Obligație de a face. Decizia 246/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 246/
Ședința publică din 01 iulie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de, domiciliat în C,-, - 4,.A,.7, împotriva deciziei civile nr. 743, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 08 decembrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Ministerul Apărării Naționale - Direcția Legislație și Asistență Juridică, cu sediul în B, sector 5,--5, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă recurentul reclamant, iar pentru intimatul pârât, răspunde consilier juridic - col., în baza delegației de reprezentare depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Recurentul reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar hotărâri judecătorești despre care arată că reprezintă practică judiciară și un set de înscrisuri, în copie, în două exemplare, reprezentând: contract de vânzare-cumpărare nr. 44132 din 03 iulie 2006, documentație tehnică; contract de vânzare-cumpărare R 4462 din 12 iulie 2000; note de ședință și note scrise.
Înmânează un exemplar de pe înscrisurile depuse astăzi, reprezentantului intimatului pârât.
Recurentul reclamant arată că, prin notele scrise depuse astăzi la dosar, a răspuns excepției nulității recursului, invocată de intimatul pârât prin întâmpinarea depusă la dosar, dar și pe fond.
Întrebat fiind care este critica sa în recurs, având în vedere că Tribunalul Constanța nu s-a pronunțat pe fond, ci a desființat sentința cu trimitere spre rejudecare Judecătoriei Constanța, recurentul reclamant, având cuvântul: solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate, ca netemeinică și nelegală, și să se dispună respectarea soluției instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, cu consecința obligării Ministerului Apărării Naționale să încheie contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului în care recurentul locuiește, în baza prevederilor Legii nr. 562/2004, modificată prin Legea nr. 357/2006, cum s-a hotărât prin sentința civilă a Judecătoriei Constanța.
Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu pentru expert și taxe timbru.
Solicită instanței ca, la pronunțarea hotărârii, să aibă în vedere concluziile, pe larg dezvoltate în notele de ședință și notele scrise pe care le-a depus astăzi la dosar, în argumentarea tuturor susținerilor sale.
Întrebat fiind de către instanță, față de situația celor două etape în judecarea cauzei,recurentul reclamanteste de părere că Tribunalul Constanța este instanța care trebuia să judece cauza pe fond și să dea soluția de respingere.
din dispozițiile Legii nr. 357/2006 și arată că, la acest moment, tot Ap. are calitatea de vânzător a locuinței de serviciu.
Concluzionând, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a deciziei civile pronunțată de instanța de apel, în sensul respingerii apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de prima instanță, ca legală și temeinică, cu obligarea intimatului pârât la achitarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate în fond, apel și recurs.
Reprezentantul intimatului pârât, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Se referă la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă și arată că recurentul nu își motivează recursul declarat împotriva hotărârii Tribunalului Constanța, prin niciunul dintre motivele de nelegalitate limitativ menționate în cuprinsul acestui articol.
Invocă și dispozițiile art. 303 alin.(1) și (2) Cod procedură civilă, iar în temeiul art. 306 alin.(1) Cod procedură civilă, solicită să se constate nul recursul declarat de recurentul reclamant.
Pe fond, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii Tribunalului Constanța.
În replică, recurentul reclamant se referă la art. 304 pct.9 și art. 312 (1), (2), (3), (4) Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 25 iunie 2004 reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Apărării Naționale și 02154 C solicitând instanței obligarea pârâților la încheierea contractului de vânzare cumpărare pentru apartamentul nr. 7 din - 4,. A situat în C,-, obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100.000 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la punerea ei în executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este titularul contractului de închiriere al apartamentului în cauză, iar pârâții refuză încheierea contractului de vânzare cumpărare, cu motivarea că apartamentul este locuință de serviciu.
A mai susținut că a primit repartiție în anul 1991, fiind angajat al Ministerului Apărării Naționale și că locuiește în imobil din anul 1993, după ce a predat Ap. vechea locuință deținută în baza unui contract încheiat cu RA Confort
Prin sentința civilă nr. 11569 din 26 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr-, s-a admis, în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, și a fost obligat pârâtul la încheierea contractului de vânzare -cumpărare a apartamentului nr. 7 situat în municipiul C,-, -. A în favoarea reclamantului, la prețul stabilit prin raportul de expertiză efectuat de expertul, respectiv 7143,337 lei.
S-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Unitatea Militară 02035
S-a respins, ca neîntemeiată, excepția nulității cu consecința respingerii cererii privind constatarea nulității absolute a contractelor de închiriere A-862 din 08.06.2004, A-3397 din 10.08.2005 și A 7086 din 23.11.2006.
S-au respins, ca neîntemeiate cererile privind păstrarea calității de chiriaș a reclamantului și a familiei sale pentru situația imposibilității achitării ratelor prețului apartamentului nr. 7 și obligării pârâtului la plata de daune cominatorii.
A fost obligat pârâtul Ministerul Apărării Naționale la plata sumei de 515,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
La data de 22.11.1991 02150 Car epartizat reclamantului, în virtutea calității de angajat al Ap. apartamentul nr. 7 din -4,-, compus din 4 camere și dependințe iar ulterior, în temeiul repartiției cu nr. 1666/1991, a fost perfectat contractul de închiriere cu nr. din 28.06.2001 ce a fost ulterior reînnoit prin contractele cu nr. /2004, /2005 și A 7086/2006.
Referitor la excepția nulității absolute a contractelor de închiriere urmare a fraudării Legii 114/1996 întrucât reclamantului i-a fost reînnoit contractul de locațiune nr. A - 1233 din 28.06.2001 în virtutea raporturilor de serviciu avute cu Ap. iar faptul că au fost sau nu respectate dispozițiile pct. B din Anexa 1 Legii 114/1996 care statuează în privința suprafețelor minimale a locuințelor de serviciu în funcție de numărul de persoane, nu constituie cauză de nulitate absolută și aceasta cu atât mai mult cu cât însuși pârâtul Ministerul Apărării Naționale a consfințit la reînnoirea contractului de locațiune pentru apartamentul cu suprafața utilă de 89,93 mp, chiar și după înregistrarea memoriului prin care era adus la cunoștință faptul că imobilul nu mai era ocupat de același număr de persoane ca la data emiterii repartiției cu nr. 1661.
Faptul că însuși pârâtul a acceptat ca reclamantului și celor două persoane menționate în cuprinsul fișei locative anexă la contractul nr. /23.11.2006, să li se repartizeze o locuință cu o suprafață mai mare de cât cea prevăzută minimal de către lege,nu poate fi de natură a concluziona că reclamantul a obținut reînnoirea locațiunii prin fraudarea legii.
S-a reținut că, pârâtul Ministerul Apărării Naționale a închiriat apartamentul, ca locuință de serviciu, reclamantului, în temeiul raporturilor de serviciu ce au existat.
În anul 2001 reclamantul și-a încetat activitatea, ca urmare a pensionării, în prezent apartamentul nr. 7 din-,. A,. 2, - este deținut în temeiul contractului de închiriere nr. A 7086 perfectat la data de 23.11.2006, valabil până la data de 31.07.2008, figurând în calitate de titular reclamantul.
Cererea a fost întemeiată inițial pe dispozițiile Legii nr. 85/1992, însă pe parcursul procesului și a derulării raportului de locațiune s-a adoptat Legea nr. 562/09.12.2004, care autorizează instituțiile publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională de a vinde personalului propriu locuințele de serviciu pe care acestea le au în administrare, act normativ în baza căruia imobilele din domeniul public aflate în administrarea instituțiilor publice din sistemul de apărare, au intrat în circuitul civil, fiind înlăturate totodată interdicțiile de înstrăinare, raportat la data preluării în patrimoniul Ap.
S-a constatat că, atât la data formulării cererii de cumpărare a locuinței de serviciu, dar și la momentul intrării în vigoare a Legii 562/2004, apartamentul în litigiu se afla în administrarea Ap.N, astfel încât sunt îndeplinite cerințele legale instituite de art. 1, 2 ale legii speciale, fapt pentru care, în baza dispozițiilor art. 1073 și 1075 cod civil a fost obligat pârâtul să perfecteze contractul de vânzare cumpărare având ca obiect apartamentul în litigiu, pentru prețul astfel cum a fost stabilit de expertul, potrivit criteriilor stabilite în cuprinsul Anexei nr.2, la suma de 7143,337 lei.
În privința modalității de evaluare a locuințelor potrivit criteriilor anterior menționate, s-a apreciat că, nu prezintă relevanță, sub aspectul prețului de vânzare, finisajele ori îmbunătățirile efectuate de locatar, astfel încât s-a considerat ca fiind efectuată corespunzător expertiza.
Întrucât s-a stabilit că, în cauză sunt îndeplinite cerințele legale privind vânzarea-cumpărarea apartamentului, s-a apreciat ca neîntemeiată și lipsită de suport legal solicitarea de a se dispune și în privința păstrării calității de chiriaș pentru situația imposibilității achitării ratelor prețului apartamentului.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii în cuantum de 100.000 lei, s-a considerat că, nu s-a probat, în condițiile art. 1169 cod civil, prejudiciul solicitat a fi reparat dar nici împrejurarea certă că, după rămânerea definitivă a hotărârii, pârâtul nu își va îndeplini obligația stabilită de instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Ministerul Apărării Naționale care a susținut, în esență, că temeiul vânzării apartamentului către reclamant este legea nr. 562/2004 și nu cel invocat de către reclamant, respectiv decretul Lege nr. 61/1990 și Legea nr. 85/1992 și că titularul dreptului de proprietate pentru apartamentul în litigiu nu este Ministerul Apărării Naționale, ci Statul Român și numai acesta poate fi obligat la vânzare.
Prin decizia civilă nr. 743 din 8 decembrie 2008 Tribunalul Constanțaa admis apelul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că un contract de vânzare cumpărare este un contract sinalagmatic care dă naștere la două obligații reciproce, obligația vânzătorului are ca obiect lucrul vândut iar obligația cumpărătorului are ca obiect prețul, astfel încât, în lipsa acestor elemente sau dacă ele nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, contractul de vânzare cumpărare nu poate fi considerat valabil încheiat.
Lucrul vândut trebuie să îndeplinească, printre alte condiții și pe aceea de a fi proprietatea vânzătorului și aceasta deoarece are ca efect transmiterea dreptului de proprietate.
S-a reținut că, în speță, apartamentul în litigiu nu este proprietatea pârâtului apelant ci proprietatea Statului Român care, prin Legea nr.562/2004 a abilitat pârâtul din prezenta cauză să vândă apartamentul, acesta având doar calitatea de administrator.
În consecință, s-a apreciat, în mod greșit cauza s-a judecat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, critica formulată, în acest sens fiind întemeiată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul intimat care a susținut, că în mod greșit tribunalul nu a avut în vedere prevederile Legii nr. 562/2004 modificată prin Legea nr. 357/2006 în privința metodologiei de calcul a prețului și nu a menținut sentința primei instanțe, obligând Ministerul Apărării Naționale să încheie contractul de vânzare cumpărare pentru apartamentul în care locuiește.
Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Apărării Naționale a invocat excepția nulității recursului întemeiată pe art. 303 alin. 1 și 2 și art. 306 din codul d e procedură civilă, susținând că recursul nu a fost motivat prin cererea de recurs.
Excepția nulității recursului nu este întemeiată întrucât recurentul s-a conformat exigențelor cerute de art. 303 alin. 2 din Codul d e procedură civilă arătând prin cererea declarativă de recurs motivele pe care își întemeiază recursul. Chiar dacă recurentul nu a indicat temeiul în drept al criticilor sale, invocarea obligației pârâtului la încheierea contractului de vânzare cumpărare în temeiul Legii nr. 562/2004 și a Legii nr. 357/2006 permite instanței încadrarea recursului în temeiul de casare prevăzut de art. 304 pct.9 și 312 Cod procedură civilă, ceea ce determină instanței posibilitatea să considere motivat recursul. Oricum, chestiunea calității procesuale pasive în cererea dedusă judecății este o problemă care poate fi pusă în discuție și din oficiu de instanță, chiar dacă problema nu ar fi antamată prin motivele de recurs.
Examinând recursul formulat de reclamant, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat prin cererea introductivă obligarea pârâților la vânzarea apartamentului în care locuiește din anul 1993 și care se află în administrarea Ministerului Apărării Naționale. Cererea a fost întemeiată inițial pe Decretul Lege nr. 61/1990 și pe prevederile Legii nr. 85/1992 și apoi, după intrarea lor în vigoare, pe prevederile Legii nr. 562/2004 și a Legii nr. 357/2006. Cele două acte normative sunt acte cadru în materia vânzării locuințelor de serviciu pe care le au în administrare instituțiile publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională.
Cadrul normativ fiind stabilit prin aceste legi, persoana obligată în raportul juridic de vânzare a acestor locuințe către personalul propriu din aceste sisteme și, prin urmare, persoana care are calitate procesuală pasivă în procesele vizând executarea conform legii a obligațiilor prevăzute, este instituția publică din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională care are în administrare locuințele respective (art. 1 din Legea nr.562/2004 modificată prin Legea nr. 357/2006).
Persoana care are obligația vânzării acestor locuințe și care are și calitate procesuală pasivă în raporturile juridice născute din neîndeplinirea sau îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor stabilite prin lege este, de altfel, în mod explicit arătată prin art. 5 din HG nr. 195/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind vânzarea de către Ministerul Apărării Naționale a locuințelor de serviciu pe care le are în administrare și trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului a unor locuințe din administrarea sa, text care prevede că "vânzarea locuințelor de serviciu se face prin structurile din cadrul Ministerului Apărării Naționale abilitate prin ordin al ministrului, denumite în continuare unități vânzătoare".
Rezultă din textele legale enunțate că, pentru locuințele care fac obiectul acestor acte normative speciale, aflate în proprietatea privată a Statului Român și în administrarea Ministerului Apărării Naționale, calitatea de a vinde și, prin urmare, calitatea de a răspunde pentru vânzarea acestor locuințe, deci calitate procesuală pasivă sau activă, după caz, are Ministerul Apărării Naționale, în temeiul unui mandat dat prin lege.
Din aceleași dispoziții legale rezultă că Ministerul apărării Naționale nu acționează în aceste raporturi juridice în numele Statului Român, doar ca reprezentant al acestuia, ci în nume propriu, chiar dacă acționează în calitate de mandatar al statului. Prin urmare, Statul Român nu trebuie să figureze ca pârât în aceste procese, chiar dacă este titularul dreptului de proprietate asupra locuințelor care fac obiectul acestor legi, hotărârea tribunalului fiind, de aceea, dată prin aplicarea greșită a legii și supusă casării, conform art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de, domiciliat în C,-, - 4,.A,.7, împotriva deciziei civile nr. 743, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 08 decembrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Ministerul Apărării Naționale - Direcția Legislație și Asistență Juridică, cu sediul în B, sector 5,--5, având ca obiect obligația de a face.
Casează decizia recurată și trimite cauza Tribunalului Constanța pentru soluționarea apelului în fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 iulie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - Pentru judecător - -, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Vicepreședinte instanță, |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel ()
Red./tehnored.dec.recurs jud./31.07.2009
Gref.AB/2 ex./21.08.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Data: 24 august 2009
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ
Vă înaintăm alăturat, dosarul nr- al Curții de Apel Constanța, privind recursul civil formulat de, domiciliat în C,-, - 4,.A,.7, împotriva deciziei civile nr. 743, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 08 decembrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Ministerul Apărării Naționale - Direcția Legislație și Asistență Juridică, cu sediul în B, sector 5,--5, având ca obiect obligația de a face, întrucât Curtea, prin decizia civilă nr. 246/C din 01 iulie 2009, în dosarul nr-, a decis:
"Admite recursul.Casează decizia recurată și trimite cauza Tribunalului Constanța spre soluționarea apelului în fond.Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 iulie 2009."
Dosarul conține un nr. de 68 file și are atașate următoarele dosare: nr- al tribunalului Constanța (34 file); nr. 6003/2004 al Judecătoriei Constanța (114 file); nr- (nr. în format vechi R 7876/2006 al Judecătoriei Constanța (221 file) și, respectiv, nr. 781/2006 al Tribunalului Constanța (34 file).
PREȘEDINTE DE COMPLET, Grefier,
Judecător - - - -
- 2 ex. -
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Răzvan Anghel
