Obligație de a face. Decizia 2483/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1742/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.2483/
Ședința Publică din data de 14 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
**************************
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor declarate de recurenta-reclamantă și de recurenta REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI - SUCURSALA CERCETĂRI ( - ), împotriva sentinței civile nr.7574 din data de 08.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.11199/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatele: REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI - SUCURSALA DE INGINERIE TEHNOLOGICĂ OBIECTIVE ( - ) și REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI - DTS (), având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă, prin apărătorul său ales, d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 42 din dosarul de recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.16307 din data de 23.03.2009, lipsind atât recurenta Regia Autonomă pentru Activități - Sucursala Cercetări P ( - ), cât și intimatele Regia Autonomă pentru Activități - Sucursala de Inginerie Tehnologică Obiective ( - ) și Regia Autonomă pentru Activități - DTS ().
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, la dosar, s-a depus prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 10.04.2009, de către recurenta-reclamantă, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta Regia Autonomă pentru Activități - Sucursala Cercetări P (), în dublu exemplar, act procedural necomunicat părții recurente adverse.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de administrat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente, în susținerea motivelor sale de recurs și, respectiv, în combaterea motivelor de recurs formulate de partea adversă.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele sale de recurs, concluzionând în sensul admiterii cererii sale, așa cum a fost formulată și motivată în scris și solicitând modificarea hotărârii judecătorești atacate, în sensul respingerii excepției lipsei capacității de folosință în ceea ce o privește pe pârâta Regia Autonomă pentru Activități - Sucursala Cercetări P (), cât și pe pârâta Sucursala Inginerie Tehnologică și Obiective (), a admiterii excepției calității procesuale pasive a, în temeiul dispozițiilor art.41 alin.(2) Cod proc. civilă, cât și a prevederilor art.8 din nr.HG365/1998, iar, pe fondul cauzei, solicită obligarea P la emiterea adeverinței solicitate, referitoare la sporurile obținute. Totodată, solicită și obligarea acestei sucursale la plata cheltuielilor efectuate de reclamantă în prezentul proces, atât în primă instanță, cât și în recurs.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta - Sucursala Cercetări P -, recurenta-reclamantă, prin avocat, având cuvântul, solicită, conform apărărilor invocate pe cale de întâmpinare, admiterea, în parte, a recursului, cu consecința modificării hotărârii judecătorești atacate, în sensul respingerii excepției lipsei capacității de folosință a Sucursalei Cercetări P ().
În acest sens, recurenta-reclamantă, prin avocat, având cuvântul arată că, în raport de probatoriul administrat la fond, respectiv proba cu înscrisuri, rezultă fără putință de tăgadă faptul că P are capacitate civilă, deci are drepturi și obligații, conform dispozițiilor art.35 din Decretul nr.35/1954, având organe proprii de conducere, cu evidențe contabile separate, existând state de plată separate pentru plata drepturilor de acord. În dovedirea celor susținute, recurenta-reclamantă, prin avocat, arată că înțelege să depună la dosar, în copie xerox, un înscris referitor la plata drepturilor salariale în acord, cuvenite salariaților.
Mai arată recurenta-reclamantă, prin avocat, faptul că ea nu a fost niciodată salariată a DT -S, această regie fiind înființată abia în anul 1998, adică la mult timp după ce a încetat calitatea de salariată a reclamantei. Ori, institutul de cercetări și anume, Institutului de Energetici P () a funcționat până în anul 1998, ca instituție cu personalitate juridică.
Față de aceste considerente dezvoltate pe calea recursului, cât și față de apărările invocate prin întâmpinare, recurenta-reclamantă, prin avocat, concluzionează în sensul admiterii, în parte, a recursului, cu consecința modificării hotărârii judecătorești atacate, în sensul respingerii excepției lipsei capacității de folosință a Regiei Autonome Pentru Activități - Sucursala Cercetări P ().
Solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.7574 din data de 08.12.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Regiei Autonome pentru Activități - Sucursala Cercetări P () și Regiei Autonome pentru Activități - Sucursala de Inginerie Tehnologică Obiective (), pe care reclamanta le chemase în judecată, astfel că, apreciind că aceste sucursale nu pot sta în prezentul proces în calitate de pârâte, a respins, în consecință, acțiunea față de ele.
Totodată, a respins, ca rămasă fără obiect, excepția lipsei calității procesuale pasive a Regiei Autonome Activități - Sucursala de Inginerie Tehnologică Obiective (), dată fiind admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a acesteia.
A admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă pentru Activități -DTS () și a obligat-o pe aceasta să elibereze reclamantei o adeverință privind: perioada lucrată și funcția deținută, denumirea sporurilor, procentul și suma acordată cu acest titlu, perioada încasarii sporurilor, actele normative în baza cărora s-au plătit drepturile salariale și mențiunea referitoare la achitarea contribuțiilor de asigurări sociale (), pentru aceste venituri.
A obligat-o pe pârâtă, către reclamantă, la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost salariată a Institutului de Energetici P (), care, prin reorganizări succesive a devenit Regia Autonomă pentru Activități ()
Potrivit art.15 din nr.HG365/1998, Sucursala Cercetări P () și Sucursala de Inginerie Tehnologică Obiective a Regiei Autonome pentru Activități () sunt sucursale ale Regiei Autonome pentru Activități (), care nu au personalitate juridică. În această situație, prima instanță a apreciat că cele două sucursale nu au capacitate procesuală, potrivit dispozițiilor art.41 Cod procedură civilă, motiv pentru care cererea formulată în contradictoriu cu acestea a fost respinsă.
De asemenea, a considerat că dispozițiile alin.2 al art.41 din Codul d e procedură civilă nu sunt aplicabile în speță, deoarece acestea prevăd că asociațiile sau societățile pot sta în judecată, în calitate de pârâte, dacă au organe proprii de conducere, chiar dacă nu au personalitate juridică. Însă, cele două pârâte menționate mai sus sunt doar sucursale ale unei societăți, astfel că nu le este aplicabil textul de lege invocat.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Regiei Autonome pentru Activități - Sucursala de Inginerie Tehnologică Obiective (), prima instanță a apreciat, față de constatarea lipsei capacității procesuale a acestei sucursale, că excepția a rămas fără obiect, astfel că a respins-o ca atare.
A avut în vedere dispozițiile art.34 alin.5 și art.40 alin.2 litera h) din Codul muncii, care instituie obligația angajatorului de a elibera salariatului documente care să ateste activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate, precum și orice alte documente ce au legătură cu calitatea de salariat.
Cum pârâta nu a dovedit că a îndeplinit obligația legală, respectiv că ar fi eliberat reclamantei un document care să ateste perioada lucrata si funcția deținuta, denumirea sporurilor, procentul si suma acordata cu acest titlu, perioada incasarii sporurilor, actele normative in baza cărora s-au plătit drepturile salariale si care să cuprindă mențiunea referitoare la achitarea contribuției asigurărilor sociale pentru aceste venituri în perioada cât s-au desfășurat relațiile de muncă, instanța a stabilit în sarcina acesteia obligația menționată.
Reținând culpa procesuală a pârâtei, în temeiul dispozițiilor art.274 din Codul d e procedură civilă, a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată, efectuate de reclamantă cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței depusă la fila 6 din dosarul de fond.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat fiecare recurs, motivat în termenul legal, atât reclamanta (filele 2 - 6 dosarul de recurs), cât și Regia Autonomă Pentru Activități - Sucursala Cercetări - (filele 15 - 17 dosarul de recurs), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, recurenta-reclamantă a criticat sentința atacată în ceea ce privește soluția dată de către instanța de fond excepției lipsei capacității de folosință a pârâtelor P și, solicitând modificarea hotărârii fondului în sensul respingerii acestei excepții.
Invocă dispozițiile art.41 alin.2 Cod proc. civilă, potrivit cărora:"Asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere"și arată că,în speță, instanța a invocat din oficiu și a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtelor P și, cu motivarea că acestea sunt sucursale ale pârâtei Regia Autonomă pentru Activități (), neavând personalitate juridică, iar art.41 alin.2 Cod proc. civilă nu este aplicabil sucursalelor unei societăți.
Recurenta-reclamantă precizează că ea s-a opus admiterii acestei excepții, întrucât apreciază că pârâtele P și au capacitate civilă, deci au drepturi și obligații, conform art.35 din Decretul nr.31/1954, fiind înscrise la Oficiul Registrul Comerțului, ele având organe proprii de conducere, evidențe contabile separate, cât și capacitatea de a încheia acte juridice.
În plus, mai arată recurenta-reclamantă, ea a fost angajata Institutului de Energetici P (), devenită între timp P, care a emis deja o adeverință privind sporul special pentru condiții deosebite de muncă primit în perioada lucrată (aflată la filele 9 și 28 din dosarul de fond).
De asemenea, arată că numai foștii angajatori au obligația eliberării adeverințelor din care rezultă veniturile salariale suplimentare neînscrise în carnetul de muncă. Ori, arată recurenta-reclamantă, ea nu a fost niciodată salariată a Regiei Autonome pentru Activități ( ), ci numai salariată a Sucursalei Cercetări - (filele 19 - 23 din dosarul de fond), această regie fiind înființată abia în iulie 1998, prin nr.HG365/1998, adică la mult timp după ce ea a încetat calitatea de salariată a fostului angajator
Apreciază că instanța de fond a interpretat și a aplicat greșit textul art.41 alin.2 Cod proc. civilă, deoarece, în concepția legiuitorului, pot sta în judecată, dar numai ca pârâte, toate dezmembrămintele unei persoane juridice, societățile care nu au personalitate juridică și asociațiile, cu condiția să aibe organe proprii de conducere. Prin urmare, situația pârâtelor P și este identică cu ipoteza normei juridice reglementate de art.41 alin. 2 Cod proc. civilă, fapt pentru consideră că trebua să fie respinsă această excepție.
În același timp, recurenta-reclamantă solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a, excepție care a fost respinsă de către prima instanță, ca rămasă fără obiect, din moment ce mai întâi se pronunțase și admisese excepției lipsei capacității de folosință a acestei sucursale.
Învederează că, în fața instanței de fond, ea a pus concluzii de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a și precizează că, în speță, ea nu am fost angajată a, ci a P( filele 19-23 dosar de fond), iar chemarea în cauză aaf ăcut-o doar pentru a verifica apărările intimatei-pârâte, formulate prin întâmpinare, referitoare la faptul că arhiva s-ar afla la
Pe fondul cauzei, recurenta-reclamantă solicită obligarea P la emiterea adeverinței solicitate, referitoare la sporurile salariale pe care le-a obținut în perioada 01.03.1977-01.04.1990, respectiv la emiterea adeverinței privind sporurile pe care le-a primit și care nu au fost înscrise în carnetul său de muncă în perioada în care ea am fost salariată a P, actuala, deoarece această obligație îi revine angajatorului, în temeiul dispozițiilor art.34 alin.5 din Codul muncii și ale art.40 alin.2 lit. h) Codul muncii.
Consideră că este îndreptățită să solicite această adeverință, în condițiile în care i-a mai eliberat o adeverință, însă doar pentru sporul special pentru condiții deosebite de muncă (filele 9 și 28 dosar fond), deși ea a beneficiat de aceleași sporuri (sporul de acord și majorarea retribuției tarifare conform Decretului nr.46/12.02.1982), ca și colegii săi, și, pentru care a emis adeverințe de bună voie sau în timpul unui proces.
Ca urmare, recurenta-reclamantă solicită obligarea P la plata cheltuielilor de judecată, pe care ea le-a efectuat în toate fazele procesuale, deoarece această sucursală se află în culpă procesuală, întrucât a refuzat timp de peste 4 ani, în mod nelegal, să îi elibereze adeverința solicitată.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.69 alin.2, art.304 pct.9 și art.3041din Codul d e procedură civilă.
La rândul său, recurenta Regia Autonomă Pentru Activități - Sucursala Cercetări P (), în dezvoltarea motivelor de recurs, susține că, prin sentința menționată, instanța de fond a admis excepția lipsei capacității sale procesuale de folosință, cât și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a unității - B, însă a admits acțiunea formulată de reclamantă împotriva forului tutelar - D T-S, pe care a obligat-o să elibereze reclamantei adeverința privind perioada lucrată si funcția deținuta, denumirea sporurilor, procentul si suma acordata cu acest titlu, perioada incasarii sporurilor, actele normative in baza cărora s-au plătit drepturile salariale si mențiunea referitoare la achitarea contribuției de asigurări sociale, pentru aceste venituri.
Recurenta P consideră că este corectă aprecierea primei instanțe, din considerentele hotărârii fondului, potrivit căreia, prin reorganizări succesive, P - a devenit - - P, care, potrivit art.15 alin.2 din HG nr.365/1998, fiind doar sucursală, nu are personalitate juridică.
Însă, totodată, consideră că instanța de fond a ignorat prevederile art.8 din Regulamentul de funcționare al, aprobat prin aceeași Hotărâre a Guvernului, în care s-a prevăzut: "Consiliul de administrație stabilește relațiile unităților in cadrul regiei autonome si cu terții si le acorda împuternicire de reprezentare în domeniile tehnic, economic, comercial, administrativ, financiar, juridic etc" și precizează că, în acest sens, s-a și acordat o asemenea delegare de atribuții, pe care o atașează, în copie certificată propriu (anexa 1), așa că se consideră îndreptățită să afirme că poate sta ca parte în prezentul proces.
Cu privire la obligația dispusă de către instanță, de a se elibera reclamantei o adeverința cu sporurile, procentul si suma acordata cu acest titlu, perioada incasarii sporurilor, actele normative in baza cărora s-au plătit drepturile salariale si mențiunea referitoare la achitarea pentru aceste venituri, recurenta menționează că perioada lucrată, funcția, salariul de bază, pentru perioada 01.03.1977 - 01.04.1990, sunt inscrise în carnetul de muncă, sporul de vechime se calculează automat de către casa teritorială de pensii, iar sporul pentru condiții deosebite de muncă și baza legală au fost menționate deja în adeverința nr.12614/2004, ce i-a fost eliberată anterior salariatei.
P recunoaște și este de acord că are obligația să elibereze adeverințe, atât pentru înscrierea, cât și pentru recalcularea pensiilor foștilor salariați, dar o face în conformitate cu datele primare care se regăsesc în documentele din arhiva unității. În acest sens, arată că poate elibera adeverința, care să cuprindă venitul brut realizat, după statele de plată, cu menținerea achitării pentru acest venit.
Subliniază că a mai eliberat recurentei-reclamante și adeverințele nr.12614/2004 și nr.6217/2006, în vederea înscrierii acesteia la pensie, adeverințe care au cuprins atât sporurile cu caracter permanent de care a beneficiat aceasta în perioada 01.03.1977- 01.04.1990, cât a lucrat în subunitatea P, de pe platforma M, în care a menționat că sporul de vechime se calculează, în mod automat, de către Casa de Pensii, în baza dispozițiilor art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000, dar și grupa a Il-a de muncă și procentul cuvenit. Adeverințele, împreuna cu înscrisurile din carnetul de muncă, atestă calitatea de salariat, cu perioada lucrată, vechimea și sporurile cu caracter permanent, cât și baza legală a acordării acestora, ce au legătura cu calitatea de salariat, conform dispozițiilor art.34 alin.5 și art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii.
Nu indică temeiurile de drept ale cererii sale de recurs.
Prin întâmpinarea formulată la recursul declarat de Regia Autonomă pentru Activități - Sucursala Cercetări P - (filele 38 - 40 dosar recurs), recurenta-reclamantă a solicitat admiterea, în parte, a recursului și, în consecință, modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii excepției lipsei capacității de folosință a sucursalei - P și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă la fond.
În prezentul recurs, la cererea recurentei-reclamante s-a administrat proba cu înscisuri, prilej cu care aceasta, prin avocat, în ședința publică din data de 14.04.2009, a depus la dosar un înscris nou și anume, documentul intitulat"Drepturi de acord cuvenite pe trim II 1979",aspect ce s-a consemnat în pracicaua prezentei decizii (înscrisul se regăsește la fila 43 din dosarul de recurs).
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod proc. civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Întrucât recurenta-reclamantă Regia Autonomă pentru Activități - Sucursala Cercetări P - nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 al.3 Cod proc.civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc.civilă, astfel că va analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.
Cât privește recursurile declarate de recurenta-reclamantă și de recurenta - Sucursala Cercetări P -, Curtea constată că, în esență, ambele recurente formulează aceleași critici, ce vizează soluția dată de către prima instanță excepției lipsei capacității de folosință a sucursalei -
Astfel, fiecare recurentă solicită, ca și consecință a admiterii recursului său, modificarea, sub acest aspect a hotărîrii fondului și anume, respingerea excepției lipsei capacității de folosință a sucursalei - P, astfel ca această sucursală a Regia Autonomă pentru Activități D T-S (sau subunitate, așa cum se autodenumește însăși recurenta ), să poată sta în prezentul proces, în calitate de pârâtă.
Tocmai de aceea și prin întâmpinarea formulată la recursul recurentei - P, recurenta-reclamantă a solicitat același lucru - respingerea excepției lipsei capacității de folosință a - P, achiesând, de fapt, în parte, la recursul declarat de această sucursală.
Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a admis excepției lipsei capacității de folosință a sucursalei Regia Autonomă pentru Activități - Sucursala Cercetări P ( -.) și a sucursalei Regia Autonomă pentru Activități - Sucursala de Inginerie Tehnologică Obiective ( - ) - ambele fiind sucursale ale intimatei-pârâte Regia Autonomă pentru Activități -DTS (), considerând, în mod corect, că aceste subunități nu pot sta în prezentul proces în calitate de pârâte și, în consecință, a respins, acțiunea față de acestea.
Astfel, Curtea reține că cele două sucursale nu au personalitate juridică, lele neavând nici capacitate procesuală, potrivit dispozițiilor art.41 Cod procedură civilă.
Capacitatea de folosință este acea atură a capacitații juridice, care constă în aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații. Capacitatea procesuală de folosință a persoanelor juridice se dobândește de la data înființării lor (înregistrare, act de dispozitie, autorizare) și încetează la data desființării prin dizolvare, faliment.
Potrivit dispozițiilor art.41 alin.1 din Codul d e procedură civilă:
"Orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată.".
În alineatul 2 al aceluiași articol se prevede că:
"Asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.".
Curtea apreciază că, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, dispozițiile art.41 alin.2 din Codul d e procedură civilă nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât cele două unități - -. P și - nu sunt decât sucursale ale Regiei Autonome pentru Activități - DTS (), nicidecum asociații sau societăți"care nu au personalitate juridică",așa cum se indică, în mod expres, în textul de lege suscitat. O altfel de interpretare ar adăuga la lege, ceea ce nu este permis.
Pentru aceste motive, Curtea nu va primi criticile formulate, sub acest aspect, de către cele două recurente, apreciind că acestea sunt doar simple susțineri formale, lipsite de conținut juridic.
Cât privește fondul dreptului dedus judecății, Curtea reține că în mod justificat prima instanță a admis acțiunea formulată de recurenta-reclamantă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Regia Autonomă pentru Activități -DTS (), obligând-o pe aceasta să elibereze fostei salariate o adeverință privind: perioada lucrată și funcția deținută de salariată, denumirea sporurilor, procentul și suma acordată cu acest titlu, perioada încasarii sporurilor, actele normative în baza cărora s-au plătit drepturile salariale și mențiunea referitoare la achitarea contribuțiilor de asigurări sociale (), pentru aceste venituri.
În acest sens, Curtea are în vedere dispozițiile art.34 alin.5 din Codul muncii (adoptat prin Legea nr.53/2003), potrivit cărora:
"(5) La solicitarea salariatului angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.".
Aceste dispozițiie se coroborează cu dispozițiile art.40 alin.2 lit. h) din același Cod, care prevăd că:
"(2) Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații:
- h) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului; -.".
Cu privire la acest din urmă articol, Curtea reține că prin a atesta"calitatea de salariat a solicitantului"se înțelege nu numai a atesta doar că solicitantul actului de certificare este sau nu este ori, după caz, a fost, salariat al angajatorului respectiv, ci a atesta toate aspectele legate de calitatea de salariat: funcția, locul de muncă, vechimea în muncă și în specialitate, condițiile de muncă (condiții normale, deosebite sau speciale).
De asemenea, dispozițiile Codului muncii, menționate mai sus, se coroborează și cu dispozițiile art.160 alin.5 și art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, deoarece calitatea de salariat constituie, practic, premisa calității de pensionar.
Ca urmare, sub acest aspect și celelalte critici formulate de recurenta - P apar ca nefondate, astfel că și acestea vor fi înlăturate.
Este adevărat, așa cum susține recurenta - P, că printr-un act de certificare (adeverință) nu se poate institui vreo nouă împrejurare dorită de către salariat, ci doar se pot confirma o împrejurare, o situație, un fapt, deja existente.
Asta întrucât"a certifica"înseamnă doar a reda, cu fidelitate, datele evidențiate în documentele primare deținute în arhiva unității, așa cum bine a susținut recurenta - P, numai că nu ea este ținută să elibereze adeverința solicitată de recurenta-reclamantă, neavând, în prezenta cauză, calitatea de pârâtă, ci pârâta Regia Autonomă pentru Activități -DTS (), care, fiind forul tutelar al acestei recurente, poate să certifice și datele existente în documentele primare existente în arhivele sucursalelor sale, inclusiv al sucursalei de la
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, fapt pentru care o va menține, ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta-reclamantă și recurenta - P, sucursala a intimatei-pârâte D T-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, ambele recursuri, declarate de către recurenta-reclamantă și recurenta-pârâtă REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI - SUCURSALA CERCETĂRI ( - ), împotriva sentinței civile nr.7574 din data de 08.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.11199/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatele-pârâte: REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI - SUCURSALA DE INGINERIE TEHNOLOGICĂ OBIECTIVE ( - ) și REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI - DTS ().
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 29.05.2009
Jud.fond:;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
