Obligație de a face. Decizia 242/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1527/2008)
Completul 5
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 242
Ședința publică de la 05.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 3: Corina
GREFIER - I
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurenții-pârâți PRIMĂRIA A PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL A - PRIN PRIMAR, împotriva deciziei civile nr. 87 A din 25.04.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC " COM" SRL - PRIN ADMINISTRATOR.
are ca obiect - obligația de a face.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 29.01.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 05.02.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Alexandria sub nr.1965/30 mai 2007, reclamanta " Com" Aac hemat în judecată pe pârâtele Primăria A - prin primar și Consiliul Local A solicitând prin hotărârea care se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor să-i predea și să o pună în posesia imobilul câștigat la licitație din 15.02.2006, obligarea la eliberarea certificatului urbanism, la plata daunelor interese în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în data de 15.02.2006 în urma înscrierii la licitația organizată de Primăria municipiului A i-a fost atribuit fostul Cinematograf "" pentru concesionare.
A mai arătat că de la data licitației și până în prezent pârâtele nu i-au predat imobilul câștigat, că a primit un proces verbal fără număr și dată, mențiunea anului necompletat cu vecinătățile imobilului și semnat de persoană a cărei funcție nu s-a precizat.
Reclamanta a mai menționat că față de procesul - verbal de licitație prevederile contractului de concesionare nr.12301/2007, dispozițiile nr.156/30.11.2005 prin care s-a dispus completarea caietului de sarcini în ce privește terenul aferent construcției, datele tehnice ale acesteia, activitatea ce se va desfășura în imobilul respectiv, pârâtele nu și-au îndeplinit obligațiile prevăzute de lege și mai ales de propria lor hotărâre și cu toate acestea au trecut la încasarea îndemnizației de concesionare.
La data de 12 septembrie 2006 Consiliul Local al Municipiului A, prin primar a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii.
A arătat că în baza nr.156/30.11.2005 și a caietului de sarcini obiectul concesionării cinematografului "" era reabilitarea, extinderea și modernizarea, cu păstrarea obiectului de activitate - cinematograf și nu realizarea de complex sau sală polivalentă, hotel și centru de afaceri așa cum a solicitat reclamanta prin cererea de eliberare certificat de urbanism.
În ceea ce privește faptul că nu i s-ar fi predat obiectul concesionării, pârâtul a arătat că legea nu prevede predarea acestuia prin proces - verbal de predare - primire, el preluându-se odată cu semnarea contractului concesionare.
Prin sentința civilă nr.2711 din 6 decembrie 2007, Judecătoria Alexandriaa respins, ca nefondate, capetele de cerere privind obligarea pârâtei la predarea și punerea în posesie a imobilului, plata daunelor interese și cheltuielilor de judecată, formulate de reclamanta " Com" prin administrator împotriva pârâtelor Primăria municipiului A prin primar și Consiliul Local A, a luat act că reclamantul renunță la judecata capătului de cerere privind obligarea pârâților la eliberarea certificatului de urbanism.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin hotărârea nr.156/30.11.2005 a Consiliului Local A s-a aprobat concesionarea prin licitație publică a terenului și construcției aferente aparținând domeniului public de interes local, situate în A,-, cinematograful "", în vederea reabilitării, modernizării, cu păstrarea obiectului de activitate - cinematograf.
În urma licitației organizată la data de 15 iunie 2006, societatea reclamantă a fost declarată câștigătoare.
La data de 20.07.2006 între părți s-a încheiat contractul de concesiune înregistrat sub nr.12301 având ca obiect concesionarea unui teren în suprafață de 1334,40 mp. din care suprafață construită de 800 mp. aparținând domeniului public de interes local, situate în A,- - Cinematograf.
Prin același contract s-au stipulat termenul concesiunii, redevența, drepturile și obligațiile pârâților, valoarea contractului de concesiune și răspunderea contractuală.
Petitul capătului de cerere principală a fost obligarea pârâtelor de a preda și pune în posesie pe reclamantă pentru imobilele construcție și teren care au făcut obiectul contractului de concesiune.
Verificând clauzele contractului de concesiune încheiat între părți nu a rezultat că pârâtele aveau obligația de a încheia proces - verbal de predare primire cu privire la bunul concesionat, reclamanta putând intra în posesia acestuia ca efect al contractului.
De asemenea, nici prin Legea nr.219/1998 cu privire la regimul concesiunilor, act normativ în vigoare la data nașterii raportului juridic dintre părți, nu rezulta că pârâtele aveau obligația de a încheia proces - verbal de predare - primire cu reclamanta.
Articolul 11 din contractul încheiat între părți prevede că "Nerespectarea de către părțile contractante a obligațiilor cuprinse în prezentul contract de concesiune atrage răspunderea contractuală a părții în culpă".
Întrucât pârâții nu au încălcat nici una din obligațiile prevăzute de contract, în baza art.969 Cod civil, s-a respins ca nefondat capătul de cerere principal.
Cum în sarcina pârâților nu s-a reținut nicio culpă, nu există temei pentru obligarea acestora la daune interese, așa cum a solicitat reclamanta, astfel că s-a respins ca nefondat și capătul 3 de cerere.
În baza art.246 Cod procedură civilă s-a luat act că reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la eliberarea certificatului de urbanism, având în vedere cererea depusă de aceasta la 30.11.2007.
Împotriva acestei sentința a declarat recurs, calificat ulterior ca apel, reclamanta " Com", solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii nelegale, pentru următoarele motive:
Apelanta arată că a participat la o licitație organizată de intimatele - pârâte și fiind declarată câștigătoare, trebuia pusă în posesie și să-i fie predat bunul adjudecat, în prezența reprezentanților pârâtelor.
Această susținere se coroborează și cu procesul verbal de punere în posesie emis de pârâtă - fără dată și număr, semnată numai de o persoană care nu face parte din conducerea pârâtei - dar câtă vreme nu au venit la fața locului, să predea bunul în starea în care se găsea, evident că unitatea lor nu avea acces în acel imobil.
Mai mult decât atât, s-a depus la dosarul cauzei un raport de expertiză și față de concluziile acestuia, se impunea punerea în posesie și delimitarea spațiului și a terenului față de cele două unități ce funcționează în imobilul licitat.
Apelanta apreciază, că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.970 cod civil considerând că pârâta este de bună credință, dar prin actele emise (procesul verbal de punere în posesie, semnat în alb) a dovedit contrariul, pentru că nu a predat bunul așa cum prevăd dispozițiile art.971 Cod civil.
Motivarea instanței, că nu s-au încălcat prevederile nu reflectă adevărul, pentru că unitatea lor a achitat taxa de licitație, a plătit redevența lunar (ordine de plată existente la dosar), pe câtă vreme pârâta și-a încălcat obligațiile asumate, fiind prejudiciați prin nefolosirea imobilului concesionat.
La data de 22.02.2008, intimatele - pârâte Primăria municipiului A și Consiliul local al municipiului A au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat de " Com" din următoarele considerente:
Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, act normativ în vigoare la data nașterii raportului juridic între părți,nu prevede obligația lor de a încheia proces - verbal de predare primire cu reclamanta - recurentă. Reclamanta - recurentă a intrat în posesia bunului concesionat ca efect al încheierii contractului. Procesul verbal la care a făcut trimitere reclamanta s-a întocmit la cererea expresă a acesteia (adresa nr. 151/7.05.2007).
Nici clauzele contractului de concesiune încheiat între părți nu prevăd obligația de a încheia proces - verbal de predare - primire cu privire la bunul concesionat. Nu se poate reține o culpă în sarcina lor în condițiile în care, chiar recurenta reclamantă este cea care nu a respectat clauzele contractuale. Așa-zisele nereguli sunt generate de faptul că execuția lucrărilor trebuia să înceapă până la data de 20.07.2007, iar " Com" nu a depus documentația necesară obținerii certificatului de urbanism și autorizației de construire, conform Legii nr. 50/1991, republicată.
Prin decizia civilă nr.87 A din 25.04.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, s-a admis apelul formulat de SC " Com" SRL A, s-a modificat hotărârea atacată în sensul că s-a dispus admiterea, în parte, a acțiunii, reclamantei, obligând pârâții să-i predea și să pună în posesie pe reclamant în imobilul concesionat "Cinematograful" situat în parcul
S-a motivat că, potrivit art.970 Cod civil "convențiile trebuie executate cu bună - credință. Ele obligă nu numai la ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa", iar conform art.981 Cod civil "clauzele obișnuite într-un contract se subînțeleg, deși nu sunt exprese într-însul".
Împotriva deciziei civile de mai sus a declarat recurs Primăria A, criticând următoarele aspecte:
- intimata - reclamanta nu a făcut nici o dovadă a bunei - credințe în derularea contractului;
- instanța a interpretat greșit dispozițiile art.970 și 981 Cod civil;
- interpretarea instanței a contractului de concesiune încheiat între părți prin prisma codului civil, deși este un contract administrativ, contravine Legii nr.219/1998.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și ale Legii nr.219/1998.
Intimata - reclamantă SC " Com" SRL a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat.
Astfel, prin hotărârea nr.156 din 30.11.2005 a Consiliului Local A s-a aprobat concesionarea prin licitație publică a terenului și construcției aferente aparținând domeniului public de interes local, situate în A,-, Cinematograful, în vederea reabilitării, extinderii, modernizării cu păstrarea obiectului de activitate - cinematograf.
În urma licitației organizată la data de 15 iunie 2006, societatea reclamantă a fost declarată câștigătoare.
La data de 20.07.2006 între părți s-a încheiat contractul de concesiune înregistrat sub nr.12301 având ca obiect concesionarea unui teren în suprafață de 1334,40 mp. din care suprafață construită de 800 mp. aparținând domeniului public de interes local, situate în A,- - Cinematograf.
Prin același contract s-au stipulat termenul concesiunii, redevența, drepturile și obligațiile pârâților, valoarea contractului de concesiune și răspunderea contractuală.
Petitul capătului de cerere principală a fost obligarea pârâtelor de a preda și pune în posesie pe reclamantă pentru imobilele construcție și teren care au făcut obiectul contractului de concesiune.
Verificând clauzele contractului de concesiune încheiat între părți nu a rezultat că pârâtele aveau obligația de a încheia proces - verbal de predare primire cu privire la bunul concesionat, reclamanta putând intra în posesia acestuia ca efect al contractului.
De asemenea, nici prin Legea nr.219/1998 cu privire la regimul concesiunilor, act normativ în vigoare la data nașterii raportului juridic dintre părți, nu rezulta că pârâtele aveau obligația de a încheia proces - verbal de predare - primire cu reclamanta.
De asemenea art.11 din contractul încheiat între părți prevede că "nerespectarea de către părțile contractante a obligațiilor cuprinse în contractul de concesiune atrage răspunderea contractuală a părții în culpă".
Se mai reține că în mod legal s-a respins ca nefondat capătul de cerere principal, în baza art.969 Cod civil, întrucât recurenta nu a încălcat niciuna din obligațiile prevăzute în contract.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica decizia recurată în sensul că va respinge apelul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții - pârâți PRIMĂRIA A PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL A - PRIN PRIMAR, împotriva deciziei civile nr. 87 A din 25.04.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC " COM" SRL - PRIN ADMINISTRATOR.
Modifică decizia recurată în sensul că:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - reclamantă SC " Com" SRL A împotriva sentinței civile nr.2711 din 06.12.2007 pronunțată de Judecătoria Alexandria în contradictoriu cu intimații - pârâți Primăria A prin primar și Consiliul Local
Menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
I
Red.
Tehnodact.
Ex.2/25.02.2009
Tribunalul Teleorman -
-
Jud. -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma, Corina
