietatea pârâților.
Avocat susține că nu se contestă vecinătatea imobilului reclamanților cu cea a imobilului pârâților,vecinătate determinată de faptul că,inițial,întregul imobil a aparținut unui singur proprietar,iar prin partajarea în loturi distincte,acesta a fost vândut o parte reclamanților și altă parte pârâților.
La momentul perfectării vânzării-cumpărării,s-a convenit cu fostul proprietar ca transmiterea dreptului de proprietate să se realizeze fără nici o sarcină,dovadă în acest sens fiind și conținutul contractului de vânzare-cumpărare.
Solicită a se avea în vedere că nici în contractul de vânzare-cumpărare prin care cei trei pârâți au devenit proprietarii imobilului, nu este menționată nici o servitute.
Între proprietatea reclamanților și proprietatea pârâților există un zid despărțitor care se află pe linia de hotar ce aparține lotului pârâților. În acest zid despărțitor s-au practicat două ferestre,construite cu termopan.
Apărătorul consideră că nu se poate reține împrejurarea că aceste ferestre ar fi existat încă din anul 1973,că existau la momentul când recurenții au devenit proprietari,motivat de faptul că în anul 1973 nu exista acest material din care sunt construite ferestrele,respectiv termopan.
De asemenea,avocat solicită a se avea în vedere planșele foto depuse la dosarul cauzei,din care rezultă că la momentul dobândirii proprietății de către recurenți aceste ferestre nu existau,fiind executate recent,dovadă fiind nefinisarea acestor lucrări.
Totodată și martorii audiați în cauză au relatat faptul că cele două ferestre au fost construite recent.
Avocat arată că recurenții au solicitat instanței să îi oblige pe intimați să închidă cele două servituți de vedere,având în vedere că există dispoziții legale clare ce îi obligau pe intimați să ceară consimțământul recurenților pentru a executa ferestre în zidul comun.
Apreciază că în cauză au fost încălcate și dispozițiile art. 576 cod civil potrivit cărora servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt vecin.
Apărătorul susține că proprietatea recurenților nu este protejată în nici un mod,iar aceștia găsesc pe terenul proprietatea lor resturi menajere care în mod evident îi deranjează.
Avocat arată că apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței instanței de fond a fost admis în parte,în sensul că pârâții au fost obligați la desființarea burlanului care a fost scos prin peretele despărțitor al celor două proprietăți,iar în ceea ce privește desființarea servituților de vedere deschise spre proprietatea recurenților acțiunea a fost respinsă.
Instanța de apel a apreciat că nu este admisibilă cererea recurenților privind închiderea celor două ferestre care au fost deschise spre interiorul proprietății lor,deoarece acestea au existat la data când au cumpărat partea lor din imobil și știau ce cumpără,fiind aplicabile dispozițiile art. 623,625 și 626 Cod civil.
Apărătorul susține că ferestrele nu existau în momentul în care recurenții au cumpărat imobilul,construcția este recentă,așa cum rezultă din planșele foto atașate la dosar și din depozițiile martorilor audiați.
Avocat apreciază că decizia Tribunalului Iași nu este corectă,că trebuiau aplicate în cauză dispozițiile art. 576, 577 și 599 Cod civil,dispoziții ce reglementează modul de dobândire al servituților și potrivit cărora pentru deschiderea servituții de vedere este necesar acordul vecinului.
Arată că așa cum rezultă din conținutul contractului de vânzare-cumpărare, transmiterea dreptului de proprietate s-a făcut fără nici o sarcină impusă proprietății recurenților și prin efectul legii,fostului vânzător care și-a rezervat imobilul pe care apoi l-a transmis pârâților,i-a revenit obligația impusă de art. 599 Cod civil de a solicita acordul reclamanților pentru găurirea zidului comun și pentru deschiderea sau menținerea unor servituți de vedere împovărătoare imobilului recurenților.
Solicită admiterea recursului formulat de și așa cum a fost formulat și admiterea capătului de acțiune referitor la închiderea servituții de vedere,cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimații - recurenți și având cuvântul,solicită respingerea recursului formulat de și și admiterea recursului formulat de și,respingerea apelului formulat de și și menținerea sentinței instanței de fond.
În ceea ce privește ferestrele existente în zid,avocat susține că în mod corect s-a reținut că ferestrele existau la data dobândirii imobilului,existau în anul 1972 și există și astăzi așa cum rezultă și din schița anexă la contractul de vânzare-cumpărare din anul 1972. Aceste ferestre sunt menționate ca o deschidere în zid și nu are nici o relevanță dacă materialul din care sunt construite este lemn sau termopan,existând posibilitatea schimbării materialului în timp.
Apreciază că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond și instanța de apel că prin voința proprietarului inițial s-a constituit servitutea de vedere și s-a menținut în timp.
Apărătorul arată că în cazul în care instanța de recurs reține susținerile recurenților și,în sensul că au cumpărat imobilul fără sarcini,solicită a se constata că servitutea de vedere a fost dobândită prin uzucapiune. Deschiderea în zid exista încă din anul 1972,a fost acceptată până în anul 2006,la momentul promovării acțiunii,astfel încât servitutea de vedere s-a uzucapat.
În ceea ce privește instalația de gaz,avocat apreciază că instanța de apel nu a avut în vedere dispozițiile art. 590 Cod civil și reține că în cauză ar fi vorba despre un zid comun care a fost găurit fără acordul reclamanților și.
Apărătorul precizează că sintagma " zidul comun " presupune în primul rând existența a două încăperi despărțite de un zid,ori două proprietăți care să fie delimitate de un zid de sine stătător. Potrivit dispozițiilor art. 590 Cod civil " orice zid care servește de despărțire între clădiri sau între curte și grădină și între ograde la țară,se socotește comun,dacă nu există titlu sau semn care ar proba contrariul".
În ceea ce îi privește pe intimații și,aceștia dețin titlu de proprietate asupra peretelui,întrucât autorii acestora au dobândit imobilul prin contract de vânzare-cumpărare,astfel încât nu mai poate fi considerat " zid comun" în înțelesul dispozițiilor art. 590 Cod civil.
Chiar dacă se află pe linia de hotar dintre cele două proprietăți,dreptul de proprietate asupra peretelui imobilului aparține în exclusivitate pârâților și nu este comun.
Avocat solicită a se avea în vedere că reclamanții - recurenți și nu au făcut dovada că sunt prejudiciați în vreun fel de existența burlanului de evacuare a gazelor reziduale de la sistemul de încălzire a imobilului.
Arată că la dosar s-au depus înscrisuri din care rezultă că s-a făcut verificarea tehnică a centralei,aceasta funcționează cu respectarea dispozițiilor legale,astfel încât reclamanții nu au dovedit modul în care sunt vătămați prin deschiderea gurii de aerisire. Această gură de aerisire reprezintă o cale de acces prin care centrala montată de intimați scoate puțin fum,existând eliberate autorizații în acest sens.
Solicită respingerea recursului formulat de și și admiterea recursului formulat de și,fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurenții și având cuvântul,apreciază că au fost corect aplicate dispozițiile art. 599 Cod civil.
Arată că zidul în care s-au practicat cele două ferestre este un zid comun,proprietățile părților fiind delimitate de zidul comun.
Dispozițiile art. 599 Cod civil sunt clare,în sensul că unul din vecini nu poate găuri zidul comun fără acordul celuilalt.
Solicită respingerea recursului formulat de și,cu cheltuieli de judecată,depunând la dosar și două chitanțe reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 3207 din 26 martie 2007 Judecătoriei Iașis -a respins acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu pârâtul ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă,iar cu pârâții și ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel,instanța de fond a reținut că imobilele care în prezent sunt proprietatea reclamanților și a pârâților au constituit inițial un singur corp de proprietate,apoi imobilul construcție a fost împărțit în două unități locative.
În anul 1972 autorii pârâților au cumpărat corpul B din imobil și suprafața de 1000 mp teren individualizat în schița aflată la fila 21 dosar.
Corpul A și restul terenului de 1628,75 mp a devenit proprietatea reclamanților ca efect al contractului de schimb din 1993.
Coroborând răspunsul pe care reclamanta l-a dat la interogatoriu cu schița aflată la fila 21 dosar și cu planșele foto depuse la dosar,instanța reține că imobilul construcție al pârâților are un zid situat chiar pe linia de hotar care desparte proprietatea acestora de calea de acces a reclamanților.
În acest zid susțin reclamanții că pârâții ar fi construit două ferestre noi,care ar aduce atingere dreptului lor reglementat de art. 612 Cod civil.
După cum reiese din planul anexă la actul de vindere din 1972,aceste ferestre existau încă de la acel moment și nu au fost efectuate după 1993 când reclamanții au devenit vecinii pârâților,doar au fost schimbate tâmplăriile.
Dat fiind că reclamanții au dobândit imobilul - construcție și teren în situația în care se află și în prezent,respectiv că au avut cunoștință de existența acelor ferestre încă din momentul dobândirii,nu pot să invoce ulterior dispozițiile art. 612 Cod civil și să solicite desființarea servituții de vedere.
În ceea ce privește burlanul de evacuare,rezultă din probatoriul administrat că acesta este situat pe zidul pârâților și este îndreptat spre calea de acces a reclamanților.
Cum reclamanții nu au dovedit că suferă efectiv vreo vătămare prin această situare a burlanului de evacuare,se va respinge și cererea de demontare a acestuia.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie,arătând că la data când au perfectat vânzarea au convenit cu fostul proprietar că transmiterea dreptului de proprietate se va face fără nici o sarcină,că prin deschiderea celor două ferestre cât și prin montarea burlanului pe zidul comun,proprietatea apelanților este afectată de sarcini pe care nu le-au convenit la momentul achiziționării imobilului,sarcini ce le afectează dreptul de proprietate.
Prin decizia civilă nr. 920 din 17.12.2007 a Tribunalului Iași,s-a admis apelul formulat de și împotriva sentinței civile nr. 3207 din 26.03.2007 a Judecătoriei Iași pe care o schimbă în parte. Admite în parte acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu pârâții și. Obligă pârâții să desființeze țeava de evacuare a gazelor reziduale de la sistemul de încălzire a imobilului proprietatea pârâților situată pe zidul comun.
dispozițiile sentinței apelate cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Obligă intimații să plătească apelanților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel,instanța de apel a reținut că:
În ceea ce privește practicarea de către pârâți a celor două ferestre înspre calea de acces a reclamanților,tribunalul reține ca și prima instanță,că cele două deschideri existau încă din anul 1972, astfel cum rezultă din schița anexă la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7494 din 13.11.1972, prin care pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra lotului B din imobilul situat în I,șoseaua - nr. 14 și că aceste deschideri nu reprezintă lucrări noi,ci existau încă din perioada anterioară cumpărării lotului A de către reclamanții - apelanți,astfel încât cererea privind desființarea servituții de vedere nu poate fi admisă,în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 623,625 și 626 Cod civil,cele două loturi provenind din fosta proprietate a aceluiași proprietar.
Referitor la capătul de cerere privind desființarea țevii de evacuare a gazelor reziduale de la sistemul de încălzire a imobilului proprietatea pârâților,tribunalul constată că art. 599 Cod civil prevede că nici unul dintre vecini nu poate găuri zidul comun,nici să alăture sau să sprijine de el vreo lucrare,fără consimțământul celuilalt.
În speță,pârâții au practicat o asemenea deschidere în zidul comun,fără a dovedi existența prealabilă a acordului reclamanților,astfel încât sunt datori să desființeze lucrarea respectivă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și,criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă,motivat de faptul că instanța de apel a ignorat regulile instituite de art. 576 Cod civil,potrivit cărora servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt vecin,iar potrivit art. 577 Cod civil se instituie modul de dobândire a servituților,respectiv din situația naturală a locurilor,din obligația impusă de lege sau din convenția dintre proprietari și că în speță dacă se analizează conținutul contractului pe care l-au încheiat cu fostul proprietar,rezultă că transcrierea dreptului de proprietate s-a făcut fără nici o sarcină impusă proprietății lor,situație în care potrivit art. 599 Cod civil,pârâții aveau obligația de a le solicita acordul pentru găurirea zidului comun și pentru deschiderea sau menținerea unei servituți de vedere împovărătoare imobilului lor,cu atât mai mult cu cât nici în actul pârâților nu se face trimitere la astfel de servituți,deși cu martorii audiați în cauză au făcut dovada că la momentul la care au cumpărat imobilul,aceste ferestre nu existau și că ulterior au fost construite,aceste dovezi nu au fost luate în considerare și nici nu le-a fost admisă cererea vizând efectuarea unei cercetări la fața locului și a unei expertize tehnice ce ar fi fost lămuritoare în cauză,încât hotărârea astfel pronunțată este nelegală,fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Împotriva aceleiași decizii au declarat recurs și pârâții și,criticând- pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă,motivat de faptul că reclamanții au încercat prin însăși conținutul acțiunii să inducă în eroare instanța prin prezentarea unor situații și fapte nereale ca fiind reale,că pentru suprafața de teren reprezentând trecerea spre proprietatea lor reclamanții nu dețin nici un titlu,că în ceea ce privește soluția instanței de apel cu privire la desființarea țevii de evacuare a gazelor naturale,este nemotivată,reținând o situație greșită și anume că peretele imobilului lor ar reprezenta zidul comun,iar reclamanții nu au produs nici un fel de dovezi concrete care să demonstreze că acea țeavă le-ar produce vreo vătămare reală sau poluare,cu atât mai mult cu cât montarea centralei termice și a restului echipamentului s-a făcut cu întocmirea unor proiecte avizate legal de specialiști.
Recursul reclamanților și este fondat,iar recursul pârâților și este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului,instanța de recurs reține că:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanții și au chemat în judecată pârâții și pentru a fi obligați să desființeze servitutea de vedere înființată prin cele două ferestre deschise înspre proprietatea lor,precum și burlanul de evacuare a gazelor reziduale de la sistemul de încălzire a imobilului proprietatea pârâților,cu daune cominatorii de 500 lei (RON) până la îndeplinirea integrală a obligațiilor arătate și cheltuieli de judecată.
Arată reclamanții că sunt proprietarii imobilului din I,șoseaua - nr. 14 conform contractului autentificat sub nr. 20874/1993,iar pârâții sunt proprietarii fondului învecinat cu ei și că pe terenul lor pârâții au edificat un imobil care are unul din pereți situat pe linia despărțitoare a suprafețelor lor de teren și că în acest zid,pârâții au deschis două ferestre cu vedere către proprietatea reclamanților,fără a le solicita acceptul,îndreptând și burlanul de evacuare a reziduurilor de la centrala termică pe proprietatea lor,pe calea de acces,producând în acest mod poluarea aerului,încălcându-le astfel dreptul lor de proprietate.
Pârâții și au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată,arătând totodată că autorii lor, G și în prezent decedați,au cumpărat în anul 1972 cu act de vânzare-cumpărare autentic nr. 7494/1972 de la vânzătorii și lotul B compus din teren clădit și neclădit în suprafață de 1000 mp pe care se află apartamentul B și că lotul A este în prezent proprietatea reclamanților conform actului de schimb nr. 10874/1993 și că întregul imobil construit compus din cele două apartamente A și B existau cu mult anterior anului 1972 și există în aceeași stare și astăzi - aceleași camere și aceleași deschideri,că nu s-a edificat din momentul achiziționării în 1972 de către autorii lor și până în prezent nici un alt imobil,cu atât mai mult un imobil care să aibă unul din pereți situat pe linia despărțitoare a suprafețelor lor de teren și în care să deschidă două ferestre cu vedere spre proprietatea vecină și că centrala lor termică nu poluează aerul,coșul de evacuare fiind fixat pe zidul și terenul proprietatea lor.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că la data de 13.11.1972 G și ( autorii pârâților ) cumpără cu act autentic de la și,lotul B compus dintr-un teren clădit și neclădit în suprafață de 1000 mp pe care se află apartamentul B compus din patru camere,bucătărie,hol și WC,notate cu 1,2,3,4,5,6 și 7 în schița de plan care face parte integrantă din act,imobil situat în I,șoseaua - nr. 14 cu dimensiunile și megieșiile arătate în schiță,menționându-se în act că la data vânzării imobilul nu este grevat de sarcini.
Conform contractului de schimb de imobile autentificat sub nr. 20874 din 22.07.1993 rezultă că între reclamanții și și și s-a făcut un schimb de proprietăți,reclamanții cedând soților apartamentul nr. 16 din I,strada - nr. 7-scara D,etaj 3 compus din două camere,bucătărie,baie,WC,hol și balcon,iar soții cedează soților imobilul din I,șos. - nr. 14,compus din casă de locuit cu trei camere,bucătărie,baie,WC,hol și dependințe și terenul clădit și neclădit în suprafață de 1600 mp învecinat cu șos. -,fam.,IAS - și G conform schiței de plan anexă ce face parte integrantă din contract cu mențiunea că acest imobil nu este scos din circuitul civil,nu formează obiectul vreunui litigiu,nu are sarcini.
Ulterior efectuării acestui schimb conform căruia reclamanții devin proprietari asupra părții din imobil,stăpânit de soții,decedează la 6 decembrie 1993 G,iar la 5 ianuarie 1997 decedează și ,cei doi proprietari ai lotului B din imobil - autorii pârâților din cauza de față.
Conform certificatului de moștenitor nr. 113 din 6 iunie 1997 are loc dezbaterea succesorală după defuncții G și,după care au rămas ca moștenitori fiii acestora ( pârâtul din cauză ) și,iar din masa succesorală făcând parte și imobilul situat în I,șoseaua - nr. 14 compus din suprafața de 1000 mp teren construit și neconstruit și o casă compusă din patru camere și dependințe reprezentând lotul B,dobândit de defuncți prin act de vânzare-cumpărare nr. 7494/1972.
La data de 21.09.1998,prin act autentic și îi vând lui căsătorit cu în scopul întregirii proprietății acestuia terenul în suprafață totală de 600 mp și anume lotul B =250 mp,lotul C = 250 mp și 100 mp din lotul D care reprezintă calea de acces situată în I,șoseaua - nr. 14 cu vecinii G,IAS - cu dimensiunile arătate în schița plan anexă,cu mențiunea că terenul nu este scos din circuitul civil,nu formează obiectul vreunui litigiu,nu este grevat de sarcini.
Din analiza actelor enunțate mai sus reiese că cel ce și-a întregit proprietatea a fost pârâtul,după dezbaterea succesiunii după defuncții săi părinți,cumpărând și loturile fraților săi,ajungându-se astfel la situația în care peretele exterior a imobilului său să se afle pe linia ce separă proprietatea sa de cea a reclamanților.
Susținerile pârâților că singurele deschideri sau ferestre la care s-ar putea referi reclamanții sunt cele individualizate în schița de plan din 1972 anexă la actul de vânzare-cumpărare nr. 7494/1972 încheiat de defuncții G și,respectiv " bucătărie 2" și " cameră 3" sunt nefondate și nu vor fi reținute.
Astfel,la interogatoriul luat în fața instanței de fond pârâtul afirmă că existau două ferestre,una la bucătărie și una la camera de zi,iar pârâta declară că era un geam cu tâmplărie de lemn,care a fost schimbată cu termopan și că este posibil să se fi schimbat și dimensiunea și că al doilea geam se află pe același zid din 1972 când a cumpărat imobilul și nu a suferit modificări.
Or,conform actelor de proprietate depuse la dosarul cauzei,rezultă că cei care au cumpărat partea din imobil ce în prezent constituie lotul B au fost defuncții G și,pârâții devenind proprietari abia în 1997 prin moștenire și prin cumpărare a părților ce reveneau celorlalți moștenitori din acest lot.
Martora arată că pârâții au devenit vecinii reclamanților din 1997 și că pe peretele exterior al imobilului proprietatea pârâților exista un gemuleț de aerisire și că ulterior după ce s-au mutat pârâții au făcut pe același perete două ferestre,una mai mare și una mai mică și că în urmă cu doi ani,pe același perete pârâții au montat și burlanul de evacuare a gazelor de la sistemul de încălzire,montat spre calea de ieșire a reclamanților.
Martorul Popel declară că nu cunoaște exact dacă pârâții au schimbat sau nu tâmplăria la vreun geam,dar că geamurile casei lor sunt exact în aceeași poziție în care au fost de la început.
Din schița anexă la proiectul de modificare a instalației de utilizare gaze naturale întocmit în 1990 pentru imobilul din I,șoseaua - nr. 14 beneficiar G,rezultă că pe peretele exterior al imobilului se află o răsuflătoare - existentă la acel moment,imobilul fiind racordat la rețeaua de distribuire a gazelor naturale în anul 1992,perete pe care se află și burlanul de evacuare a gazelor reziduale așa cum se poate observa și din planșele foto depuse la dosarul cauzei,încât și sub acest aspect se poate observa poziția contradictorie a pârâților din cauză.
Este de observat că potrivit schiței anexă la certificatul de moștenitor nr. 1137/1997 cu partaj succesoral,inițial a moștenit doar o parte din vechea proprietate G și și care se învecina doar pe o latură cu proprietatea reclamanților și că abia după ce a cumpărat și celelalte părți ale fraților săi a devenit proprietarul întregului lot B cumpărat în anul 1972 de părinții săi.
Faptul că pârâții pe tot parcursul procesului au înțeles să facă vorbire doar de schița anexă la contractul de vânzare din 1972,fără a face vorbire și de celelalte schițe și planuri de situație care au fost depuse la dosarul cauzei,converg spre ideea că pe peretele exterior al imobilului ce îl dețin în prezent și care se află pe linia despărțitoare dintre cele două proprietăți a existat doar un geam de aerisire,după cum se poate observa și din planșele foto prin diferența între zidul inițial și finisarea de la ferestrele nou construite.
Servitutea este,potrivit art. 576 Cod civil o sarcină impusă unui fond pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt stăpân,iar potrivit art. 577 Cod civil servituțile izvorăsc sau din situația naturală a locurilor sau din obligația impusă de lege sau din convenția dintre proprietari.
Or este de observat că din nici unul din actele de proprietate ale părților din cauză nu rezultă că transmiterea dreptului de proprietate s-ar fi făcut cu sarcini și nici actualii proprietari ai celor două loturi nu au convenit în vreun fel asupra unei servituți de vedere.
Prin urmare,în speță sunt incidente dispozițiile art. 599 Cod civil care prevăd că " unul din vecini nu poate găuri zidul comun,nici să alăture sau să sprijine de dânsul vreo lucrare,fără consimțământul celuilalt " cu atât mai mult cu cât nici în actul de proprietate al pârâților nu se face trimitere la o astfel de servitute de vedere.
Că este așa,o dovedește și modul de soluționare de către instanța de apel în ceea ce privește desființarea țevii de evacuare a gazelor reziduale de la sistemul de încălzire a imobilului pârâților întrucât pârâții nu au făcut dovada existenței în prealabil a acordului reclamanților pentru efectuarea acestei lucrări,conform art. 599 Cod civil,obligându-i în mod corect să desființeze lucrarea respectivă,încât și sub acest aspect motivele de recurs invocate de pârâții sunt nefondate.
Deși în fața instanței de apel reclamanții au solicitat efectuarea unei expertize tehnice cu privire la deschiderile efectuate de pârâți cât și pentru a se stabili dacă burlanul de evacuare a gazelor de la centrala intimaților împiedică folosirea normală a accesului spre proprietatea lor,pârâții au fost cei care s-au opus și nu așa cum susțin recurenții - pârâți că reclamanții intimați recurenți nu ar fi fost interesați în administrarea unei astfel de probe.
Prin urmare,pentru considerentele expuse,în analizarea motivelor invocate prin cele două recursuri,în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă urmează a se admite recursul formulat de și împotriva deciziei civile nr. 920 din 17.12.2007 a Tribunalului Iași,pe care o va modifica în parte în sensul că vor fi obligați pârâții și să desființeze servitutea de vedere înființată prin cele două ferestre deschise înspre proprietatea reclamanților și,menținând celelalte dispoziții din decizia recurată ce nu contravin prezentei decizii și va respinge recursul formulat de și împotriva aceleiași decizii nr. 920 din 17 decembrie 2007 Tribunalului Iași.
Conform art. 274 Cod procedură civilă urmează a obliga intimații și să plătească recurenților și suma de 1500 lei ( RON ) cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de și împotriva deciziei civile nr. 920 din 17.12.2007 a Tribunalului Iași pe care o modifică în parte:
Obligă pârâții și să desființeze servitutea de vedere înființată prin cele două ferestre deschise înspre proprietatea reclamanților și.
Menține toate celelalte dispoziții ale deciziei recurate și care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul formulat de și împotriva deciziei civile nr. 920 din 17 decembrie 2007 Tribunalului Iași.
Obligă intimații și să plătească recurenților și suma de 1500 lei ( RON ) cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 Iunie 2008.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.
Dact.
2 exemplare / 7.06.2008
Tribunalul Iași -
-
Președinte:Angelescu CristianaJudecători:Angelescu Cristiana, Olariu Viorica, Pavelescu Georgeta
