Obligație de a face. Decizia 255/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 255/2008
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Monica Farcas
JUDECĂTOR 3: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâtul împotriva deciziei civile nr.129 din 12 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr.unic - având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu reclamanții intimați și.
Având în vedere că d-na judecător Carla -titulară a completului de judecată C2 recurs civil de joi - lipsește din instanță fiind în îngrijirea copilului de până la 2 ani, completul a fost complinit în conformitate cu prevederile art.98 alin.6 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești prin participarea d-nei judecător - -desemnată în lista de permanență pentru soluționarea incidentelor procedurale ivite la acest termen de judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamanții intimați și, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, netimbrat, iar la dosar s-a depus prin registratură întâmpinare din partea reclamanților intimați.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apărare.
Avocat pentru reclamanții intimați solicită pe excepție anularea recursului ca netimbrat. În cazul în care se va depune taxa de timbru până la sfârșitul ședinței de judecată, solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.
Instanța lasă cauza în pronunțare pe excepție.
-//-
Notă: după dezbateri și pronunțarea hotărârii se depune prin registratură, trimisă prin fax, cerere de amânare din partea av. -apărătorul pârâtului recurent.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 417/25.01.2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr- a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții și - în contradictoriu cu pârâtul, precum și în parte acțiunea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional în contradictoriu cu pârâții reconvenționali și -.
A fost obligat pârâtul să își dea consimțământul la încheierea actului autentic de vânzare cumpărare a imobilului înscris în cf 40203 Sibiu top 461/3, 462/3, 463/3 locuință compusă din 3 camere, bucătărie și alte dependințe și 80 mp teren situate administrativ în Sibiu,-, în caz de refuz sentința urmând să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare.
S-a dispus întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară prin cumpărare, ca bun comun.
Au fost obligați pârâții reconvenționali la plata sumei de 58.182 lei cu titlu de folos de tras către reclamantul reconvențional.
Au fost respinse celelalte pretenții din cererea reconvențională.
Au fost compensate cheltuielile de judecată și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 3.655 lei către reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin actul intitulat " promisiune bilaterală de vânzare cumpărare" autentificat sub nr. 438/10.04.2003 pârâtul prin mandatar și reclamanții și - au convenit cu privire la vânzarea cumpărarea apartamentului aparținând pârâților, situat în Sibiu,-.
Având în vedere regimul juridic al bunului, supus unei interdicții de înstrăinare până la data de 11.02.2007, fiind dobândit în condițiile art. 9 din Legea 112/1995, părțile au încheiat în formă autentică o promisiune de vânzare cumpărare, nu un contract ferm cu privire la imobilul înscris în cf 40203 Sibiu top 461/3, 462/3, 463/3.
Instanța a reținut că prețul a fost achitat, iar posesia imobilului a fost predată, fapte juridice necontestate de părți. De asemenea, s-a reținut că antecontractul a născut în sarcina părților o obligație de a face, respectiv de a încheia în viitor contractul translativ de proprietate, iar refuzul pârâtului de a perfecta contractul în formă autentică îi îndreptățește pe reclamanți să solicite
-//-
validarea vânzării prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act translativ de proprietate, în temeiul art. 1073, 1077.civ. coroborate cu art. 17, 22 și 24 din Legea nr. 115/1938.
Instanța a apreciat că toate condițiile de admisibilitate ale acțiunii în prestație tabulară sunt îndeplinite, existând un antecontract valabil încheiat, o neexecutare de bună voie a prestației pârâtului, obligația reclamantului de plată a prețului fiind îndeplinită.
În consecință, s-a constatat că acțiunea principală este întemeiată.
Referitor la petitul din cererea reconvențională relativ la nulitatea absolută a promisiunii bilaterale de vânzare, instanța a reținut că acesta este neîntemeiat, deoarece interzicerea înstrăinării timp de 10 ani a apartamentelor dobândite în condițiile Legii 112/1995 a adus o limitare doar dreptului de dispoziție, iar prin antecontractul încheiat părțile și-au asumat o obligație de a face, antecontractul nefiind translativ de proprietate. Pe cale de consecință, nu au fost încălcate dispozițiile imperative ale art. 9 din Legea nr. 112/1995.
Referitor la folosul de tras solicitat de reclamantul reconvențional, s-a apreciat că acesta a avut pe toată durata antecontractului calitatea de proprietar al imobilului locuit de pârâții reconvenționali, și mai mult, l-a împuternicit pe pârâtul reconvențional să administreze apartamentul, să încheie contract de închiriere și să încaseze chiriile. Fiind privat de veniturile pe care le-ar fi putut realiza în condițiile exploatării legale a bunului, s-a reținut că pârâții reconvenționali trebuie să achite reclamantului reconvențional suma de 58.182 lei, stabilită prin expertiza contabilă efectuată în cauză, cu titlu de folos de tras.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și -, criticând admiterea cererii reconvenționale, întrucât intimatul nu a cerut acordarea folosului de tras, ci a chiriei, pentru care nu erau întrunite condițiile de acordare. De asemenea, s-a învederat faptul că nu se datora folos de tras, deoarece posesia imobilului s-a exercitat cu bună credință.
Prin decizia civilă nr. 129/A/12.05.2008 Tribunalul Sibiu - Secția Civilă - a admis apelul reclamanților și - și a schimbat sentința atacată, în sensul respingerii cererii reconvenționale.
Intimatul a fost obligat să plătească apelanților suma de 11.032 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la ambele instanțe.
În motivare, instanța de apel a reținut că cererea reconvențională a vizat acordarea chiriei, care este specifică contractului de închiriere, reglementat de art. 1450, 1451.civ. și nu celui de vânzare cumpărare(art. 1294 și urm. civ.). Cum, în temeiul celui din urmă, se poate cere doar folosul de tras, care nu a fost cerut, instanța de fond nu se putea pronunța asupra acestui aspect, fără investire.
Față de aceste considerente, s-a respins cererea reconvențională, iar în temeiul art. 274.pr.civ. pârâtul a fost obligat la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul-reclamant reconvențional, solicitând în principal constatarea nulității hotărârii și casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, iar în subsidiar, modificarea deciziei, în sensul respingerii apelului.
În expunerea motivelor de recurs, s-a invocat faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de disp. art. 105 al. 2 cu trimitere la art. 85, art. 100 al. 3 și art. 289 al. 1.pr.civ. deoarece nu a fost legal citat pentru termenul când a avut loc judecarea apelului la Tribunalul Sibiu.
De asemenea, instanța de apel a încălcat prevederile art. 289 al. 2 și art. 291.pr.civ. cu trimitere la art. 105 al. 2.pr.civ. deoarece nu i-au fost comunicate motivele de apel ale reclamanților.
Au mai fost invocate prevederile art. 304 pct. 7.pr.civ. deoarece hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nefiind respectate prevederile art. 261.pr.civ. precum și prev. art. 304 pct. 9.pr.civ. instanța de apel neobservând situația de fapt și de drept dedusă judecății.
Prin întâmpinarea formulată, intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel reține următoarele:
Prealabil analizării motivelor de recurs, Curtea constată că recurentul pârât reclamant reconvențional a fost citat pentru termenul din 11.09.2008, fixat pentru judecarea recursului, cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 2.212 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, conform procesului verbal - dovadă de îndeplinire a procedurii de citare, existent la fila 16 din dosar.
Recurentul nu s-a conformat acestei obligații, deși, potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat, sub sancțiunea anulării cererii.
Întrucât lipsa timbrajului reprezintă o excepție de procedură, absolută și peremptorie, ce vizează însăși legalitatea investirii instanței, în temeiul art. 20 al. 3 din Legea nr. 146/1997 și în conformitate cu prev. art. 9 al. 2 din OG nr. 32/1995 cu modif. ulterioare, Curtea de Apel va anula ca netimbrat recursul pârâtului reclamant reconvențional, iar în baza art. 274.pr.civ. va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimații și -, în sumă de 1.500 lei, reprezentând onorariu de avocat, justificat cu chitanța de la fila 15.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.129/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu. -//-
(continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 255/2008 dată în dosar nr-)
Obligă recurentul să plătească intimaților cheltuieli de judecată de 1500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.09. 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - semn. conf. art. 261 grefier șef - |
Red. /Tehnored.
2ex/ 25.09. 2008
Jud..
Jud.fond
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Monica Farcas, Anca Neamțiu
