Obligație de a face. Decizia 2435/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2435/R/2008
Ședința publică din 15 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Silvia Nicorici Carmen Maria
- -
GREFIER:
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâta -, recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUN. C- și recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.226/A din 22 aprilie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâtul, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, avocat din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, pârâta recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că prin registratura instanței, la data de 15 dec. 2008, reprezentantul pârâtei recurente, avocat dr. a depus la dosar o cerere de amânare prin care solicită acordarea unui alt termen de judecată, deoarece în data de 15 dec. 2008 nu se poate prezenta în instanță, fiind plecat la Tribunalul Mureș pentru dosarul penal nr-, aflat în stare de judecată pe fond și că partea pe care o reprezintă nu acceptă substituirea sa cu un alt avocat.
Instanța înmânează un exemplar din cererea de amânare a cauzei reprezentantei reclamanților recurenți și pune în discuția părților prezente cererea de amânare formulată de reprezentantul pârâtei recurente, avocat dr..
Pârâta recurentă susține cererea de amânare formulată de reprezentantul său și arată că și-a angajat apărător, deoarece nu este în măsură să se apere singură.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită respingerea cererii de amânare, deoarece nu a fost dovedită. Arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Instanța, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul pârâtei recurente, avocat dr., deoarece nu este dovedită, iar cauza se află la al treilea termen de judecată.
Nefiind de formulat alte cereri în probațiune sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamanților recurenți în temeiul art. 312 pr.civ. solicită admiterea recursului declarat de reclamanți, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerea dispozițiilor sentinței de fond, pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs, cu cheltuieli de judecată. Solicită respingerea recursurilor declarate de pârâta și pârâtul Consiliul Local al Mun. C-N, respectiv să se constate nulitatea recursului declarat de pârâta sau să se respingă ca inadmisibil în baza art. 306 pr.civ. să se respingă recursul declarat de Consiliul Local al Mun. C-N, ca inadmisibil sau ca nefondat, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată. Arată că a invocat pct. 7 din art. 304 pr.civ. De asemenea, arată că precizează cererea în ce privește numărul administrativ al imobilului în litigiu, în sensul celor precizate de reprezentanta pârâtului recurent Consiliul Local al Mun. C-N, la termenul de judecată anterior. Arată că instanța de fond nu a motivat hotărârea, ci doar a făcut trimitere la două texte, respectiv la art. 974 și art. 969 din Codul civil, care au o interpretare total diferită. Precizează că în cauză există două raporturi juridice, unul privind contractul de vânzare- cumpărare încheiat între Consiliul Local al Mun. C-N și familia, iar celălalt raport juridic privind pe cei doi pârâți și. Arată că cei doi pârâți și au formulat deja o cerere pentru cumpărarea apartamentului în litigiu, iar Consiliul Local al Mun. C-N s-a pronunțat printr-o hotărâre () cu privire la cumpărarea acestui apartament. De asemenea, arată că în memoriile de recurs formulate de către pârâți se vorbește despre o stare de fapt inexistentă, deoarece pârâții și au optat deja pentru cumpărarea apartamentului în litigiu, iar în acest sens există și o C- Arată că argumentul pentru care recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Mun. C-N este inadmisibil, e cel referitor la formularea directă a căii de atac a recursului, fără a se parcurge calea de atac a apelului.
Pârâta recurentă solicită admiterea recursului formulat de aceasta, pentru motivele arătate prin memoriul de recurs și prin completarea motivelor de recurs, iar în ce privește recursul formulat de reclamanți și recursul formulat de pârâtul Consiliul Local al Mun. C-N solicită ca instanța să ia în considerare apărările formulate de reprezentantul său, avocat dr.. Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate, justificate prin chitanțele atașate la dosarul cauzei.
CURTEA
rin acțiunea civilă înregistrată sub nr.4043 din 17 martie 2004 la Judecătoria Cluj -N, reclamanții - și, i-au chemat în judecată pe pârâții, - și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților să încheie contract de vânzare-cumpărare asupra imobilului situat în C-N, b-dul 21 2. nr.38,.nr.3, urmând ca prețul să fie achitat de reclamanți, iar în caz contrar să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, dispunând obligarea reclamanților la plata prețului către Consiliul local și întabularea dreptului de proprietate al pârâților și în cartea funciară, cu cheltuieli de judecată.
În drept, acțiunea a fost motivată pe dispozițiile art.974 civ. și art.274 pr.civ.
La termenul din 7.04.2004, reclamanții au depus la dosar 28, o "completare de acțiune", prin care au solicitat să se încuviințeze ca pe calea acțiunii oblice prevăzute de art.974 civ. reclamanții să încheie cu Consiliul local al municipiului C-N, contract de vânzare-cumpărare asupra imobilului situat în C-N, b-dul 21 2. nr.38,.nr.3.
Prin sentința civilă nr.3688 din 7.04.2004 a Judecătoriei Cluj -N, s-a admis acțiunea civilă completată, intentată de reclamanții - și, împotriva pârâților și soția, Consiliul local al municipiului C-N și pe cale de consecință, au fost obligați pârâții Consiliul local al municipiului C-N și și soția, să încheie contract de vânzare-cumpărare asupra imobilului situat în C-N,-,.nr.3, jud. C, urmând ca prețul să fie achitat de către reclamanți, iar în caz de refuz s-a încuviințat ca reclamanții, pe calea acțiunii oblice prevăzute de art.974 civ. să încheie cu pârâtul Consiliul local al municipiului C-N, în numele pârâților, contract de vânzare-cumpărare asupra imobilului sus-descris, în condițiile Legii nr.12/1995 (?) prețul urmând a fi achitat de către reclamanți.
Au fost obligați pârâții la 2.778.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin contractul de închiriere nr.37927/1999 încheiat între pârâții și pârâtul Consiliul local al municipiului C-N, pârâților li s-a închiriat.nr.3 situat în C-N,-, pe perioada 8.04.1999 - 8.04.2004, cu posibilitatea reînnoirii cu acordul ambelor părți.
Prin Hotărârea Consiliului local al municipiului C-N nr.113/22.05.2003, s-a decis vânzarea unor locuințe din fondul locativ de stat, la solicitarea chiriașilor, printre care figurează și locuința pârâților la poziția 100.
Din adresa nr.235/451 din 16.07.2003 a Consiliului local al municipiului C-N, a rezultat că pârâții au fost invitați să se prezinte la sediul acestuia pentru achitarea contravalorii locuinței în care domiciliază, și încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
La data de 5 iulie 2001, între pârâții în calitate de promitenți-vânzători pe de o parte și reclamanți împreună cu numita în calitate de beneficiari-cumpărători pe de altă parte, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, prin care pârâții s-au obligat să cumpere.nr.3 de la Consiliul local al municipiului C-N, de îndată ce acest lucru va fi posibil, obligându-se totodată să vândă promitenților-vânzători întreg dreptul de proprietate asupra acestui imobil. Prețul vânzării stabilit de comun acord a fost de 280.000.000 lei, plus suma ce va fi necesară cumpărării apartamentului de la Consiliul local al municipiului C-
Ulterior, numita și-a cesionat reclamanților, creanța sa izvorâtă din antecontractul de vânzare-cumpărare, cesionare ce le-a fost notificată pârâților, de către reclamanți.
Reclamanții i-au notificat pe pârâții la data de 13.02.2004, să se prezinte în data de 18.02.2004, orele 14, la sediul Primăriei municipiului C-N, în vederea îndeplinirii formalităților legale pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul situat în C-N,-,.nr.3, când urma să li se înmâneze suma necesară cumpărării apartamentului, precum și restul de preț stabilit în antecontract. Pârâții nu au dat curs acestei notificări.
La interogatoriul luat pârâților, aceștia au recunoscut că locuiesc în calitate de chiriași în apartamentul din litigiu, că au încheiat cu reclamanții la data de 5 iulie 2001, antecontractul de vânzare-cumpărare, precum și faptul că prin acel antecontract s-au obligat să cumpere de la consiliul local apartamentul în care locuiesc, urmând ca prețul să fie achitat de către reclamanți, însă pârâții nu au fost de acord cu admiterea acțiunii și nu au dorit să cumpere apartamentul de la consiliul local.
Potrivit art.974 civ. creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorilor lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale. Raportat la acest text legal, judecătoria a reținut că prin probele administrate, reclamanții au dovedit că au devenit creditorii pârâților, precum și faptul că aceștia refuză cu rea-credință respectarea clauzelor contractuale din antecontractul de vânzare-cumpărare.
Așa fiind, judecătoria a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți să se subroge în drepturile debitorilor lor, astfel că valorificând clauzele contractuale stabilite între părți, în temeiul art.974 și art.969 civ. i-a obligat pe pârâții Consiliul local al municipiului C-N și și soția să încheie contract de vânzare-cumpărare asupra imobilului situat în C-N,-,.nr.3 urmând ca prețul să fie achitat de reclamanți, iar în caz de refuz, a încuviințat ca reclamanții pe calea acțiunii oblice să încheie cu pârâtul Consiliul local al municipiului C-N, în numele pârâților, contract de vânzare-cumpărare asupra imobilului sus-descris, în condițiile Legii nr.112/1995, prețul urmând să fie achitat de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și, înregistrat sub nr.8194/05.08.2004 la Curtea de APEL CLUJ.
Prin încheierea civilă nr.42/A din 6 februarie 2008 a Curții de APEL CLUJ, s-a declinat competența de soluționare a apelului declarat de pârâții și, împotriva sentinței civile nr.3688/07.04.2004 a Judecătoriei Cluj -N, în favoarea Tribunalului Cluj.
Prin decizia civilă nr.226/A din 22 aprilie 2008 Tribunalului Cluj, s-a admis în parte apelul declarat de reclamanții (?) și împotriva sentinței civile nr.3688 din 7 aprilie 2004 a Judecătoriei Cluj -N, pe care a schimbat-o în sensul că a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții, și Consiliul local al municipiului C-N și în consecință, i-a obligat pe pârâții Consiliul local al municipiului C-N în calitate de vânzător și și în calitate de cumpărători, să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul nr.3, situat în C-N,-, urmând ca prețul să fie achitat de reclamanți.
Au fost respinse restul capetelor de cerere.
Au fost obligați pârâții în solidar să le plătească reclamanților cheltuieli de judecată la fond, în sumă de 4,15 lei.
S-a respins cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că antecontractul de vânzare-cumpărare nu poate fi lovit de nulitate, așa cum au apreciat pârâții, întrucât prin antecontract nu s-a instituit o obligație de a da, respectiv de transmitere a dreptului de proprietate asupra apartamentului, ci o obligație de a face, respectiv de a încheia în viitor un contract veritabil de vânzare-cumpărare, după îndeplinirea tuturor condițiilor legale.
Antecontractul nu are nimic de a face cu dispozițiile Legii nr.112/1995, acesta urmând a fi apreciat în raport de dispozițiile dreptului comun, respectiv ale art.948 civ. pe care cât timp le respectă, tribunalul a reținut legalitatea acestuia, situație în care antecontractul poate sta în mod întemeiat la baza pretențiilor reclamanților.
Criticile apelanților referitoare la dispozițiile art.9 alin.1 și alin.final, se referă la contractele de vânzare-cumpărare și la interdicțiile stabilite de Legea nr.112/1995 pentru contractele încheiate în baza acestei legi, astfel încât acestea nu au legătură cu antecontractul.
În schimb, este legală solicitarea reclamanților de obligare a pârâților să încheie contract de vânzare-cumpărare în condițiile Legii nr.112/1995, deoarece nu fac decât să își conserve pe această cale creanța stabilită prin antecontractul de vânzare-cumpărare.
Astfel reclamanții încearcă să aducă în patrimoniul pârâților, apartamentul de care se face vorbire în antecontract, pentru ca în viitor, atunci când vor fi îndeplinite condițiile legale, să poată cere executarea antecontractului. Cât timp pârâții au neglijat aducerea în patrimoniul lor a apartamentului, reclamanții nu aveau o altă cale de dispoziție, decât aceea înstituită de art.974 civ. astfel că soluția instanței de fond este corectă cu privire la acțiunea oblică referitoare la obligarea pârâților să încheie un contract în baza Legii nr.112/1995.
Au fost însă reținute ca fiind parțial întemeiate motivele de apel față de dispozițiile sentinței prin care au fost autorizați reclamanții ca în cazul în care pârâții refuză încheierea contractului de vânzare-cumpărare, reclamanții să încheie contractul cu consiliul local.
Pretenția reclamanților care vizează încheierea de către reclamanți a contractului de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr.112/1995 în caz de refuz al pârâților, depășește sfera acțiunii oblice și constituie în realitate o executare silită atipică a capetelor de cerere admise. Pentru a se asigura de îndeplinirea dispozițiilor sentinței, reclamanții au la dispoziție calea prevăzută de art.5802și art.5803pr.civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții - și, pârâtul Consiliul local al municipiului C-N și pârâta.
În recursul declarat de reclamanții - și, s-a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului și menținerea dispozițiilor sentinței, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului lor, reclamanții au susținut că este prezent motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ. deoarece hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cele câteva cuvinte din considerente neconstituindu-se într-o motivare conform dispozițiilor art.261 alin.(1) pct.5 pr.civ. Tribunalul nu a explicat de ce încuviințarea solicitată depășește sfera acțiunii oblice. C de-al doilea enunț este ambiguu și nu se poate constitui într-o argumentație a primului enunț, pentru că cele două texte la care se face trimitere sunt aplicabile unor situații diferite, când obligația de a face poate fi îndeplinită de o altă persoană și când nu poate (art.5802și art.5803pr.civ.).
Reclamanții au mai criticat decizia recurată, și prin prisma motivului prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. arătând că enunțul făcut derivă dintr-o privire sumară a textului art.974 civ. care prevede că reclamanții în calitate de creditori ai obligației de a da, respectiv de a li se transmite obligația, pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorilor acestora.
Acțiunea oblică este calea prin care creditorii pot valorifica un drept ce aparține debitorilor lor; pe calea acțiunii oblice pot exercita orice drept sau acțiune a căror valorificare pârâții o refuză sau neglijează. În concluzie, acțiunea oblică este doar un mijloc procedural, obiectul acesteia fiind valorificarea unui drept al debitorului.
Dreptul neglijat este cel al încheierii contractului de vânzare-cumpărare în sensul de instrumentum, pentru că negotium s-a realizat prin întâlnirea voințelor părților - cererea de cumpărare și HCL nr.113/2003. Acordul de voințe existând, ceea ce urmăresc reclamanții prin acțiune este obținerea actului scris care să conțină acordul realizat deja și nu suplinirea voinței de a cumpăra.
acțiunii puteau îmbrăca și forma întocmirii contractului cu hotărârea judecătorească, situație în care s-ar fi folosit de ea direct la cadastru, pentru întabulare. Capetele de cerere formulate nu contravin legii, ci urmăresc realizarea efectivă a dreptului neglijat de pârâți.
Așa cum a fost admisă acțiunea de instanța de fond, le permitea obținerea contractului scris, pentru ca apoi tot pe calea acțiunii oblice să obțină înscrierea în cartea funciară și apoi să își valorifice antecontractul. În schimb decizia tribunalului îi obligă să apeleze la executarea silită, care ar luni de zile și nu este sigur că s-ar finaliza efectiv.
Existența art.5802pr.civ. nu face inadmisibilă cererea reclamanților de încuviințare a încheierii contractului în numele debitorilor, fiind o formă de exercitare a drepturilor debitorului pe calea acțiunii oblice. Situația prevăzută de art.5802pr.civ. este similară cu cea din art.580/3 același cod, cu privire la care s-a pronunțat decizia nr.XX din 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Față de această situație, argumentul instanței de apel că petitul formulat ar constitui o executare silită a celorlalte capete de cerere, nu își găsește motivarea în poziția instanței supreme. . solicitată se constituie de fapt în valorificarea efectivă a dreptului pârâților pe care aceștia refuză să și-l exercite. Sentința nu îi scutește pe reclamanți de executare, pentru că ea nu conține suplinirea contractului, ci obligarea la încheierea lui.
În recursul declarat de pârâtul Consiliul local al municipiului C-N, s-a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul respsingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului său, pârâtul a susținut că într-adevăr, și locuiesc în imobilul în litigiu, în baza contractului de închiriere încheiat cu consiliul local, dar acest imobil a fost revendicat în temeiul Legii nr.10/2001, situație în care recurentul are obligația să îl restituie în natură fostului proprietar, în baza art.9 alin. (1) din această lege. În aceste condiții, actul de înstrăinare ar fi lovit de sancțiunea nulității absolute a actului de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte, Legea nr.112/1995, nu prevede obligativitatea înstrăinării imobilelor cu destinația de locuințe, aflate în proprietatea privată a acestuia. Situația locativă a pârâților trebuie modificată în sensul încheierii cu ei a două contracte de închiriere, întrucât între timp au divorțat.
Încheierea de către reclamanți a unui antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în litigiu, nu are nicio relevanță în cauză și nu poate afecta obligațiile consiliului local, deoarece obligațiile fiind personale, urmează să își soluționeze situația pe calea prevăzută de art.580 pr.civ.
În recursul declarat de pârâta, s-a solicitat modificarea ei în sensul admiterii în totalitate a apelului împotriva sentinței care să fie schimbată în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului său, pârâta a susținut că dezlegarea dată pricinii de judecătorul fondului este pe cât de bizară, pe atât de singulară, întrucât au fost obligați să încheie între ei contract de vânzare-cumpărare cu privire la o locuință a cărei vânzare are un regim juridic special, cu plata prețului făcută de către reclamanții care sunt terți față de contract.
Această soluție a fost menținută prin decizia recurată, care este nelegală, deoarece vânzarea locuințelor proprietate de stat către chiriași în condițiile prevăzute de legea specială, a fost reglementată ca o măsură de protecție socială a acestora. Dar instanța de apel a nesocotit această rațiune a legii, validând antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți, deși era fondat pe o cauză ilicită și prin urmare lovit de nulitate absolută.
Antecontractul de vânzare-cumpărare, încheiat între părți, urmărea finalitatea ca măsura de protecție socială reglementată de lege în favoarea chiriașilor, să se aplice în beneficiul reclamanților, care potrivit legii nu erau îndreptățiți să cumpere apartamentul în litigiu. S-a eludat astfel o dispoziție imperativă a legii, pentru a se putea transfera ilegal un beneficiu creat de legiuitor în favoarea unei anumite categorii sociale, către persoane care fac parte din altă categorie socială. Or prin decizia recurată, s-a validat această eludare a legii și s-a dat eficiență juridică unui antecontract fondat pe o cauză ilicită și imorală.
excede domeniului de incidență a art.974 civ. întrucât acțiunea oblică se fondează pe dreptul de gaj general al creditorului și constituie un mijloc preventiv de apărare împotriva insolvabilității debitorului, având ca scop conservarea patrimoniului acestuia, iar nu creșterea patrimoniului. Domeniul de aplicare al acțiunii oblice cuprinde numai drepturile și acțiunile patrimoniale care sunt în pericol să se piardă din cauza pasivilității debitorului.
Creditorul nu este îndreptățit să se substituie debitorului în administrarea patrimoniului acestuia, căci o astfel de imixtiune creditorului i-ar răpi debitorului libertatea de acțiune, punându-l într-o situație asemănătoare cu aceea a incapabilului. Acțiunea oblică constituie numai un mijloc de evitare a diminuării gajului general și nu un mijloc de executare silită. Exercitarea acțiunii oblice nu reclamă ca debitorul să fi fost pus în întârziere de a-și valorifica dreptul și nici ca creanță să fie anterioară dreptului pe care creditorul voiește să îl valorifice în numele debitorului.
Decizia recurată a fost dată cu nesocotirea literei și spiritului art.9 din Legea nr.112/1995, prin care se definește persoana îndreptățită să solicite organului local al administrației de stat, vânzarea apartamentului pe care îl deține în calitate de chiriaș. Această persoană îndreptățită este în exclusivitate chiriașul titular al contractului de închiriere, iar nu alte persoane.
Consiliul local nu poate fi obligat să vândă imobilele nerevendicate de foștii proprietari, altor persoane decât chiriașilor-titulari de contract. Din dispozițiile art.9 alin. (7) al Legii nr.112/1995, rezultă că locatarul care nu a optat pentru cumpărarea imobilului, neavând disponibilități de cumpărare, poate rămâne în continuare în această calitate în imobilul respectiv. De aceea nu poate fi obligat consiliul local să încheie contract de vânzare-cumpărare cu chiriașul care nu a optat pentru cumpărarea apartamentului.
demonstrează că prin antecontractul de vânzare-cumpărare și prin intentarea acțiunii s-a urmărit eludarea legii și a scopului urmărit de legiuitor. Antecontractul de vânzare-cumpărare este fondat pe o cauză ilicită, fiind încheiat în scopul fraudării legii. Dar antecontractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută și pentru preț neserios, deoarece prețul de 280.000.000 lei RON adică 28.000 ROL reprezintă circa 8.000 euro, pe când un apartament situat în zona ultracentrală municipiului C-N așa cum este cel în litigiu, valorează circa 100.000 euro preț de circulație.
Reclamanții - și prin întâmpinare depusă la dosar 27-28, au solicitat respingerea recursurilor formulate de pârâți.
Pârâtul Consiliul local al municipiului C-N prin întâmpinare depusă la dosar 29, a arătat că în principiu nu se opune admiterii acțiunii reclamanților.
Pârâta prin răspunsul la întâmpinarea reclamanților, 47-48, a solicitat înlăturarea apărărilor acestora și admiterea recursului ei.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Prin acțiunea civilă precizată, reclamanții - și, au solicitat instanței să încuviințeze ca reclamanții pe calea acțiunii oblice prevăzute de art.974 civ. să încheie cu Consiliul local al municipiului C-N, contract de vânzare-cumpărare asupra imobilului situat în C-N,-,.nr.3.
Reclamanții solicită ca încheierea contractului de vânzare-cumpărare să se facă în condițiile Legii nr.112/1995, deoarece prin Hotărârea Consiliului local al municipiului C-N nr.113/2003, s-a încuviințat vânzarea către a imobilului situat în C-N, b-dul 21 2. nr.38,.nr.2, așa cum rezultă din poziția nr.100 a anexei nr.1 la hotărâre, iar prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 5.07.2001, pârâții și soția, s-au obligat să cumpere apartamentul nr.3 situat în C-N, b-dul 21 2. și apoi să îl vândă reclamanților, și, pentru prețul de 280.000.000 lei ROL, plus suma necesară cumpărării imobilului de la Consiliul local al municipiului C- Reclamanții susțin că numita le-a cesionat lor creanța ei provenită din antecontract.
Potrivit art.9 alin.(1) din Legea nr.112/1995, chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art.14 pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului. Acest text legal a creat posibilitatea ca titularii contractelor de închiriere să cumpere apartamentele ce nu se restituie în natură, dar nu îi obligă pe chiriași să cumpere locuințele închiriate, deoarece conform alin.(7) al aceluiași articol, chiriașii care nu dispun de posibilități materiale pentru a cumpăra apartamentul în care locuiesc pot să rămână în continuare în spațiul locativ respectiv, plătind chiria stabilită prin lege.
Dar Consiliul local al municipiului C-N susține 7 dos.recurs, că "imobilul în cauză a fost revendicat în baza Legii nr.10/2001", care în art.21 alin.5 prevede că sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și după caz, judiciare generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, etc. a bunurilor imobile terenuri și sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi.
Față de aceste dispoziții imperative aplicabile în speță, reclamanții solicită instanței să îl oblige pe pârâtul Consiliul local al municipiului C-N să încalce legea, vânzând un imobil interzis temporar de la înstrăinare.
Cât privește Legea nr.112/1995, în capitolul III intitulat "protecția chiriașilor", îi pretinde cumpărătorului să aibă o calitate specială pentru a beneficia de posibilitatea cumpărării apartamentului la un preț modic, și anume să aibă calitatea de titular al contractului de închiriere. Însă reclamanții prin acțiunea completată au solicitat ca încheierea contractului de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr.112/1995 să se facă direct între Consiliul local al municipiului C-N în calitate de vânzător pe de o parte, și reclamanți (care nu sunt titularii contractului de închiriere) în calitate de cumpărători pe de altă parte.
Or între Consiliul local al municipiului C-N și reclamanți, nu există un raport juridic rezultat din contractul de închiriere, dintr-un alt act sau fapt juridic, iar în legătură cu antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții și în calitate de promitenți-vânzători și reclamanți în calitate de beneficiari-cumpărători, nu s-a formulat niciun capăt de cerere în acțiunea introductivă de instanță, ulterior completată.
Este adevărat că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.974 civ. conform cărora creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale. Acțiunea oblică trebuie să aibă un obiect licit și posibil, deoarece are la bază dreptul de gaj general al creditorului și constituie un mijloc preventiv de apărare împotriva pericolului insolvabilității debitorului, în scopul conservării patrimoniului debitorului inactiv.
Pentru intentarea acțiunii oblice, se cer întrunite următoarele condiții: a) debitorul să fie sau să poată deveni titularul unui drept, dar dă dovadă de pasivitate sau chiar refuză să își exercite el însuși dreptul sau acțiunea căreia i se creditorul; b) să existe un pericol de insolvabilitate a debitorului în cazul în care s-ar pierde dreptul pe care nu înțelege să îl exercite personal; c) să fie vorba de o acțiune patrimonială privitoare la drepturi existente în patrimoniul debitorului sau de drepturi patrimoniale dar cu obiect neurmăribil; d) creditorul să aibă un interes legitim și serios, pentru că debitorul este insolvabil sau nu dorește să devină solvabil; e) creanța să fie certă, lichidă și exigibilă.
Din analiza acestor condiții, rezultă că în speță nu există pericolul de insolvabilitate a debitorului, creditorul nu are un interes legitim și serios, iar reclamanții nu au față de pârâții persoane fizice o creanță certă, lichidă și exigibilă. Creditorii nu pot să exercite drepturile cu caracter exclusiv personal, a căror exercitare implică o apreciere subiectivă din partea titularului lor.
În concluzie, în speță nu sunt întrunite condițiile necesare pentru admiterea acțiunii reclamanților împotriva pârâților, în temeiul art.974 civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 7 și pct.9 pr.civ. coroborat cu art.312 alin. (1), alin.(2) și alin.(3) același cod, curtea va admite recursul pârâtei împotriva deciziei tribunalului, care va fi modificată și rejudecând, se va admite în intregime apelul pârâtei în contra sentinței judecătoriei, care va fi schimbată în sensul că se va respinge în întregime acțiunea intentată de reclamanți împotriva pârâților.
Se va menține dispoziția din decizia tribunalului, privitoare la admiterea în parte a apelului declarat de pârâtul și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii capetelor de cerere din acțiunea precizată, având ca obiect acțiune oblică și întabularea pârâților persoane fizice în cartea funciară.
Recursul reclamanților - și va fi respins ca nefondat, întrucât față de modificarea în întregime a deciziei tribunalului pentru motivele arătate mai sus, nu mai subzistă motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 7 pr.civ. raportat la dispozițiile art.261 alin.(1) pct.5 același cod.
În privința criticii aduse de reclamanți deciziei tribunalului prin prisma dispozițiilor art.304 pct. 9 pr.civ. curtea a arătat în considerentele prezentei hotărâri, că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a acțiunii oblice prevăzute de art.974 civ. Desigur că în principiu, acțiunea oblică este admisibilă, dar nu în cauză.
În mod neîntemeiat susțin reclamanții-recurenți cănegotium iuriss-ar fi realizat prin întâlnirea voințelor părților, respectiv cererea de cumpărare a pârâților și HCL nr.113/2003, câtă vreme pârâții persoane fizice nu doresc să cumpere apartamentul, iar Consiliul local al municipiului C-N susține că nu poate vinde apartamentul deoarece este revendicat de către fostul proprietar.
Capetele de cerere care puteau fi formulate dar nu sunt cuprinse în petitul acțiunii completate, nu pot face obiectul acestui recurs.
Acțiunea privind obligarea la plata daunelor cominatorii a fost o creație a practicii judiciare, dar întrucât practica judiciară a fost neunitară după introducerea în Codul d e procedură civilă a dispozițiilor art.5802- 5805, s-a pronunțat decizia nr.XX din anul 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Ulterior pronunțării acestei decizii, prin Legea nr.459/2006, la art.5803pr.civ. s-a introdus alin.(5) conform căruia pentru executarea obligațiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii.
Prin urmare, nu este prezent nici motivul prevăzut de art.304 pct. 9 pr.civ. situație în care se va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
Recursul pârâtului Consiliul local al municipiului C-N va fi respins ca inadmisibil, fiind exercitatomisso medio, întrucât acest pârât nu a declarat apel împotriva sentinței, iar schimbarea ei parțială în apel nu i-a îngreuiat situația.
În temeiul art.274 alin. (1) pr.civ. reclamanții vor fi obligați în solidar să îi plătească pârâtei cheltuieli de judecată justificate în recurs, în apel și în primă instanță, în sumă de 317,85 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și și respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul Consiliul local C-N, și admite recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.226/A din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că, admite în întregime apelul pârâtei, împotriva sentinței civile nr.3688/07.04.2004 a Judecătoriei Cluj -N, dosar nr.4043/17.03.2004, pe care o schimbă, astfel:
Respinge în întregime acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții, și Consiliul local al municipiului C-
Menține dispoziția din decizie privitoare la admiterea în parte a apelului pârâtului, a schimbării în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii capetelor de cerere din cererea principală precizată având ca obiect acțiunea oblică pentru întabularea pârâților în CF.
Obligă pe numiții intimați reclamanți, în solidar să plătească recurentei suma de 317,85 lei, cheltuieli de judecată în recurs, apel și fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședințăa publică din 15 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.DT: 18.12.2008
Dact.CA:07.01.2009 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Silvia Nicorici Carmen Maria
