Obligație de a face. Decizia 242/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 242/
Ședința publică din 3 martie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în T, str. - -, -. II,. 7, județul H, împotriva deciziei civile nr. 142 din 13 noiembrie 2008l, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă pârâtul recurent, lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege, iar pârâta recurentă a depus la dosar prin registratura instanței la data de 17 februarie 2009 dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
De asemenea se constată că s-au depus la dosar din partea pârâtului intimat note de ședință.
Totodată se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 25 februarie 2099, întâmpinare din partea reclamanților intimați și din care un exemplar se comunică pârâtului recurent.
Pârâtul recurent depune la dosar copia încheierii de respingere nr. 258 din 31 ianuarie 2008, emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară T și declară că nu mai are alte cereri.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Pârâtul recurent solicită în principal admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 379 din 3 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Toplița în dosarul nr-, s-a admis acțiunea reclamanților și, în contradictoriu cu pârâții, și și s-a respins cererea reconvențională a pârâților. S-a dispus autorizarea reclamanților să procedeze la executarea sentinței civile nr. 882 din 1 septembrie 1998 Judecătoriei Toplița, definitivă prin decizia civilă nr. 215 din 18 martie 1999 tribunalului Harghita și irevocabilă prin decizia civilă nr. 867/R/4 noiembrie 1999 Curții de APEL TÂRGU -M, respectiv să demoleze construcțiile - cotețele de porci de pe suprafața de 89 mp din CF nr. 8154 T, nr. top. 822/2/2/b/3/1, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești.
Prin decizia civilă nr. 142 din 13 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței sus-menționate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul și a solicitat în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți.
În motivarea recursului s-a arătat că trimiterea cauzei spre rejudecare se impune deoarece nu a fost respectat principiul contradictorialității în procesul civil față de recalificarea căii de atac din recurs în apel, sens în care pârâtul nu a putut pune concluzii pe această excepție, invocându-se în drept prevederile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă. De asemenea, s-a invocat faptul că nici prima instanță, nici instanța de apel nu s-a pronunțat pe excepția de tardivitate a introducerii cererii de chemare în judecată, în condițiile în care reclamanții au solicitat în anul 2008 autorizarea executării unei sentințe civile din anul 1997, rămasă definitivă în anul 1999, deci la un interval de 10 ani.
Pârâtul recurent a invocat în motivarea recursului și prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că instanța de fond a admis în mod greșit acțiunea reclamanților, iar instanța de apel d e asemenea în mod greșit a menținut această soluție, în condițiile în care pârâtul este proprietar de carte funciară asupra unei suprafețe de teren de aproximativ 30 mp, înscrisă în CF nr. 1017 T nr. cadastral 1459. Totodată, s-a invocat încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul Adițional al CEDO care protejează dreptul de proprietate al fiecărui cetățean.
Reclamanții și au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului, invocând faptul că pârâtul recurent nu poate invoca nerespectarea principiului contradictorialității deoarece nu s-a prezentat la termenele de judecată acordate în cauză, iar excepția de tardivitate nu este fondată, deoarece hotărârea definitivă și irevocabilă a cărei executare s-a solicitat, s-a pronunțat în anul 2007.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Prin cererea formulată la 29 ianuarie 2008 reclamanții și au solicitat să fie autorizați să demoleze construcțiile aflate pe terenul care face obiectul executării silite, în suprafață de 89 mp înscris în CF nr. 8154 T, predat de executorul judecătoresc prin procesul-verbal de executare silită nr. 150 din 18 ianuarie 2008 conform sentinței civile nr. 882/1998 a Judecătoriei Toplița, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1415/2000 a Curții de APEL TÂRGU -
În motivarea cererii s-a arătat că, cu ocazia punerii în executare a titlului executor nr. 150/2007 pârâții, și au refuzat să se supună hotărârilor judecătorești investite cu formulă executorie și să demoleze ei înșiși construcțiile aflate pe terenul în litigiu.
Reclamanții și-au întemeiat cererea pe prevederile art. 5802, 5803, 5804și 5805din Codul d e procedură civilă.
Prima instanță, respectiv Judecătoria Toplițaa reținut că prin hotărâre judecătorească irevocabilă pârâții au fost obligați să le predea reclamanților în deplină posesie și proprietate suprafața de 89 mp teren din imobilul înscris în CF nr. 8154 T și să demoleze construcțiile de pe suprafața de teren revendicată, această hotărâre formând obiectul executării silite în dosarul execuțional nr. 150/2007 al executorului judecătoresc din
Având în vedere refuzul clar exprimat al pârâților, instanța a apreciat că în conformitate cu prevederile art. 1075 și 1077 din Codul civil cererea reclamanților este admisibilă.
Prima instanță a reținut, de asemenea, că pârâții au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat anularea sentinței civile nr. 882/1998 a Judecătoriei Toplița și a formelor de executare silită întocmite de executorul judecătoresc, însă această cerere a fost apreciată ca fiind nefondată și inadmisibilă, deoarece cererea de anulare a fost formulată generic și nu s-a indicat tărâmul pe care se întemeiază, iar pentru partea privind titlul executoriu, nu s-a dovedit a fi anulat titlul respectiv și nu s-a dovedit prescripția executării silite ori impozabilitatea titlului executoriu.
Instanța de apel a apreciat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, apelul declarat de pârât fiind nefondat.
Față de hotărârile judecătorești pronunțate în cauză de prima instanță și de instanța de apel trebuie avut în vedere faptul că reclamanții și-au întemeiat cererea introductivă pe prevederile art. 5802, 5803, 5804și 5805Cod procedură civilă, iar judecătoria și tribunalul, cu ocazia soluționării cauzei, s-au raportat la prevederile art. 1075 și 1077 Cod civil. Nici prima instanță și nici instanța de apel nu au analizat dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii introductive prin prisma prevederilor legale invocate de reclamanți. De asemenea, nu au fost analizate apărările formulate de prin întâmpinarea și prin notele de ședință depuse la dosar, precum și prin cererea de apel prin care se invocă faptul că pârâtul este proprietar al terenului în litigiu revendicat de reclamanți, prevalându-se de acte întocmite ulterior pronunțării hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu.
În ceea ce privește cererea reconvențională, din actele dosarului judecătoriei rezultă că pârâtul a depus la dosar un înscris intitulat întâmpinare (filele 38-39 dosar fond) și alte două înscrisuri (filele 60 și 81 dosar fond) prin care și-a exprimat poziția față de cererea introductivă și a solicitat anularea formelor de executare și obligarea reclamanților la plata sumei de 100 lei/zi începând cu data de 4 martie 2008.
Prima instanță a calificat înscrisurile depuse de pârât prin care s-au formulat cererile menționate ca fiind acțiune reconvențională. Trebuie precizat că nici unul din aceste înscrisuri nu a fost intitulat ca fiind cerere reconvențională, iar instanța nu a pus în discuția părților natura cererilor formulate pentru a stabili dacă pârâtul a înțeles să formuleze cerere reconvențională și nici nu a stabilit care este obiectul cererilor cu care pârâtul a înțeles să învestească instanța, limitându-se a reține că cererea reconvențională este formulată generic, încălcând astfel principiul rolului activ al instanței, prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă.
De asemenea, nici instanța de apel nu a analizat hotărârea primei instanțe sub acest aspect, deși în virtutea caracterului devolutiv trebuia să analizeze cauza sub toate aspectele.
Pe de altă parte, atât hotărârea primei instanțe, cât și hotărârea instanței de apel sunt sumar motivate, nefiind arătate clar motivele în temeiul cărora instanțele și-au format convingerea, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.
Pârâtul recurent a invocat în recurs că recalificarea căii de atac s-a făcut de către instanța de apel cu nerespectarea principiului contradictorialității, însă acest aspect a fost pus în discuția părților, astfel că aceste susțineri se apreciază a fi nefondate.
Independent de acest aspect, instanța de recurs reține că în contextul în care cererea introductivă a fost analizată prin prisma altor prevederi legale, decât cele invocate de reclamanți, iar prima instanță și instanța de apel au soluționat cauza cu încălcarea principiului rolului activ al instanței, întrucât nu au clarificat cadrul procesual, respectiv dacă instanța de fond a fost sau nu investită cu o cerere reconvențională și care au fost limitele acestei investiri, aceste lipsuri echivalează cu necercetarea fondului cauzei, astfel că se impune casarea atât a deciziei pronunțate de instanța de apel, cât și a sentinței pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătorie.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul declarat de pârâtul și va casa integral decizia pronunțată de tribunal și sentința pronunțată de judecătorie și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Toplița. În rejudecare, instanța va analiza cererea introductivă prin prisma prevederilor legale invocate și va clarifica dacă pârâtul a înțeles să investească instanța cu o cerere reconvențională și în caz afirmativ, care este obiectul acestei cereri și limitele investirii instanței și, de asemenea, va avea în vedere la soluționarea cauzei și celelalte aspecte invocate de părți, precum și înscrisurile depuse la dosar, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în T, str. - -, -. II,. 7, județul H, împotriva deciziei civile nr. 142 din 13 noiembrie 2008l, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
Casează integral decizia atacată, precum și sentinței civile nr. 379 din 3 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Toplița și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, Judecătoria Toplița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
Jud.apel:; Sz.
-28.04.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
