Obligație de a face. Decizia 239/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- Decizia civilă nr. 239/2008
Ședința publică de la 12 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta MINISTERUL JUSTIȚIEI, în dosarul nr-, repus pe rol prin încheierea de ședință din 22.02.2008 pentru a se pune în discuția părților excepția prematurității acțiunii, în raport de dispozițiile art. 78 din Legea nr. 303/2002, republicată, în integralitatea lor.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 930/2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacăua fost admisă acțiunea formulată de reclamanții G, -, -, -, în contradictoriu cu pârâtele Tribunalul Bacău și Curtea de APEL BACĂU și Ministerul Justiției
Au fost obligați pârâții să încheie anual pentru fiecare dintre reclamanți asigurare pentru risc profesional pentru viață, sănătate și bunuri afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în le gătură cu acestea în limita veniturilor pentru anii lucrați în aceste funcții de către reclamanți dar nu mai mult de 15 ani de activitate sub sancțiunea aplicării de daune cominatorii de 100 lei / zi întârziere pentru fiecare reclamant.
În motivarea sentinței instanța de fond a arătat că prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău la nr-, reclamanții: G, -, -, -, au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele Tribunalul Bacău, C de APEL BACĂU, Ministerul Justiției să se dispună obligarea pârâților la încheierea anuală pentru fiecare reclamant a asigurărilor pentru risc profesional, pentru viață, sănătate și bunurile afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, în condițiile art.78 l din Lg.303/2004, sub sancțiunea aplicării daunelor cominatorii de 100 lei / zi.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru conform an. 285 Codul Muncii.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de judecător și ca atare beneficiază de dispozițiile an.78 1 din Lg.303/2004 republicată. Deși, potrivit legii, beneficiază de dreptul conferit de dispozițiile legale sus menționate, în fapt, reclamanți nu au acest drept întrucât hotărârea de guvern care urma a reglementa condițiile încheierii asigurării, nici până la acest moment nu a fost adoptată. în aceste condiții, reclamanți au arătat că sunt privați de un drept conferit de lege.
In drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.78 l din Lg.303/2004 republicată, art.2 pct.l lit.c cod procedură civilă.
Au solicitat reclamanții judecarea cauzei în lipsă.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii întrucât, pe de o parte, dispozițiile an. 78 din Lg.303/2004 vizează o asigurare prin efectul legii care operează în cadrul procedurii unuia din riscurile asigurate. Ca atare, dispozițiile legale reconsacră acest drept, nu vizează încheierea unor contracte de asigurare de ordonatori de credite ori de magistrați cu societățile de asigurare ce vizează o formă de asigurare cu efectul legii așa cum a fost reglementată ea și prin legea anterioară, respectiv art.100 din Lg.nr.92/l992. Pe de altă parte, s-a arătat că din analiza textelor de lege rezultă că metodologia realizării asigurării de risc profesional urmează a fi stabilită în mod concret de un act normativ administrativ emis în aplicarea legii. In condițiile în care riscul profesional asigurat se produce este posibilă repararea prejudiciului produs. S-a arătat în întâmpinare că dreptul reclamanților subzistă dincolo de neadoptarea unei hotărâri de guvern dar fără existența unui cadru normativ, obligarea pârâților este lipsită de fundament legal și reprezintă o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești.
Analizând actele dosarului în raport de dispozițiile legale invocate, instanța a reținut:
Potrivit art.78 1 din Lg.303/2004, republicată judecători și procurorii beneficiază de asigurare pentru risc profesional, realizată din fondurile bugetare ale Înaltei Curți de Casare și Justiție, ale Ministerului Justiției, Ministerului Public, de asigurare pentru viață, sănătate și bunuri, dacă acestea sunt afectate exercitării atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, în limita veniturilor pentru anii lucrați în aceste funcții, dar nu mai mult de 15 ani de activitate.
Potrivit dispozițiilor legale sus menționate s-a conferit magistraților un drept, textul menționând doar condițiile generale de acordare a acestui drept la asigurare, respectiv asigurare pentru risc profesional precum și pentru viață, sănătate și bunuri în condițiile în care acestea sunt afectate în timpul exercițiului atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, stabilindu-se, cu titlu general, că fondurile necesare realizării asigurării vor proveni din fondurile, Ministerului d e Justiției și Ministerului Public. In linii generale dispozițiile art.78, 1 au stabilit și limita maximă a asigurării respectiv limita veniturilor pentru anii lucrați în funcția de mag: dar nu mai mult de 15 ani de activitate.
Aceste dispoziții legale consacră un drept conferit magistraților, drept care, în fapt, este lipsit de efecte, întrucât condițiile speciale de realizare în concret a asigurării nu au fost stabilite deși potrivit 3 al art.78 din Lg.303/2004, urma a fi adoptată o hotărâre de guvern în acest sens.
Deși au vocația la acest drept conform legii, magistrații nu beneficiază de el atâta vreme cât nici până la acest moment nu s-a adoptat o hotărâre de guvern de genul celei la care face referire 3 și nici un alt act care să prevadă, în concret, condițiile de realizare a asigurării pentru a se conferi astfel și o finalitate dreptului stipulat. A susținut pârâtul Ministerului Justiției că asigurarea reglementată de art.78 din Lg.303/2004 reprezintă o asigurare prin efectul legii și nu o asigurare de tip contractual ca astfel pârâtele să poată fi obligate la încheierea de asigurări.
Analizând susținerile pârâtului, instanța a reținut că, într-adevăr într-o asigurare prin efectul legii, drepturile și obligațiile părților se în baza legii, voința părților asigurat și asigurător, neputând influența, desfășurarea raportului de asigurarea ca în cazul asigurărilor contractuale, de tip facultativ. In speță, însă, analizându-se asigurarea reglementată ca o asigurare prin efectul legii, nu s-au putut identifica condițiile, în concret, prin care această formă de asigurare funcționează. Pârâtul a arătat că, odată produs riscul asigurat asigurarea operează, însă nu a indicat modalitatea prin care acest drept conferit de lege își produce efecte. De altfel, însăși apărarea pârâtului este contradictorie de vreme ce, pe de altă parte, a arătat că asigurarea funcționează, fiind posibilă repararea prejudiciului iar, pe de altă parte arată că metodologia realizării asigurărilor de risc profesional urmează a fi stabilită în mod concret printr-un act administrativ.
Însuși pârâtul Ministerul Justiției a arătat că dreptul consacrat de lege subzistă dincolo de neadaptarea unei hotărâri de guvern dar fără existența cadrului normativ încheierea asigurărilor e lipsită de fundament legal.
Este evident că ne aflăm în situația unui drept conferit de lege, un drept intrat în patrimoniul subiecților săi, un bun în condițiile art.1 Protocolul nr.1, dar care nu-și produce efecte din motive neimputabile acestora. Deși reclamanți au vocația la acest drept consacrat de lege ei sunt într-o imposibilitate absolută de a beneficia în fapt de el.
Ca urmare, instanța în temeiul art.78 din Lg.303/2004 a admis acțiunea și a obligat pârâtele la încheierea asigurărilor sub sancțiunea daunelor cominatorii. Hotărârea sus-menționată nu reprezintă o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât, instanța dând relevanță dreptului conferit de art.78 din Lg.303/2004 a obligat pârâtele la încheierea asigurărilor, modalitatea concretă derimând a fi stabilită de acestea. Instanța nu a putut respinge acțiunea întrucât nu există norme de aplicare atâta vreme cât dispozițiile art.78 Lg.303/20044 sunt în vigoare și trebuie aplicate.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâtul Ministerul Justiției care a criticat nelegalitatea acesteia, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9, arătând că, eronat, prima instanță a dispus obligarea sa la încheierea polițelor de asigurare pentru risc profesional, sub sancțiunea plății de daune cominatorii, în contextul în care, dispozițiile normative au în vedere plata unor despăgubiri ca efect al unei asigurări prin efectul legii, despăgubire ce poate fi acordată doar în urma producerii unui prejudiciu.
A mai invocat recurentul faptul că legiuitorul a prevăzut că metodologia realizării asigurării de risc profesional, urmează a fi stabilită în concret printr-un act administrativ emis în aplicarea textului normativ invocat de intimații - reclamanți, astfel, în absența metodologiei realizării asigurării de risc profesional datorat intimaților la asigurare este lipsit de eficiență și protecție juridică.
In cauză, intimații - reclamanți, prin procurator, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca nefondat a recursului, argumentat, în esență, de faptul că starea de pasivitate a Guvernului de a emite hotărârea prevăzută de art. 78 3 din Legea nr. 303/2004, cu modificările ulterioare, nu poate lipsi de efecte juridice legale normele imperative ale textului art. 78 1 din Legea nr. 303/2004, republicată. Au mai invocat intimații - reclamanți faptul că dreptul la asigurare recunoscut magistraților se circumscrie noțiunii de bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a libertăților, fundamentale, mai mult, normele de tehnică legislativă prevăd instituțiile suspendării și abrogării, ori în cauză, art. 78 1 din Legea 303/2004, republicată nu a fost suspendat, invocarea faptului că nu există norme de aplicare a art. 78 1 din Lege echivalează cu o prevalare a instituției suspendării, fapt inacceptabil în absența unui act normativ care să le suspende. Pe cale de consecință, susțin intimații intervenția instanței de judecată este sigura modalitate juridică de a obține valorificarea dreptului în litigiu, atât timp cât recurentul Ministerul Justiției, care este inițiator legislativ în materie, nu a făcut nici un demers în acest sens.
Au mai arătat intimații că recurentul face confuzie între asigurare de răspundere civilă profesională și asigurarea de viață, sănătate și bunurile magistratului în legătură cu exercitarea profesiei, cât și faptul că societățile de asigurare nu au inclus în parchetul de servicii asigurări pentru risc profesional pentru categoria socio-profesională a magistraților, considerent pentru care refuză să încheie astfel de asigurări.
In raport de argumentele invocate de recurent, respectiv absența metodologiei realizării asigurării de risc profesional, instanța a pus în discuția părților excepția prematurității acțiunii, în raport de ansamblul dispozițiilor art. 78 din Legea nr. 303/2004, republicată.
Prin acțiunea introductivă, intimații - reclamanți au solicitat obligarea recurentului și a intimaților - pârâți la încheierea anuală pentru fiecare dintre reclamanți a unui pachet de asigurare pentru risc profesional, pentru viață, sănătate și bunuri afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, sub sancțiunea aplicării unor daune cominatorii de 100 lei/ zi întârziere pentru fiecare reclamant.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiilor art. 78 1 din Legea nr. 303/2004, republicată.
Potrivit textului normativ invocat de reclamanți, " judecătorii și procurorii beneficiază de asigurare pentru risc profesional, realizată din fondurile bugetare ale ale Ministerului Justiției, Ministerul Public, pentru viață, sănătate și bunuri, dacă sunt afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătura cu acestea, în limita veniturilor pentru anii lucrați în această funcție, dar nu mai mult, decât 15 ani de activitate".
3 al art. 78 din Legea nr. 303/2004, republicată, stipulează că asigurarea prev. la 1 se realizează în condițiile stabilite de Guvern, prin hotărâre, cu avizul
Din analiza textului normativ invocat de reclamanți, respectiv art. 78 1, din Legea 303/2004, republicată, rezultă că în actuala redactare a textului, singura obligație a recurentului - pârât Ministerul Justiției, este aceea de a pune la dispoziție fondurile bugetare necesare asigurării magistraților pentru risc profesional, viață, sănătate și bunurile acestora, dacă sunt afectate în exercițiul atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, se reține totodată, că 1 al art. 78 nu face nici o referire la obligațiile ordonatorilor secundari și terțiari de credite, în speță, curți de apel sau tribunale.
In contextul în care, 1 al art. 78 stipulează în sarcina Ministerului Justiției doar asigurarea fondurilor bugetare și, în absența hotărârii de guvern la care face trimitere 3 al art. 78, act normativ care să stabilească, în mod corect, condițiile de exercitare a dreptului, normele tehnice de aplicare a dispozițiilor legale, obligații și răspunderi în sarcina părților, raportului juridic de asigurare, și determinarea acestora, acțiunea intimatelor - reclamante apare ca fiind prematură.
A obliga pârâții la încheierea polițelor de asigurare pentru fiecare dintre intimații - reclamanți sub sancțiunea plății de daune cominatorii/zi întârziere pentru fiecare dintre ei, în absența unei prevederi legale exprese, și, în contextul în care, societățile de asigurare, ca societăți cu capital privat, nu au bază normativă care să includă, în portofoliul de servicii de asigurare, asigurările de risc profesional pentru magistrați, ar însemna a adăuga la lege prin substituirea normatorului ( în speță, Guvernul ).
Mai mult, hotărârea judecătorească ar fi imposibil de executat, în condițiile în care, așa cum însăși intimații - reclamanți au arătat în întâmpinare, societățile de asigurare nu încheie asigurări pentru risc profesional pentru magistrați cu argumentația că nu au incluse în pachetul de servicii de asigurări, garantarea riscurilor profesionale, aferente activității prestate de magistrați în exercitarea funcțiilor lor.
In speță, nu se pune problema negării drepturilor magistraților la asigurarea prevăzută de art. 78 din Legea nr. 303/2004, republicată, care nu a fost abrogat, și, nici cea a suspendării lui, ci aceea a stabilirii condițiilor concrete de realizare a acestui drept astfel cum stipulează 3 al art. 78 din Lege.
Intervenția instanțelor de judecată ca modalitate juridică de valorificare a dreptului consacrat prin art. 78 1, astfel cum au invocat intimații - reclamanți, nu poate avea loc decât în aplicarea ei și nu în subtituirea legiuitorului, iar scoaterea din starea de pasivitate a Guvernului, invocată, de asemenea, de reclamanți, pasivitate sancționabilă până la îndeplinirea obligației legale, poate avea loc și ca urmare a exercitării demersurilor legale în temeiul art. 78 3 din Legea nr. 303/2004, republicată.
Având în vedere cele anterior arătate, instanța constatând întemeiat cel de al doilea motiv al recursului, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 312 cod pr.civilă, va admite recursul Ministerului Justiției, și, va modifica sentința recurată și urmare a extinderii efectelor acestuia, în baza art. 48, art. 311 cod pr.civilă, va respinge ca prematură acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI din B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 930 din 22 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca prematur formulată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 12.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
- - - -
- -
GREFIER,
-
Red.sent.,
Red. - 08.04.
./3 ex.
8/10.04.2008
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
