Obligație de a face. Decizia 239/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2232/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 239
Ședința publică din 22.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana
Grefier -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă Enel Distribuție Muntenia, împotriva deciziei civile nr. 713 din 25.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți Sucursala B, Federația Națională a Sindicatelor din Electricitate, Federația Sindicatelor Libere și Independente Energetica, Câmpreanu, -, și.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al intimaților reclamanți Sucursala B, Federația Națională a Sindicatelor din Electricitate, Federația Sindicatelor Libere și Independente Energetica, Câmpreanu, -, și, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberată de Baroul București și lipsește recurenta pârâtă Enel Distribuție Muntenia
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, iar intimații au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare în dublu exemplar, dintre care unul a fost comunicat recurente.
Apărătorul intimaților arată că aceștia nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, precum și asupra excepției nulității recursului, pe care o pune în discuție din oficiu, în raport de faptul că motivele sunt o copie fidelă a apelului și nu critici împotriva soluției pronunțate de tribunal.
Avocatul intimaților reclamanți solicită admiterea excepției, întemeiată pe dispozițiile art. 306 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, pentru motivele invocate în cuprinsul întâmpinării.
Apreciază că motivele de recurs nu vizează nelegalitatea deciziei recurate și, pe de altă parte, criticile formulate vizează atât hotărârea instanței de apel, cât și sentința pronunțată de judecătorie în primă instanță.
Solicită, în consecință, constatarea nulității recursului, iar, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.
În esență, arată că, în mod corect, a reținut instanța faptul că reclamanții justifică un interes în cauză, față de faptul că au dobândit un drept de proprietate asupra spațiului în litigiu odată cu dreptul de proprietate al fiecăruia pentru apartamentul său.
Așa cum reiese din probele administrate în cauză, camera aflată în litigiu se află în coproprietate și trebuie folosită în interesul fondului căruia i-a fost afectat, fără a aduce atingere drepturilor celorlalți coindivizari și numai cu acordul acestora.
Solicită și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței în sumă de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat, pe care o depune la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B sub nr.10258/299/08.05.2007 reclamanții, - - Sucursala B, Federația Națională a Sindicatelor din Electricitate "", Federația Sindicatelor Libere și Independente Energetica", Cămpureanu, -, au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Muntenia Sud - obligarea acesteia din urmă să permită reclamanților accesul în camera denumită "grup electrogen", în suprafață de 16,75 mp. să deschidă camera sus-menționată și să-și ridice toate bunurile depozitate în aceasta, iar în caz de refuz să autorizeze reclamanții să ridice bunurile depozitate de pârâtă în această cameră, pe cheltuiala acesteia, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.17186/11.12.2007 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, a fost admisă cererea, a fost obligată pârâta să permită accesul reclamaților în camera situată în Anexa A, - din B, nr.250, sector 3 în suprafață de 16,75 mp, denumită "grup electrogen", să deschidă acest spațiu și să-și ridice bunurile depozitate cu propriile costuri; au fost autorizați reclamanții să procedeze ei înșiși la ridicarea bunurilor depozitate de către pârâtă în această cameră, costurile urmând a fi suportate de pârâtă, în cazul în care pârâta nu-și va îndeplini obligația stabilită prin prezenta hotărâre și a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 719,3 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut reclamanții sunt proprietarii apartamentelor 1-20 situate în imobilul - -8 din nr.250, sector 3, B, în temeiul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate, între Regia Autonomă de Electricitate Renel, în calitate de vânzătoare, și reclamanți, în calitate de cumpărători, fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar (10-73). Conform contractelor de vânzare-cumpărare încheiate o dată cu transmiterea dreptului de proprietate exclusivă asupra apartamentului, cumpărătorul dobândea și cotă parte, proporțională cu dreptul de proprietate dobândit, din părțile și dependințele din imobil care prin natura și destinația lor sunt în folosința comună.
Pârâta deține în proprietate, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr.24/28.02.1994 încheiat între Consiliul Local al Municipiului B în calitate de vânzător și Regia autonomă de electricitate RENEL, în calitate de cumpărător, (96-97) completat de contractul de asociere nr.1350/22.02.1993 (98-103), restul imobilului din C nr.250, sector 3, B, respectiv mezaninul și parterul, părți care nu au fost înstrăinate de către pârâtă.
Instanța a reținut că spațiul (cameră) în litigiu, denumit "grup electrogen" este situat la subsolul anexei blocului 818 din nr.250, sector 3, B, fapt ce rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză (124-134), destinația acesteia fiind de montare a grupului electrogen și a electric aferent stației de hidrofor.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, camera denumită "grup electrogen" reprezintă o anexă a blocului din nr.250, sector 3, B, în această cameră aflându-se electric aferent stației de hidrofor, stație care deservește întreaga rețea de apă și de incendiu a blocului S 18. Conform proiectului, în această cameră trebuia montat un grup electrogen care să asigure funcționarea întregii instalații electrice a clădirii în cazul întreruperii alimentării cu energie electrică. Față de aceste împrejurări, văzând și cuprinsul raportului expertiză instanța a reținut că această camera denumită "grup electrogen" nu are o individualitate de sine stătătoare. De asemenea, camera este folosită, în mod exclusiv, de societatea pârâtă, aceasta pretinzând că spațiul în litigiu aparține societății pârâte, astfel cum rezultă din răspunsul la interogatoriu (întrebarea nr. 19).
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, instanța a constatat, față obiectul cererii de chemare în judecată, că reclamanții au calitate procesuală activă, întrucât din probele administrate, respectiv declarația martorului, coroborată cu răspunsul pe care pârâta l-a dat la interogatoriul administrat în cauză și cu cele desprinse din raportul de expertiză efectuat, rezultă faptul că reclamanților le este îngrădit accesul la spațiul în litigiu, denumit "grup electrogen", martorul declarând că fiind nevoie de anumite lucrări la stația de hidrofoare a procedat la efectuarea acestora, dar nu le-a putut finaliza, pentru aceasta fiind necesar accesul la încăperea numită "grup electrogen". Importanța camerei în litigiu pentru locatarii imobilului reiese și din faptul că aici se află electric aferent stației de hidrofor, stație care deservește întreaga rețea de apă și de incendiu a blocului. Conform proiectului, în această cameră trebuia montat un grup electrogen care să asigure funcționarea întregii instalații electrice a clădirii în cazul întreruperii alimentării cu energie electrică.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 10.10.2008 pârâta Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Muntenia Sud - a declarata apel, ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă sub nr-.
În motivarea apelului se arată că sentința pronunțată de instanța este nelegală și netemeinica având în vedere următoarele aspecte:
În susținerea apărării lor în fața instanței de fond a invocat lipsa calității procesuale active a reclamanților, motivată de faptul că aceștia nu și-au dovedit dreptul de proprietate asupra spațiului în litigiu.
Instanța nu a avut în vedere convenția nr.2783/31.03.1992 (87248/31.03.1992) prin care s-a convenit majorarea suprafeței construite la sol de 347 mp. cu 460 mp. suprafața construită devenind astfel de 807 mp.
Instanța, în mod eronat a considerat că spațiul în litigiu reprezintă o anexa a blocului, în realitate camera-denumită "grup electrogen" fiind amplasată într-unul din corpurile laterale ale imobilului, care au fost construite ulterior conform proiectului elaborat de și convenției mai sus amintite.
Acest aspect este evidențiat și în raportul de expertiză în care se menționează că blocul S 18 are un corp central și două corpuri laterale separate prin rosturi de corpul principal.
Blocul S 18, conform raportului de expertiza are un corp de clădire cu subsol, parter înalt mezanin și 10 etaje, iar corpurile laterale se compun din subsol, parter și mezanin.
Atât stația hidrofor cât și grupul electrogen se află amplasate în subsolul unuia dintre cele două corpuri laterale și nu în subsolul blocului.
În mod evident, deoarece camera în litigiu nu este situată în subsolul blocului, ci într-un corp lateral distinct Ia blocul, nu poate avea caracter de anexă a acestuia, ci reprezintă un spațiu cu o individualitate de sine stătătoare.
Aceasta încăpere a fost construită exclusiv pentru buna funcționare a spațiului destinat băncii.
Pentru a primi autorizările de funcționare ca spațiu destinat băncii, era obligatorie asigurarea spațiului cu instalație de incendiu, hidrofor pentru aceasta instalație și grup electrogen pentru asigurarea continuității în alimentarea cu energie electrică.
Deoarece RENEL nu a primit aviz favorabil pentru înființarea băncii, aceste instalații inclusiv grupul electrogen nu au funcționat.
În speță dispozițiile legale invocate de instanță nu își găsesc aplicabilitatea deoarece spațiul în discuție nu se află în subsolul blocului S 18, pentru a exista prezumția proprietății comune pe cote părți, ci este situat în subsolul unuia dintre corpurile laterale.
De altfel, întotdeauna bunurile obiect al proprietății comune stabile și forțate sunt bunuri accesorii, pe lângă alte bunuri socotite ca principale și care sunt în proprietate exclusivă.
Spațiul denumit grup electrogen fiind conceput și realizat ca un spațiu cu destinație tehnologică este evident că nu poate fi încadrat în categoria bunurilor accesorii, având o individualitate distincta și în consecință nu face obiectul dreptului de coproprietate forțată și perpetuă.
Prin decizia civilă nr.713 A din 25.05.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelanta-pârâta și a obligat-o pe aceasta la plata către intimatul - reclamant a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că reclamanții nu și-au dovedit dreptul de proprietate asupra încăperii denumită "grup electrogen" și prin urmare nu au justificat legitimarea procesuală activă.
Sub acest aspect, tribunalul a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentelor situate la etajul 1-10 din imobilul situat în B, C nr.250, sector 3, prin contractele de vânzare cumpărare atașate cererii de chemare în judecată (filele 10-73). Odată cu dreptul de proprietate asupra apartamentelor, fiecare reclamant a dobândit și dreptul de coproprietate asupra unei cote indivize din părțile și dependințele care, prin natura și destinația lor, sunt în folosință comună.
Pentru a stabili dacă reclamanții au legitimare procesuală activă era necesar să se determine dacă încăperea denumită "grup electrogen" face parte din sub solul imobilul în care se află și apartamentele reclamanților, iar în caz afirmativ, dacă reprezintă o parte sau dependință din imobil care, prin natura și destinația ei, ar trebui să fie în folosință comună.
Legat de primul element, prima instanță a reținut că încăperea face parte din imobilul în care sunt situate și apartamentele reclamanților. În acest sens au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză, potrivit cărora, camera denumită "grup electrogen" reprezintă o anexă a blocului S 18.
Într-adevăr, din toate probele administrate rezultă că această încăpere se află la sub solul blocului. Concluziile raportului de expertiză se coroborează chiar cu probele invocate de apelantă, cum este și cazul convenției nr.2783/31.03.1992
Astfel, din convenția sus menționată se reține că "pentru blocul S 18, s-a convenit majorarea suprafeței construite la sol de 347 mp. cu 460 mp. aflată în spatele blocului, suprafața totală construită la sol devenind de 807 mp.". Prin urmare, prin această convenție nu s-a decis alipirea la blocul a două corpuri distincte ci dimpotrivă, așa cum rezultă din citirea întocmai a convenției, majorarea, suprafeței totale construite a blocului, astfel încât suprafața totală a blocului s-a majorat cu 406 mp. folosindu-se pentru această majorare, terenul existent lângă terenul inițial concesionat pentru ridicarea acestei construcții.
Apelanta a mai susținut că cele două corpuri ar fi fost construite ulterior, acesta fiind unul dintre argumentele pentru care trebuie văzute distinct de blocul.
Reclamanții nu contestă împrejurarea că blocul are un corp de clădire principal și două corpuri laterale, raportul de expertiză învederând aceeași situație de fapt. Tribunalul a constatat însă că plecând de la situația de fapt reținută de raportul de expertiză, apelanta concluzionează greșit că suntem în prezența unor clădiri distincte, corpul de clădire aferent blocului și alte două corpuri laterale. Expertul precizează fără echivoc că blocul "are un corp de clădire. și două corpuri laterale (anexe)", adică cele două corpuri laterale fac parte din blocul S 18.
Așa fiind, tribunalul a constatat că prin sentința apelată s-a reținut corect că încăperea ce face obiectul litigiului aparține blocului S 18.
Al doilea element de analizat este natura sau destinația încăperii. În acest sens, prima instanță a stabilit ca obiective ale expertizei încuviințate: dacă încăperea "grup electrogen" reprezintă o anexă a blocului 8 18, dacă aceasta are o individualitate de sine stătătoare, stabilirea destinației acesteia la data proiectării și construcției.
Expertul desemnat a concluzionat că; încăperea nu are individualitate de sine stătătoare, a fost proiectată ca o anexă a blocului, proiectul de instalații fiind în acest sens, în prezent în această cameră aflându-se electric aferent stației hidrofor, - care deservește întreaga rețea de apă potabilă și de incendiu atât în blocul cât și în spațiul aparținând apelantei. De asemenea, s-a concluzionat că în aceeași încăpere trebuia montat, conform proiectului, un grup electrogen, care să asigure funcționarea instalației electrice a întregii clădiri în cazul întreruperii alimentării cu energie electrică.
Împotriva concluziilor raportului de expertiză apelanta nu a înțeles să formuleze obiecțiuni iar prin motivele de apel nu a adus critici care să vizeze modul de administrare a acestei probe.
Art. 3 alin. 3 din Anexa nr. 2 legii nr. 114/1996 prevede că proprietatea comună include toate părțile proprietății care sunt în folosință comună, ca: terenul pe care este construită clădirea, curtea inclusă, fundația, structura de rezistență, acoperișul, terasele, coșurile de fum, scările, holurile, pivnițele, subsolurile, casa scării, tubulatura de gunoi, rezervoarele de apă, ascensoarele.
Față de situația de fapt reținută și dispozițiile legale citate, tribunalul a reținut că încăperea ce formează obiectul litigiului este potrivit, destinației, parte din proprietatea comună a blocului, astfel încât odată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor, reclamanții au dobândit și dreptul de proprietate asupra unei cote indivize din proprietatea comună ce include și camera denumită "grup electrogen",
Tribunalul a apreciat că este neîntemeiată susținerea apelantei desprinsă dintr-o clauză pe care anumite contracte de vânzare-cumpărare ale reclamanților le conțin, cea potrivit căreia "odată cu locuința se vând și următoarele: dependințe, anexe gospodărești, garaje și instalații aferente:nu este cazul". În mod corect a reținut instanța de fond că această clauză se referă la dependințe, anexe gospodărești, garaje și instalații aferente, ce reprezintă imobile cu individualitate proprie, iar încăperea în discuție nu poate fi inclusă în această enumerare, ea făcând parte din proprietatea comună. Tribunalul a apreciat în plus că în măsura în care în temeiul acestei clauze s-ar fi dobândit vreunul din bunurile enumerate( garaj, pivniță), acestea ar fi fost dobândite ca proprietate exclusivă, iar nu proprietate pe cote părți. Mai mult, dreptul asupra proprietății comune se dobândește de titularul proprietății exclusive chiar și în lipsa unei astfel de clauze în contractul de vânzare - cumpărare, între bunul aflat în proprietate exclusivă și cel în proprietate forțată ș perpetuă existând raportul principal - accesoriu.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta solicitând admiterea recursului și pe fond respingerea cererii ca neîntemeiate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât, atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel, a invocat lipsa calității procesuale active a reclamanților, motivat de faptul că aceștia nu și-au dovedit dreptul de proprietate asupra spațiului în litigiu. Arată că instanțele, în mod eronat, au considerat că spațiul în litigiu reprezintă o anexă a blocului, în realitate camera denumită "grup electrogen" fiind amplasată într-unul din corpurile laterale ale imobilului, care au fost construite ulterior conform proiectului elaborat de - "" SRL.
Recurenta consideră că în speță, dispozițiile legale invocate de instanță nu își găsesc aplicabilitatea deoarece spațiul în discuție nu se află în subsolul blocului, pentru a exista prezumția proprietății comune pe cote părți, ci este situat în subsolul unuia corpurile laterale.
În mod evident, deoarece camera în litigiu nu este situată în subsolul blocului, ci într-un corp lateral distinct de blocul, nu poate avea caracter de anexă a acestuia, ci reprezintă un spațiu cu o individualitate de sine stătătoare.
Mai arată recurenta, că încăperea în litigiu, a fost construită exclusiv pentru buna funcționare a spațiului destinat băncii.
La termenul de judecată din 22.02.2010, Curtea, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului.
Curtea, analizând excepția urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.3021pct.3 Cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Motivele de nelegalitate ce pot fi invocate în recurs sunt strict și limitativ reglementate de dispozițiile art.304 pct.1 - 9 Cod procedură civilă.
Conform art.306 Cod procedură civilă, neindicarea motivelor de recurs sau indicarea greșită a acestora nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea criticilor formulate face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Curtea constată că toate criticile invocare în recurs privesc hotărârea instanței de fond, fiind identice cu cele formulate în apel și asupra cărora tribunalul a dat o dezlegare proprie.
În recurs obiectul acestuia îl reprezintă decizia pronunțată în apel, criticile de nelegalitate trebuind a se referi asupra propriilor dezlegări și argumentelor prezentate în considerentele deciziei recurate.
În prezenta cauză, nu se critică hotărârea sub aspectul nelegalității argumentelor tribunalului, ci pur și simplu se reia identic motivele de apel care privesc hotărârea instanței de fond.
Astfel fiind, Curtea constatând că sunt incidente dispozițiile art.306 Cod procedură civilă, criticile invocate de recurentă neputând fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.1-9 întrucât acestea privesc netemeinicia hotărârii instanței de fond și nu nelegalitatea deciziei pronunțate de tribunal, va admite excepția invocată și va constata nulitatea recursului.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurenta pârâtă ENEL DISTRIBUȚIE MUNTENIA, împotriva deciziei civile nr.713 A din 25.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți SUCURSALA B, FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A SINDICATELOR DIN ELECTRICITATE, FEDERAȚIA SINDICATELOR LIBERE ȘI INDEPENDENTE ENERGETICA, CÂMPREANU, și.
Obligă recurenta la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimatul
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.
Ex.2/3.03.2010
Secția a IV-a Civ. -
-
Jud.sector 1. -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana
