Obligație de a face. Decizia 2482/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 8755/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2482R
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin A
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul împotriva sentinței civile nr.6171 din data de 08.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC IT SRL, având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.-/13.04.2009, pe care o depune la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 10.04.2009 de către intimata SC IT SRL, o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen pentru angajarea unui avocat.
Curtea, deliberând, respinge ca neîntemeiată cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată de intimata, avand in vedere ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 1141alin.3 proc.civ. intrucat aceasta a primit citatia la data de 20.02.2009 si avut la dispozitie un termen suficient de pentru a contacta un aparator.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvantul avocatului recurentului în susținerea recursului.
Avocatul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și ale Decretului nr.92/1976. Cu cheltuieli de judecată efectuate la judecata cauzei în fond. Pentru cheltuielile de judecată efectuate în faza judecării recursului, le va solicita pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 20.11.2007 pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC IT SRL, pentru a fi obligată să-i elibereze carnetul de muncă, să-l despăgubească cu suma de 440 lei și suma de 5000 lei, daune morale, precum și să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.6171/8.10.2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins capătul de cerere privind eliberarea carnetului de muncă ca rămas fără obiect; a respins ca neîntemeiate celelalte capete ale acțiunii privind pe reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC IT SRL.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei, potrivit Contractului individual de muncă nr.1/24 oct.2005.
Prin decizia din 21.07.2006, raporturile de muncă dintre părți au încetat în baza art.65 alin.1 din Codul Muncii.
În ședința publică din 30.04.2008 i s-a înmânat reclamantului carnetul de muncă cu seria - nr.i -. S-a constatat că angajatorul și-a îndeplinit obligația de a-i restitui salariatului carnetul de muncă la încetarea raporturilor de muncă, astfel că s-a respins ca ramas fără obiect primul capăt din cererea de chemare în judecată referitor la restituirea carnetului de muncă.
Retine prima instanta ca, potrivit susținerii pârâtei din ședința publică din 16.04.2000, carnetul de muncă nu a fost în posesia acesteia, ci a Inspectoratului Teritorial d e Muncă. Decizia din 21.07.2006 își produce efecte de la data când i s-a comunicat salariatului. S-a constatat, fată de conținutul deciziei nr.1/11.03.2008 că raporturile de muncă dintre părți au continuat până la data încetării Contractului individual de muncă, în baza art.79 al.8 din Codul Muncii.
Decizia nr.1 a fost emisă la data de 11.03.2008, dar nu rezultă data când i s-a comunicat contestatorului acest act. Față de împrejurarea că în perioada 21.07.2006 - 11.03.2008 raporturile de muncă dintre părți au existat, nu pot fi acordate despăgubiri, în baza art.269 din Codul Muncii, pe perioada 21.07.2006 și data eliberării cărții de muncă, motiv față de care s-a dispus respingerea ca neîntemeiat al acestui capăt de cerere.
Cu probele administrate în cauză reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit sau a faptei ilicite a angajatorului și nefiind îndeplinite prevederile art.269 din Codul Munciia fost respins ca neîntemeiat și capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la daune morale.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat recurentul-reclamant, întemeiat în drept pe disp. art.304 pct.7 și art.3041 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei la: plata drepturilor salariate în cuantum de 440 RON/lună, calculata de la data emiterii deciziei de încetare a contractului de muncă (21.07.2006) si pana la data eliberării carnetului de munca (11.03.2008); plata de despăgubiri morale in suma de 5.000 RON; plata cheltuielilor de judecata aferente soluționării cauzei in fond, pentru următoarele motive:
1. Hotărârea Tribunalului București prin care a fost soluționat capătul de cerere privind plata drepturilor salariate in cuantum de 440 RON/luna, calculata de la data emiterii deciziei de încetare a contractului de munca (21.07.2006) si pana la data eliberării carnetului de munca (11.03.2008) cuprinde motive contradictorii, astfel:
În primul rand instanța a reținut că Decizia din 21.07.2006 își produce efecte de la data cand i s-a comunicat salariatului.
. prin aceeași sentință, se arată că "față de conținutul deciziei nr.1/11.03.2008 raporturile de munca dintre parti au continuat pana la data încetării raporturilor de munca", fara a se arata cu claritate care este acea data. Consideră recurentul că motivarea instanței este confuza si contradictorie întrucât:
Din conținutul deciziei din 21.07.2006, comunicată recurentului la aceeași data, rezulta faptul ca raporturile de munca au încetat la aceea data (21.07.2006).
Din conținutul deciziei nr.1/11.03.2008, comunicata la termenul de judecata din data de 24.08.2008 reiese ca raporturile de munca ale recurentului au încetat in data de 25.10.2007.
Mai mult, instanța investita cu soluționarea cauzei, a reținut prin hotărârea recurata ca raporturile de munca dintre parti au existat in perioada 21.07.2006-11.03.2008 si ca nu pot fi acordate despăgubirile solicitate, reprezentând drepturile salariate aferente acelei perioade.
Or, din probele administrate in cauza precum si din susținerea paratei rezulta faptul ca raporturile de munca ale recurentului-reclamant au incetat incepand cu data de 21.07.2006, iar carnetul de munca nu i-a fost eliberat la acea data in mod abuziv.
In apărarea formulata de către intimata parata se arata ca eliberarea carnetului de munca nu s-a putut realiza la data incetarii raportului de munca, având in vedere faptul ca acesta se afla in posesia Inspectoratului de Munca, fara insa a proba in vreun fel aceasta afirmație. Mai mult, instanța investita cu soluționarea cauzei nu a revenit cu adresa la Inspectoratul Teritorial d e Munca pentru ca aceasta instituție sa comunice motivele pentru care nu a fost eliberat carnetul de munca al salariatului la data incetarii raporturilor de munca asa cum prevăd dispozițiile Decretului nr.92/1976.
Din conținutul deciziei nr.1 din 13.03.2008 rezulta faptul ca intimata parata a procedat la înregistrarea acesteia la ITM B abia in data de 13.03.2008, fapt ce demostreaza ca angajatorul a solicitat eliberarea carnetului de munca de la instituția abilitata sa păstreze si sa completeze carnetele de munca doar la aceea data si nu la data incetarii raporturilor de munca.
Asa cum rezulta din actele aflate la dosarul cauzei (cererile de angajare adresate diferitelor societăți precum si a adreselor de răspuns ale acestora), in lipsa carnetului de munca, recurentul a fost in imposibilitate de a-si gasi un loc de munca.
Întrucât prin decizia din 21.07.2006 angajatorul a dispus incetarea raporturilor de munca fara a-si îndeplinii obiligatia eliberării carnetului de munca, consideră că intimata-parata trebuie sa suporte contravaloarea salariului de incadrare de la data emiterii deciziei de incetare a raporturilor de munca si pana la data predării carnetului de munca, respectiv (21.07.2006-11.03.2008).
În ceea ce privește plata despăgubirilor morale in suma de 5.000 RON, instanța nu a avut in vedere faptul ca in perioada 21.07.2006-11.03.2008 recurentul a fost in imposibilitate de a-și gasi un loc de munca din cauza lipsei carnetului de munca ce nu i-a fost eliberat din culpa intimatului-parat.
Instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de obligare a intimatei-parate la plata cheltuielilor de judecata aferente acestei faze procesuale.
Promovarea cererii de chemare in judecata a fost consecința neeliberarii carnetului de munca de către intimata parata, or, așa cum rezulta din conținutul încheierii din data de 30.04.2008, intimata parata numai la acea data, a procedat la eliberarea carnetului de munca, iar recurentul a fost nevoit sa avanseze anumite cheltuieli de judecata care au fost dovedite (factura si chitanța din care rezulta plata onorariului de avocat).
Întrucât intimata parata a procedat la eliberarea carnetului de munca in cursul soluționării procesului, mai precis dupa 5 luni de la promovarea acțiunii, apreciază recurentul că cheltuielile de judecata urmează a fi suportate de către partea care a generat promovarea litigiului.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este fondat, urmand a fi admis. Hotararea a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii, motiv de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 proc.civ.
Dispozitia legala aplicata in mod gresit de catre prima instanta este cea prevazuta de art. 274 proc.civ. Desi capatul de cerere privind obligarea paratei la restituirea carnetului de munca a fost respins ca ramas fara obiect, ca urmare a faptului ca obligatia a fost indeplinita pe parcursul cercetarii judecatoresti, prima instanta nu a retinut in mod corespunzator si culpa procesuala a paratei intimate, pentru aoo bliga la cheltuieli de judecata.
Sub acest aspect hotararea primei instante urmeaza a fi modificata, in sensul obligarii paratei la plata sumei de 1000 lei catre reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecata. Curtea apreciaza ca aceasta suma, reprezentand parte din onorariul de avocat in cuantum de 1789,76 lei, dovedit cu chitanta de la fila 27 dosar fond, reflecta in mod corespunzator culpa procesuala a ambelor parti. Intrucat pretentiile reclamantului nu sunt intemeiate in totalitate, ci numai in parte (respectiv, numai in privinta capatului de cerere ramas fara obiect), parata nu poate fi obligata sa suporte in intregime onorariul aparatorului reclamantului recurent, ci numai o parte din acesta.
Celelalte critici sunt neintemeiate, intrucat recurentul nu a facut dovada imposibilitatii de a se angaja, din cauza neeliberarii de catre intimata a carnetului de munca.
Cele trei raspunsuri primite de la SC Grup SRL, SC SRL si SC Consult SRL (filele 30, 32, 34 dosar fond) sunt formulate in felul urmator: "in vederea angajarii cu contract individual de munca va solicitam sa prezentati carnetul dvs. De munca, pentru a verifica vechimea in munca/vechimea in specialitate, precum si daca in perioada desfasurarii activitatii a-ti fost sanctionat disciplinar".
Se observa ca in niciunul dintre aceste raspunsuri nu se specifica faptul ca recurentul ar fi fost selectat in mod cert pentru a fi angajat si ca singurul impediment pentru incheierea contractului de munca ar fi fost lipsa carnetului de munca. Prin aceste raspunsuri doar i se solicita sa se prezinte pentru efectuarea de verificari suplimentare, astfel ca nu poate fi retinuta culpa paratei pentru faptul ca recurentul nu s-a angajat in tot acest interval de timp.
Curtea noteaza si faptul ca asupra acestor adrese, emise de trei societati diferite, la intervale mari de timp, planeaza o anumite suspiciune, dat fiind faptul ca sunt redactate in acelasi format, au continut identic si cuprind chiar si aceeasi greseala de ortografie. Aceste aspecte, insa, nu constituie motivul determinant pentru care Curtea apreciaza ca fiind neintemeiate pretentiile de despagubiri formulate de recurent ci, dupa cum s-a aratat mai sus, nu s-a facut dovada certa ca aceste societati ar fi fost sa-l angajeze pe recurent, ca s-au declarat multumite de aptitudinile si pregatirea profesionala a acestuia, descrise intr-un curriculum vitae si sustinute de o diploma de inginer. Cu alte cuvinte, nu s-a dovedit, dincolo de orice dubiu, ca lipsa carnetului de munca a constituit motivul pentru care recurentul nu s-a putut angaja in tot acest interval de timp.
Pentru aceste considerente, in baza art. 312 proc.civ. se va dispune admiterea recursului, modificarea in parte a sentintei recurate, in sensul celor mai sus expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.6171/8.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC IT SRL.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Obligă pârâta la plata sumei de 1000 lei către reclamant, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
05.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Daniela Georgeta Enache
